|
O poveste
De mult in 1921, o tanara familie de misionari, David si Svea Flood au plecat cu fiul lor de doi ani din Suedia in inima Africii, acolo in tara care pe vremea aceea se numea Congoul Belgian. Acolo s-au intilnit cu un alt cuplu tot din Scandinavia, familia Ericson, si toti patru au plecat impreuna manati de dorinta de a propovadui Cuvantul Lui Dumnezeu.
S-au simtit condusi de Domnul sa se desparta de campusul misiunii de evanghelisti si sa prezinte Evanghelia intr-o zona mult mai departata.In satul care l-au gasit aici, N`dolera, au fost blestemati si izgoniti de seful local pentru ca el considera ca daca ei intra macar in sat, acesti straini vor instraina pe localnici de dumnezeii lor bastinasi. Cele doua familii au acceptat sa mearga la jumatate de mila departe de sat, sus pe un deal unde si-au construit fiecare familie, cate o coliba de pamant.
Se rugau Domnului pentru oamenii din sat, ca sa li se mai inmoaie putin rautatea lor, dar se parea ca nu era nimic de facut. Singurul contact permis de bastinasi era un baietel care avea voie sa le vanda gaini si oua de doua ori pe saptamana si atat. Svea Flood decisese ca daca acesta era singurul African cu care ea putea sa vorbeasca, va incerca sa il conduca pe acest baietel la Isus. Si de fapt chiar a reusit, dar alte incurajari nu mai erau.
In timp apare foametea, bolile si singuratatea. Familia Ericson decide sa se mute inapoi in campusul principal al misiunii, si incearca sa ii ia cu ei si cealalta familie, dar doamna Flood care era insarcinata nu putea merge. Ea se imbolnavise acum si de malarie.
Svea Flood moare la virsta de 27 de ani, nu inainte de a da nastere la o fetita careia cu ultima suflare ii pun numele Alina. Astfel se stinge din viata o faimoasa cantareata de folclor din Suedia. Dupa inmormantarea sotiei, David Flood se rascoala impotriva lui Dumnezeu. Se intoarce la campusul misiunii, lasa noul nascut familiei Ericson, se intoarce inapoi in Suedia si se apuca de bautura, ramanand toata viata un inversunat dusman al lui Dumnezeu. Familia Ericson moare de asemenea in jungla congoleza, si copilul la opt ani ajunge la o alta familie de misionari americani : Arthur si Anna Berg.
Aceasta familie o cresc in dragoste pe Alina , ii schimba chiar si numele in Aggie, si se reintorc in Statele Unite impreuna, unde Aggie creste mare. Tanara se casatoreste cu Dewey Hurst, care mai tarziu devine Presedintele unui Colegiu Crestin.
Anii trec, si intamplator Aggie afla ca tatal ei traieste in Suedia unde s-a recasatorit si are chiar trei baieti si o fata plus pe micutul David junior. Dupa aniversarea al celui de al doazeci si cincilea an de la casatorie familia Hurst merge in Suedia in speranta ca Aggie se va intalni cu tatal ei si cu fratii si surioara ei. Si de fapt asa se si intampla. Are loc o emotionanta reuniune intre Aggie si fratii si sora ei cei vitregi. Intreband sa vada pe tatal ei, Aggie afla ca David era foarte bolnav, tocmai suferise un nou atac de inima. Aggie insista sa-si vada tatal totusi, dar fratii ei ii spun sa nu cumva sa mentioneze numele lui Dumnezeu in prezenta lui caci tatal lor va intra in coma. Toata viata lui, David nu a permis copiilor sai sa pronunte numele lui Dumnezeu, pentru ca "Dumnezeu mie mi-a luat totul", spunea el.
Dar Aggie nu se dadu indarat, merse in sordidul apartament unde peste tot zaceau sticle goale de bautura, plus tatal ei bolnav in pat la varsta de saptezeci si doi de ani.
"Tata" spuse ea neincrezatoare. David se intoarse si incepu sa planga :"Alina, niciodata nu am vrut sa te parasesc". E OK tata" raspunse Alina, "Dumnezeu a avut grija de mine, dar, tata, am o mica poveste sa-ti spun si este una adevarata, tata : Tu nu ai mers in zadar in Africa ! Baietelul pe care tu l-ai intors la Dumnezeu, a crescut mare si a adus tot satul la Isus. Samanta pe care tu ai plantat-o creste si tot creste. Astazi numai in jungla aia sunt sase sute de Aficani traind cu Isus in inima si asta pentru ca tu ai fost un om credincios la vremea aia. "Tata, Dumnezeu te iubeste .Niciodata nu te-a urat, tata" !
Batranul tata se intoarse si se uita in ochii fiicei sale. Corpul lui se relaxa dintr-o data. Incepu sa vorbeasca mult si mai vessel. La sfarsitul zilei David se reintoarse inapoi la Dumnezeul lui pe care il sfidase aproape toata viata. La cateva saptamani David Flod moare, dar impacat cu Dumnezeu si cu sine insusi.
Peste cativa ani, familia Hurst participa la o adunare de evanghelizare in Londra, unde la un moment dat se citeste un raport al Bisericii Crestine din Republica Zair, fosta colonie Congo. Superintendentul care citeste raportul membru si el al Bisericii din Zair vorbeste elocvent despre cei 110.000 de membri botezati ai biserici sale si despre cum Cuvantul lui Dumnezeu se imprastie prin natiunea zaireza. Nu-i trebuie lui Aggie Hurst sa se duca si sa il intrebe pe vorbitor daca nu a auzit cumva de David si Svea Flood. El insusi povesteste ca el este baietelui pe care Svea Flood l-a intors la Isus. Dupa citirea raportului ii spune lui Aggie :" Trebuie sa vii in Africa sa vezi, pentru ca mama ta este cea mai faimoasa femeie din satul nostru".
Si in timp chiar asa a si facut familia Hurst. Au fost intampinati cu ovatii in sat. Cel mai dramatic moment a fost cand Aggie a mers la mormantul mamei sale insotita de pastorul local. Acolo Aggie a ingenunchiat si I-a multumit lui Dumnezeu pentru tot ce facuse.
In aceeasi zi, in acea biserica, acel pastor citi Ioan 12,24 : "Adevarat, adevarat va spun ca daca grauntele de grau, care a cazut pe pamant nu moare, ramane singur, dar daca moare aduce multa roada". Apoi citi din Psalmul 126,5: "Cei ce seamana cu lacrimi vor secera cu cantari de bucurie".
Traducere din limba engleza din Revista Embers a Bisericii Burnt Mills, MD, USA, adaptare condensata dupa cartea "Martor" scrisa de Aggie Hurst
(ISBN#0-8007-9088-X)
Nicusor CURTEANU , Washington DC, Monday, December 10, 2001
nicusor_c2000@yahoo.com
Articole Crestine - Copyright (C) 2007.
Republicat cu permisiunea de la
www.articolecrestine.com
si www.intercer.net
|
Prima pagina
catolica [22]
.jpg)
