|
Imputernicirea fiecarui credincios
Nu trebuie sa presupunem ca lucrarea lui Hristos urma sa fie dusa mai departe doar prin efortul colectiv al unei organizatii, desi aceasta a fost cu siguranta o parte centrala a planului Sau. El a infiintat o biserica, un corp unit de credinciosi care au vestit solia Sa si au conlucrat unul cu altul. El era capul acestui trup si i-a atribuit acestuia o mare insemnatate. Dar pentru biserica lui Hristos, era fundamentala imputernicirea fiecarui credincios. Aici este geniul bisericii apostolice.
O data cu omorarea cu pietre a lui Stefan, asupra bisericii din Ierusalim s-a abatut o persecutie cumplita, care i-a alungat pe membrii ei in toate colturile tarii. Si toti, afara de apostoli, s-au imprastiat prin partile Iudeii si Samariei. (Fapte 8,1). In timp ce apostolii au ramas ca sa dea sfaturi, membrii bisericii au mers peste tot, povestind istoria lui Isus. Oamenii ascultau, credeau, erau botezati si deveneau ei insisi urmasi zelosi ai lui Hristos. Insarcinarea Sa a fost data pentru fiecare credincios, nu numai pentru pastori sau evanghelisti. Ea chema la raspandirea soliei Evangheliei peste tot atunci cand credinciosii, ca niste studiosi zelosi ai Cuvantului lui Dumnezeu, imputerniciti de Duhul Sfant, dadeau marturie. Raspandirea soliei a fost intentionata, planificata si eficace.
Trebuie sa spunem cu tristete ca, de-a lungul istoriei, crestinii au facut insa foarte putin in indeplinirea insarcinarii date de Hristos. De-a lungul veacurilor, am fost prinsi in dezbateri teologice, ne-am cheltuit energiile construind esafodajul ecleziastic si am pierdut din vedere misiunea. O data cu trecerea timpului, credinta dinamica, despre care se vorbeste in cartea Faptele apostolilor, s-a degradat intr-o religie a ritualurilor si formelor. Simplitatea profunda a caracterului lucrarii lui Isus a devenit prea adesea absorbita de urmarirea puterii, bogatiei si prestigiului. In cele din urma, crestinii au pornit cruciade impotriva celor care le stateau impotriva, chiar daca nu credeau toti la fel sau printre ei erau si eretici. S-a crezut ca sabia si rugul aprins vor face noi convertiri. Cuvantul lui Dumnezeu si-a pierdut locul sau in viata zilnica a membrilor bisericii si a fost inlocuit de un sistem penetrat profund de culturile straine de lucrarea lui Hristos.
Dar Domnul nostru nu S-a descurajat. In mijlocul apostaziei, El a ridicat reformatori care au repus Scripturile in mijlocul vietuirii crestine. Biblia a fost tradusa in limba poporului si au urmat mari schimbari. La inceput, timid, apoi tot mai repede, pe masura ce viziunea a devenit mai clara, aprofundarea Cuvantului i-a adus in cele din urma pe crestini inca o data inapoi la marea insarcinare pe care o daduse Hristos, cu mult timp inainte urmasilor Sai. A rezultat o mare miscare misionara, care a raspandit solia lui Hristos si a tradus Scripturile in sute de limbi, pe masura ce s-au intemeiat biserici pe fiecare continent. Este adevarat ca misionarii moderni s-au implicat cateodata in paralel si in expansiunea coloniala, dar acum nu ne ocupam de acest aspect. Valoarea lucrarii lor nu este tributara nici unui sistem politic si aduce o noua viata si speranta vesniciei tuturor celor care cred.
Astazi, ramanem credinciosi insarcinarii initiale, date de Isus. Solia harului Sau mantuitor ajunge la oameni din orice parte a pamantului si este destinata sa termine lucrarea Sa in glorie. Ne bucuram cand auzim rapoartele despre noi teritorii in care s-a patruns, de expansiunea rapida a familiei lui Dumnezeu si de planurile pentru continuarea unei cresteri rapide. Pentru prima data, am avut o perioada de 12 luni, in care 1 milion de noi membri s-au adaugat familiei advente.
In ultima carte a Noului Testament, avem o viziune clara a poporului lui Dumnezeu de la sfarsitul vremii, adica a celor ce traiesc practic in zilele noastre. In Apoc. 14, apostolul Ioan a vazut in viziune ultima grupa de credinciosi care vor incheia insarcinarea data de Hristos: solia lui Dumnezeu dusa in toata lumea. Pronuntata sub forma unui anunt transmis de un inger, ultima solie din ceruri a fost dusa locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod. (v. 6). Potrivit profetiei, ei vor trai in vremuri tulburi, dar nu se vor descuraja.
Acestia formeaza un popor care ia in serios Cuvantul revelat al lui Dumnezeu, Scripturile, in care descopera un manunchi de adevaruri despre identitatea lui Dumnezeu, care sunt scopurile Sale, cum Si-a exprimat dragostea Sa covarsitoare pentru noi si in consecinta cum trebuie sa traiasca crestinii care Il asteapta.
Articole Crestine - Copyright (C) 2007.
Republicat cu permisiunea de la
www.articolecrestine.com
si www.intercer.net
|
Prima pagina
catolica [22]
.jpg)
.jpg)
