|
CUVANTUL NE UNESTE IN MISIUNE
Pasiunea lui Hristos devine si pasiunea noastra
Jan Paulsen
Pe masura ce lucrarea Sa se apropia de incheiere, Isus S-a intors la tema viitoarei Sale plecari si la ceea ce aveau sa faca ucenicii atunci cand ea urma sa aiba loc. Mintea lor era stapanita de viziunea unei perspective a slavei intr-o imparatie pe pamant atunci cand Mesia avea sa-Si ia in stapanire tronul. Chiar si la ultima Cina ei s-au certat pentru functiile pe care urmau sa le aiba, caci asteptau ca in cateva ore Isus sa Se anunte ca fiind Mesia, Eliberatorul lui Israel.
Ei isi aduceau aminte de cateva afirmatii greu de interpretat, care-i puneau in incurcatura si pe care le facuse Isus despre plecarea Sa, dar acestea pareau imposibil de armonizat cu instaurarea imparatiei pamantesti. Oricum, evenimentele catastrofale ale apropiatului sfarsit de saptamana au distrus toate aceste sperante, reducandu-le la o tristete disperata. In ziua invierii, doi dintre ei I-au spus Strainului care li Se alaturase pe drumul spre Emaus: Noi trageam nadejde ca El este Acela care va izbavi pe Israel (Luca 24,21). Adevarul uimitor al invierii avea sa revolutioneze totul.
Evangheliile descriu in cateva locuri lucrarea pe care le-a dat-o Hristos urmasilor Sai, in asteptarea revenirii Sale. Cea mai cunoscuta este relatarea din Matei: Evanghelia aceasta a Imparatiei va fi propovaduita in toata lumea, ca sa slujeasca de marturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfarsitul. (Mat. 24,14). Insarcinarea pe care le-a dat-o Isus ucenicilor dupa invierea Sa, atunci cand i-a intalnit in Galilea, intareste aceasta profetie: Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. (Mat. 28,19.20). Apoi, avem cuvintele Sale de despartire, spuse doar cu cateva momente inainte de ridicarea Sa la cer: Ci voi, veti primi o putere, cand Se va pogori Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudea, in Samaria, si pana la marginile pamantului. (Fapte 1,8). Dupa aceste ultime cuvinte, picioarele Sale s-au desprins de Muntele Maslinilor si un nor L-a ascuns din ochii lor (v. 9).
Prin aceasta delegare a raspunderilor, Isus a continuat metoda lui Dumnezeu de a Se descoperi omenirii, dand aceasta sarcina urmasilor Sai. El ar fi putut sa incredinteze aceasta misiune ingerilor, dar faptul ca a permis celor rascumparati sa transmita altora bucuria modului in care i-a salvat Dumnezeu pe ei are o valoare deosebita.
Prin aceste cuvinte, Isus ne-a ales pentru o misiune speciala. El nu a fost sub nici o forma un predicator itinerant naiv; El a inteles pe deplin sensul profund a ceea ce cerea. Urmasii Sai trebuiau sa mearga intr-o lume divizata in multe privinte. Aveau sa dea piept cu conflicte sociale: rasiale, de limba, prejudecati culturale, de mult inchistate in bariere de neclintit. Urmau sa intalneasca conflicte intre clase sociale: stapani si sclavi, bogati si saraci, intelectuali si neinvatati. Urmau sa intalneasca oameni cu toate inclinatiile, de la cei vicleni si tradatori pana la cei inocenti si creduli. Inaintarea soliei Sale avea sa se confrunte cu fortele de dispersie, caci solia Sa a fost ca poporul Sau sa se uneasca cu adevarat intr-o singura familie.
Cum au putut sa faca fata martorii Sai unor forte atat de impamantenite si de neclintit? Ei nu au propovaduit nimic altceva decat vestea ca Hristos, Mantuitorul, care a fost omorat pentru cei pacatosi, a inviat si S-a inaltat in marire, si urma sa Se reintoarca pentru poporul Sau. Si in toate acestea, ei si-au bazat increderea pe Scripturile in care lucrarea Sa fusese prevestita de catre profeti. Hristos, Lumina lumii, venise cu adevarat.
Primii credinciosi nu erau oameni influenti, nu aveau relatii politice avantajoase, nu erau bogati si nici nu faceau parte din intelectualii lumii. Ucenicii erau niste oameni simpli, iar scopul insarcinarii lor i-ar fi coplesit chiar si pe cei mai dotati. Dar Hristos a promis putere, lucrarea Duhului Sfant - singurul care are capacitatea de a-i transforma pe oameni din slujitori ai lui Satana in copii ai lui Dumnezeu. Statea in puterea Lui ca ei sa biruiasca.
Articole Crestine - Copyright (C) 2007.
Republicat cu permisiunea de la
www.articolecrestine.com
si www.intercer.net
|
Prima pagina
catolica [22]
.jpg)
.jpg)
