|
Inchinarea in centru
Solia primului inger stabileste continutul soliei lui Dumnezeu. Ea incepe cu Evanghelia vesnica intr-un context special al nevoilor particulare ale sfarsitului veacului acestui pamant. Observati elementele: El zicea cu glas tare: ‘Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui; si inchinati-va Celui ce a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor! (v. 7). Solia incepe cu adevarul fundamental, cu Dumnezeu, care este in centrul tuturor lucrurilor, Cel care ne ofera o cale ca sa ajungem in armonie cu El. El merita sa primeasca inchinarea si lauda.
Aceasta are o semnificatie deosebita, caci conflictul final intre bine si rau se decide intr-o problema de inchinare. Inchinarea incepe ca o atitudine urmata de un act, in care Dumnezeu este recunoscut ca fiind in centru, Cel vesnic, in prezenta caruia noi stam ca niste fiinte create, dependente. Intr-adevar, aceasta solie citeaza specific calitatea Sa de Creator, ca fiind originea tuturor celor ce exista, inclusiv a noastra. Este numai normal atunci ca noi, care suntem adusi la fiinta prin exercitarea puterii Sale unice si suntem onorati prin faptul ca impartasim elemente ale caracterului si chipului Sau, sa ne aducem tributul inchinarii noastre inaintea Lui. Fara El, noi nu suntem si nu avem nimic. Chemarea finala a cerului este ca toti cei ce au parte de darurile Sale sa-I aduca adorare.
Nu numai ca El este autorul maiestuos al tuturor lucrurilor, dar El Se si descopera pe Sine printr-un act de negrait al harului, trimitandu-Si Fiul sa ne rascumpere din pacat. Aici este esenta Evangheliei, o demonstratie perpetua pentru toata vesnicia, a profunzimii iubirii Sale pentru cei pe care i-a creat. Prin marturia noastra, ne bucuram in adevarul ca Cel Atotputernic, singurul Suveran al universului, este binevoitor, milos si ne mantuieste pe noi, cei care ne-am indepartat de El.
Recunoscandu-L drept Creator, Ii recunoastem suveranitatea, dreptul de proprietate asupra noastra si tot ceea ce suntem, inclusiv Sabatul pe care El l-a pus deoparte ca un memorial vesnic al lucrarii Sale creatoare; aceasta ne aduce aminte cine este El si care este relatia noastra cu El. Dintre toti crestinii, solia primului inger ne imbogateste pe noi adventistii nu numai cu intelegerea faptului ca El este Creator si Mantuitor, dar si a planului cosmic, prin care El da raspuns la marile intrebari despre loialitate, pacat si consecintele sale si destinul final al mantuitilor in Imparatia Sa de pace. Aceasta, impreuna cu adevarul ca noi am intrat in timpul judecatii finale si cu apropierea sfarsitului domniei pacatului ne fac sa implinim misiunea Sa cu un nou entuziasm. Noi ne gasim identitatea si sensul restabilit al soliei noastre catre o lume muribunda, in aceste adevaruri marete, descoperite in Cuvantul lui Dumnezeu. Hristos este proclamat drept Creator, Mantuitor si Imparat care Se intoarce. Oricat de grele ar fi vremurile, loialitatea fata de Dumnezeu este semnul ultimei generatii de credinciosi.
Dar sarcina noastra nu se opreste aici. Noi vorbim despre cum defineste Cuvantul lui Dumnezeu adevarul Sau si cum ne trimite in misiune cu bucurie. Dar aceleasi Scripturi duc expresia cuvant cu un pas mai departe si in aceasta sta esenta marturiei noastre, pe care o ducem tuturor. Cuvantul apare personificat intre noi, ca descoperirea finala a lui Dumnezeu: Si Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. (Ioan1,14). Mai mult decat sa ne vorbeasca de la distanta, din cer, El a coborat in timp si spatiu, a patruns in istoria omenirii si ne-a pus la indemana tabloul maiestuos, complet, al caracterului si vointei Sale. Atunci cand acest adevar pune stapanire pe noi, ne propulseaza inainte cu o bucurie nestavilita, caci ducem cu noi cea mai mare dintre toate vestile, aceea ca Maiestatea universului ne iubeste cum nu se poate mai mult si ofera viata vesnica tuturor celor care Il accepta. Impartasirea unor asemenea vesti ne ridica deasupra tuturor barierelor, conflictelor si a proiectelor care murdaresc aceasta lume atat de inglodata in pacat. Diferentele dintre noi palesc in lumina Celui care, in calitate de Cuvant al lui Dumnezeu, este totodata si Lumina lumii. Ca o mare adunare, noi, cei ce facem parte din familia Lui, ne ridicam sa ne inchinam Lui si Il chemam sa porunceasca dorintelor ascunse ale inimilor noastre.
Acesta este secretul care ne anima sa dam marturie despre Cel ce nu numai ca ne-a dat Cuvantul Sau prin profeti si apostoli, dar este El Insusi Cuvantul facut trup. Cum am putea face altfel decat sa ne dedicam noi si tot ce avem misiunii de a-L face cunoscut lumii? Noua ni s-a dat darul cel mai de pret al lui Dumnezeu despre care vom da marturie toata vesnicia. Noi am trait aceasta experienta si ca martori stim mai presus de orice indoiala ca Dumnezeu este iubire. Sa ducem aceasta solie intregii lumi.
Articole Crestine - Copyright (C) 2007.
Republicat cu permisiunea de la
www.articolecrestine.com
si www.intercer.net
|
Prima pagina
catolica [22]
.jpg)
.jpg)
