|
CARTEA I - Lasa desertaciunile lumesti si vino dupa Iisus
1."Cel ce vine dupa Mine,nu umbla in intuneric",zice Domnul..Sunt cuvintele prin care Domnul Iisus Hristos ne indeamna sa urmam viata si faptele Sale,daca dorim sa ne luminam mintea noastra si sa ne scapam de intunecimea inimii. Necesar este sa ne gindim in permanenta la viata Domnului Iisus, iata care ar trebui sa fie grija noastra de capetenie.
2.Dumnezeiasca invatatura a Mantuitorului Iisus Hristos intrece toate invataturile sfintilor iar descoperirea acestei invataturi inseamna aflarea manei celei ascunse(ceresti). Adesea cei ce asculta cuvantul Evangheliei nu se trezesc din amorteala pentru ca nu au in ei duhul lui Iisus.
Doresti sa pricepi intru totul si sa gusti cuvintele Domnului? Straduieste-te, in permanenta indreapta viata ta dupa a Lui.
3.Degeaba vorbesti frumos despre Sfanta Treime daca in suflet nu ai smerenie,fiindca fara aceasta niciodata nu poti fi pe placul Sfintei Treimi.In adevar,nu cuvintele mestesugite il fac pe om drept si sfant, ci numai viata curata. Chiar daca ai cunoaste pe de rost Sfanta Scriptura dimpreuna cu tot ce au scris inteleptii de pe pamant, fara de har si de mila, nu-ti foloseste la nimic.
Desertaciunea desertaciunilor,toate nu sunt decat desertaciune daca nu exista iubirea de Dumnezeu si slujirea Lui.Cea mai mare intelepciune este sa mergi catre imparatia cerurilor netinand socoteala de ceea ce va spune lumea despre tine.
4.Umblarea dupa bogatii trecatoare si nadajduirea in ele este desertaciune.Desertaciune este si cautarea de onoruri si dregatorii(functii lumesti). Desertaciune este urmarea poftelor trupului si vanarea placerilor care,mai tarziu,vor fi aspru pedepsite.Desertaciune este si multimea anilor vietii daca nu i-ai trait asa cum se cuvine,la viata viitoare negandindu-te.
5.Mereu sa-ti aduci aminte de cuvintele Inteleptului,care spune: "Ochiul nu se satura de ceea ce vede, nici urechea nu se umple de ce aude". Asadar, deprinde-te in a-ti departa inima de lucrurile pamantesti pentru a se implini cu cele ceresti.
Cei care umbla in desfatari isi pangaresc sufletul dar pierd si mila Domnului.
Fii smerit!
1.Din fire, orice om doreste sa stie cat mai multe: oare de ce folos este stiinta fara frica de Dumnezeu?
Un om fara de multa stiinta,dar smerit si care slujeste pe Domnul este cu mult mai presus decat un filozof mandru,care,nepurtand grija de sufletul sau ramane ,spre propria pierzare,departe de Cel ce l-a creat.Caci Dumnezeu va judeca pe fiecare dupa propriile fapte.
2.Stapaneste-ti dorinta inflacarata de a sti toate cate sunt pe lumea aceasta,vei gasi doar o mare risipa de vreme,desertaciune si neamplinire.Multi oameni cu stiinta lumeasca sunt mandrii sa se arate lumii astfel,atoatestiutori.
Sunt multe lucruri in lumea aceasta,a caror cunoastere este de prea putin folos sufletului,iar cine se ingrijeste de altceva decat de mantuirea lui,acela nu stie ce face.Vorbele goale nu satura intru nimic sufletul,dar o viata curata alaturi de un cuget nepatat,dau liniste inimii dar si o mare incredere in Dumnezeu.
3.Cu cat stii mai mult,cu atat vei fi mai aspru judecat,daca nu ai dus o viata curata.
Nu te fali cu arta si cu stiinta ta,oricat de mestesugite ar fi ele,ci teme-te mai curand de lumina lor.Daca te socotesti ca sti multe,asta e putin lucru fata de ceea ce inca nu sti.Nu fi mandru,ci marturiseste mai degraba ca nu sti aproape nimic.Sa nu te crezi mai presus de semenul tau.
Daca vrei sa inveti sa sti ce iti este de folos,obisnuieste-te sa traiesti modest dar curat sufleteste,caci frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii.
Adevarata invatatura
1.Este cu adevarat fericit cel ce a aflat adevarul asa cum este el,iar nu in cuvinte mestesugite.Mintea si simturile noastre sunt slabe si gresesc de multe ori.Ce folos au certurile cu privire la lucrurile greu de inteles,caci Dumnezeu la judecata,nu va intreba de ce nu le-am luat in seama.Este o mare nebunie sa nu te gandesti la ce iti este de folos si de trebuinta,caci aceasta este pagubitor.Intr-adevar,avem ochi dar foarte adesea nu vedem.
2.Oare de ce ne pasa ce ne spune altul despre felul si chipul in care se judeca lucrurile?Cel caruia ii vorbeste Cuvantul (Cel)Vesnic,acela cunoaste lumina.Toate vin de la acest Cuvant atoatestapanitor,el este incepatorul tuturor,el vorbeste inlauntrul nostru,fara de el nu poate fi intelepciune,nu poate fi judecata dreapta.
O!Adevar al Domnului,fa-ma sa fiu una cu tine,vesnic sa te iubesc.Adesea ma trudesc sa citesc si sa inteleg,fara de El totul este in zadar.
3.Cu cat iti vei strange mai mult puterile si te vei debarasa de poftele lumesti,cu atat sufletul tau va fi mai intelept si se va ridica tot mai mult deoarece isi primeste lumina de la Cel de Sus.Un suflet curat,nevinovat,hotarat la lucruri bune,nu se rataceste niciodata,chiar nici in mijlocul celor mai grele necazuri,pentru ca el pe toate le intocmeste spre lauda lui Dumnezeu,si se sileste sa se desavarseasca tot mai mult.
Ce te necajeste,ce te tulbura,daca nu pornirile nestapanite ale inimii tale?
4.Omul bun si cu adevarat evlavios isi randuieste inlauntrul sau mai dinainte tot ceea ce are de gand sa faca.El nu merge dupa poftele trupului,ci toate le trece prin dreapta lui judecata.Zilnic sa ne intarim si sa facem tot mai multe fapte bune.Cunoasterea de sine este o cale care te duce mult mai sigur la Dumnezeu in comparatie cu toate bogatiile stiintei.Nu tagaduiesc deloc folosul stiintei,dar adesea,multi ratacesc,truda lor lumeasca ramanand zadarnica.
5.La aspra judecata vei fi intrebat daca ai trait ca un crestin adevarat.Acolo nu se va tine seama de invatatii lumii acesteia si care se faleau cu multa invatatura lumeasca.Candva s-a vorbit mult despre ei,au fost pe placul multora,dar despre toate acelea nu se va auzi nimic,dreapta judecata va fi cu rasplata si fericire pentru savarsitorii binelui.
6.Cat de repede zboara slava lumii acesteia.
Ce multi se pierd in lumea aceasta din pricina unei invataturi mincinoase si a uitarii de Dumnezeu.Vor mai degraba ca sa ajunga oameni mari in viata aceasta decat sa fie smeriti cu sufletul,iar pierzarea le este mare in desertaciunea lor.Mare va ajunge doar cel ce are dragoste si se crede mic pe sine,iar pentru unul ca acesta,toate onorurile lumii acesteia raman ca o nimicinicie.
Cel care face voia Domnului fara sa se gandeasca la sine,cu siguranta ca a aflat adevarata invatatura.
Fii cu bagare de seama
1.Nu trebuie sa crezi orice vorba,nici nu trebuie sa te supui oricarei porniri launtrice in viata aceasta,ci trebuie sa potrivesti toate lucrurile tale dupa voia lui Dumnezeu,cu intelepciune si cu multa bagare de seama.Cat de usor noi credem si spunem despre altii mai repede raul decat binele;atat de slabi suntem si atat de departe de savarsirea binelui.
2.Este o mare intelepciune sa nu faci nimic in graba,urmand cu incapatanare propriile tale simtaminte,ci cantarind cumpatat.Oricand primeste cu bucurie sfatul omului cu adevarat intelept si cu mintea intreaga.
O viata curata face pe om intelept asa cum este voia Domnului,care Il incearca de multe ori si in multe feluri intru desavarsire.Cu cat vei fi mai smerit si mai supus inaintea lui Dumnezeu,cu atat vei avea mai multa intelepciune si mai multa pace in lucrurile tale.
Cum citesti Sfanta Scriptura?
1.In permanenta,in Sfanta Scriptura,trebuie sa cautam adevarul,iar nu mestesugul vorbirii.Trebuie sa o citim cu acelasi duh cu care a fost scrisa,sa cercetam in ea lucrurile de mult folos mai mult decat frumusetea limbii.Nu te gandi la cel care a scris,ci,fara sa te ingrijesti daca este om mai mult sau mai putin invatat,numai si numai dragostea de adevar sa te faca sa citesti.
Gandeste-te la ceea ce este scris iar nu la cel care a scris.
2.Lumea trece,dar adevarul Domnului ramane in veac.Dumnezeu ne-a vorbit in felurite chipuri,prin fel de fel de oameni.
In citirea Sfintei Scripturi,adeseori curiozitatea noastra ne vatama,voind sa cerceteze si sa inteleaga ceea ce trebuie trecut cu vederea.
Daca voiesti sa castigi vreun folos,citeste cu smerenie,cu inima curata si cu credinta;nu te mandri cu destoinicia ta.Intreaba acolo unde nu te pricepi,asculta linistit sfaturile sfintilor si nu uita niciodata hotararile batranilor caci ei nu au vorbit in zadar.
Pofte desarte
1.Atata timp cat omul pofteste dupa lucruri desarte,nelinistea va cuprinde inima lui.Cel ce este mandru si cel zgarcit niciodata nu vor putea fi linistiti,pe cand cel smerit si cel sarac cu duhul isi vor duce viata in tihna.
Omul care nu a omorat cu desavarsire patimile dinlauntrul sau,acela va cadea rob si celor mai mici incercari care vor veni asupra lui.
Cel slab la suflet,cel ingreuiat cu lucrurile trupesti si pornit catre desfranari,cu mare greutate se poate dezlipi de poftele lumesti.Iata de ce,cand incearca sa se debaraseze de ele,se intristeaza,iar daca cineva ar incerca sa-l opreasca,mai tare se manie.
2.Iar daca a dobandit indata ceea ce isi dorea,numaidecat mustrarea cugetului apasa asupra inimii lui pentru ca s-a lasat in voia poruncilor patimase,care nu-i dau linistea pe care ar dori-o sufletul sau.
Numai infruntand poftele lumesti,iar nu devenind robul lor,vei afla pacea inimii tale. Niciodata nu va fi liniste in sufletul celor ce umbla in desfranari,nici in al celui ce se lasa ademenit de indemnurile trupului;linistea este rasplata celui care ravneste sa-si imbogateasca sufletul sau.
Fugi de mandrie
1.Cel care isi pune nadejdea in oameni ori in alte fapturi pamantesti este un mare nesocotit!Nu trebuie sa-ti fie rusine a sluji altora,trecand ca un sarac al lumii acesteia,pentru dragostea pe care o ai fata de Iisus Hristos.Nu te increde prea mult in tine,ci te lasa numai in seama lui Dumnezeu.Fa tot binele cat iti sta in putinta iar Domnul va sprijini bunavointa ta.Nu te increde nici in stiinta si nici in intelepciunea oamenilor,ci deschide-ti inima pentru a putea primi harul Domnului care ajuta pe cei smeriti si coboara pe cei mandri.
2.Daca esti bogat,nu te falii cu bogatiile tale cele multe,nici cu prietenii tai cei puternici;lauda ta sa fie numai intru numele Domnului,care ne da de toate,si care,mai presus de orice,doreste sa se dea chiar pe Sine pentru noi.
Niciodata sa nu te mandresti cu puterea ori cu frumusetea trupului deoarece o suferinta ce poate veni,il strica si il vestejeste.Nu te minuna de priceperea si de multa stiinta pe care o ai,ca nu cumva sa mahnesti pe Dumnezeu,Cel care ti-a harazit toate bunatatile firii.
3.Nu te crede ca esti mai bun decat altii,ca nu cumva sa fi rau privit de ochiul lui Dumnezeu care vede tot ce este inlauntrul tau.Nu te lauda ca ai facut fapte bune pentru ca judecatile Domnului nu sunt ca ale oamenilor;de multe ori cel ce place oamenilor,nu place lui Dumnezeu.Daca ai facut vreo fapta buna,gandeste-te ca altii au altele cu mult mai bune;asa sa faci,pentru a-ti putea pastra smerenia.
Nimic nu vei pierde daca te vei socoti mai prejos decat altii;mai mult rau iti vei pricinui daca vei crede despre tine ca esti mai bun decat oricare unul dintre semeni.Omul care este smerit se bucura de mai multa pace launtrica.Mania si pizma tulbura inima celui mandru.
Nu fi prea prietenos
1.Este mai intelept sa nu-ti spui tainele inimii tale la toata lumea,ci numai omului intelept si temator de Dumnezeu.Nu alerga la cei tineri si usuratici la minte.Nu mari pe cel bogat si nu te duce prea des la oamenii cu vaza mare.Mai degraba indreapta-te catre cei de jos si nestiutori de stiinta lumeasca dar evlaviosi precum si cu obiceiuri frumoase,iara vorbirea ,si aici,sa fie doar despre lucrurile care ajuta la desavarsirea sufletului tau.Mereu sa multumesti lui Dumnezeu pentru cele pline de credinta si de fapte bune.
Sa doresti lucrul acesta:sa fii prieten lui Dumnezeu si ingerilor Lui,si sa te feresti cat iti este cu putinta de ochii lumii.
2.Sa ai fata de toata lumea mila dar la prietenie sa fii zgarcit.Omul necunoscut are de multe ori nume bun dar cand ajungi sa il cunosti mai indeaproape,vezi ca te-ai inselat.
Supunere si ascultare
1.Cu mult este mai bine sa traiesti sub scutul altuia,sa fii supus si sa nu mergi inainte de capul tau.Esti cu mult mai sigur cand te supui decat cand poruncesti.Multi se supun,insa mai mult de nevoie decat din iubire;dar acestia intotdeauna sunt amarati si cu murmurul pe buze.Totdeauna,sufletele lor sunt apasate ca de o piatra mare,cu atat mai mult cu cat,inimile lor raman mai invartosate la numele lui Dumnezeu.
Oriunde vei merge nu vei gasi odihna pentru sufletul tau decat ascultand cu omenie sfaturile celui mai mare!Multi au crezut ca vor fi cu mult mai buni daca vor dobandi ranguri lumesti;dar amarnic s-au amagit cu acest gand.
2.Fiecaruia ii place sa mearga intr-acolo incotro il duc gandurile sale si sa asculte doar de cei care gandesc la fel ca si ei.In momentul in care Dumnezeu devine stapanul sufletelor noastre,vom lasa la o parte patimile pentru a putea dobandi bunurile pacii.Exista oare pe acest pamant omul acela atat de invatat incat sa le stie pe toate?Nu te increde prea mult in propria ta parere,ci pleaca-ti mai bine urechea la sfaturile cele de mult folos.
3.De multe ori am auzit vorbindu-se ca este mai bine sa primesti sfaturi decat sa dai.Se poate intampla ,ca parerea fiecaruia sa fie buna;dar daca nu vrei sa asculti de sfaturile altora nici macar atunci cand prilejul si mintea limpede cee aceasta,ai un suflet ingamfat si indaratnic.
Sa nu vorbesti mai mult decat este necesar
1.Indeparteaza-te cat poti de zarva lumii caci este primejdios ca sa vorbesti despre lucrurile lumesti chiar si atunci cand ai avea gand bun;mandria iti farmeca sufletul,il robeste si in cele din urma il pangareste iar astfel viata noastra se indeparteaza de Dumnezeu.
2.Privegheaza si te roaga neancetat ca sa nu-ti treaca vremea fara de folos.Daca iti este ingaduit ori iti este de folos ca sa vorbesti,atunci sa vorbesti in asa fel incat sa fie pentru intarirea sufletului.
Sfaturile bune,privitoare la suflet,date de catre oameni care fac voia lui Dumnezeu avand gandul numai spre El,sunt de mare folos la desavarsirea sufleteasca.
Tu doresti sa ai liniste sufleteasca?
1.Ne vom putea bucura de o adanca liniste sufleteasca numai atunci cand nu ne vom irosi vremea cu ceea ce fac sau spun altii,si care,defapt nu ne priveste pe noi.
Nu va putea avea o trainica liniste sufleteasca acel care,fara de vreun rost,se amesteca in treburile altora,cel care se ingrijeste numai de cele trupesti,iar de cele dinlauntrul sau nu poarta de grija?
Fericiti cei saraci cu duhul,fiindca aceia au multa liniste sufleteasca.
2.Oare cum crezi ca s-au ridicat sfintii la o atat de mare desavarsire si la atata lumina sufleteasca?Numai pentru ca s-au straduit sa omoare toate poftele desarte,sa se alipeasca de Dumnezeu cu toata inima lor,si sa se ingrijeasca de ei insisi.
Noi suntem prea stransi legati de patimi si prea preocupati de lucrurile cele trecatoare.Rar putem birui raul,dorinta de a face zilnic un pas mai departe inspre bine aproape ca nu o avem,asa ca prea adesea ramanem reci.
3.Atunci cand vom rastigni poftele trupului si nu ne vom mai framanta sufletul cu griji desarte,vom gusta cu adevarat din cele dumnezeiesti,deprinzandu-ne sa gandim la Domnul.
Marea si singura piedica ce sta impotriva noastra este insasi pornirea din noi catre desfrau si catre lacomie,fara ca sa ne straduim catusi de putin a porni pe drumul ce duce catre desavarsire.
Daca se intampla sa ne izbim de o cat de mica greutate,usor pierdem nadejdea,alergand iarasi catre lucrurile omenesti cele pierzatoare.
4.Daca vom fi neclintiti in mijlocul luptei,ca adevarati ostasi,vom simti ajutorul Domnului pogorandu-se din cer la noi,caci El este gata intotdeauna sa puna umarul la izbanda celor ce se lupta cu dreptate si nadajduiesc in El.Sa punem securea la radacina pomului pentru dezlipirea de patimi,si astfel sufletul sa traiasca in pace.
5.Cate putin de vom dezradacina din pornirile noastre catre pacat,vom apuca fara de gres pe drumul ce duce la desavarsire.
Daca de la inceput noi ne vom impotrivi ispitelor,atunci orice lucru il vom face cu usurinta dar totodata si cu bucurie.
6.Greu este sa te lasi de viata pe care ai dus-o pana acum dar cu mult mai greu este sa lupti impotriva pornirilor tale.Dar daca nu poti sa treci peste maruntele piedici ale vietii,cum vei putea infrange durerile si chinurile cele cumplite?Gandind astfel,am credinta ca vei capata o cu mult mai mare dorinta pentru desavarsirea ta.
Rostul(folosul)necazurilor
1.Folositoare sunt necazurile si incercarile pentru ca adesea ele imbunatatesc inima omului facandu-l sa stie ca el este un strain si un calator pe pamant,si nu trebuie sa-si puna nadejdea in nici o creatura de pe acest pamant.Credinta permanenta trebuie sa ramana in Dumnezeu caci lumea aceasta este plina doar de rautati si de faradelegi.
2.Cand omul cu vointa hotarata se intampla ca sa fie tulburat,ispitit ori chinuit de ganduri rele,atunci vede mai deslusit cat de necesar este sprijinul lui Dumnezeu si cat de hotarator.
Taria in ispite
1.Atata timp cat traim pe pamant nu suntem scutiti de mahniri si de suferinte,asa cum se spune si in Cartea lui Iov:,,Viata omului pe pamant este o lupta''.Fiecare,in permanenta trebuie sa fie pregatit pentru a intampina ispitele ce l-ar putea impresura,sa fie veghetor si sa se roage pentru a nu lasa loc ghearelor diavolului ce sta vesnic neadormit ci da tarcoale cautand pe cine sa inghita.
Nu este omul atat de pios si de desavarsit ca sa nu aiba nici o ispita,de aceea pregatirea trebuie sa fie continua pentru a fi biruitori prin Hristos.
2.Oricat de suparatoare si de chinuitoare ar fi ispitele,adesea ele sunt foarte folositoare omului deoarece,prin ispite,omul,biruindu-le,se intareste La fel,si sfintii,au trecut prin multe ispite,incercari si suferinte,iar cei care nu s-au putut impotrivi acestoara,Dumnezeu I-a osandit.
3.Atata timp cat traieste pe acest pamant,omul nu va fi niciodata la adapost fata de nevoi si ispite;purtam in noi samanta desfranarii cu care ne-am nascut.Mereu vom avea cate putin de suferit deoarece am pierdut inca de la inceput binele si fericirea.
4.Cel care inlatura numai pricinile dinafara si nu smulge de la radacina insasi pricina raului,nu face bine,caci ispitele se intorc din nou asupra lui cu si mai multa tarie.
Vei invinge mult mai sigur,putin cate putin,printr-o indelunga rabdare,sprijinita pe ajutorul lui Dumnezeu.Sa primesti sfaturile cand ai cazut in ispita,nu te purta aspru cu cel ispitit;mai bine sfatuieste-l asa cum ai vrea sa te sfatuiasca si pe tine altul.
5.Inceputul tuturor ispitelor este nestatornicia sufletului si prea putina incredere in Dumnezeu.Precum o corabie fara de carmaci este impinsa de valuri la voia intamplarii,asa este si cu omul slab si schimbator,care paraseste hotararile sale,devenind tulburat de multele ispite.Fierul se incearca(se caleste)in foc iar omul in ispite si greutati;ispita ne arata cine suntem.Impotriveste-te raului inca de la inceput;indreptarea vine foarte tarziu,atunci cand raul creste printr-o zabava prea lunga din partea omului.Cu cat intarzii si lancezesti pentru a nu te lupta,cu atat mai mult slabesti in fiecare zi,iar dusmanul(diavolul)se tot inareste asupra ta.
6.Cand ispitele se inmultesc asupra ta,nu pierde nadejdea in Dumnezeu,ci roaga-te cu mai multa ravna,caci,dupa cuvantul Apostolului,El te va face sa tragi folos din ispita care te incearca.Pleaca-ti sufletul sub mana Domnului in toate ispitele,in toate greutatile,caci El va mantui si va inalta pe cel smerit la suflet.
7.Doar in incercari si in ispite vezi cu adevarat puterea sufleteasca a omului.Plata este mare si fapta buna isi aduce roadele sale.Nu este prea greu sa fi evlavios si plin de credinta,dar,sa tii minte:cel ce este rabdator in vremuri grele,acela va merge cu pasi repezi catre desavarsire.
Unii se impotrivesc ispitelor celor grele,insa cad zilnic prada multor ispite marunte;cine nu este in stare sa biruiasca pe cel slab,cum se va lupta cu cel tare ?!
Nu judeca pe altii
1.Intoarce-ti privirea asupra ta insuti si fereste-te sa judeci faptele altora.Cand judeci pe altii,te muncesti in zadar,adeseori te inseli si poti foarte usor sa gresesti,cata vreme,judecandu-te pe tine,totdeauna truda ta va aduce folos.
Adesea judecam lucrurile dupa inima noastra,caci iubirea de sine cu usurinta indupleca dreapta judecata.
2.De cele mai multe ori suntem impinsi la rau de imbolduri din afara sau de porniri ascunse dinlauntrul nostru.Unii,in tot ceea e fac nu urmaresc decat folosul lor iar cata vreme lucrurile merg dupa voia lor se bucura de multa liniste sufleteasca,insa cand li se impotriveste cineva,de indata se tulbura si se intristeaza.
3.Obiceiul cel vechi este greu de renuntat la el;daca tu te reazimi mai mult pe intelepciunea si pe judecata proprie decat pe exemplul de supunere pe care l-am primit ca pilda de la Mantuitorul,vei merge prea incet si prea tarziu pe drumul catre desavarsire.Dumnezeu doreste sa-I fim intru totul supusi,sa ne ridicam prin iubire deasupra patimilor pamantesti.
Fapte facute din iubire
1.De dragul nimanui si pentru nimic in lume sa nu faci nici macar cel mai mic rau.Uneori insa,ca sa ajuti pe cineva la nevoie,poti sa amai savarsirea faptei bune.Ceea ce este facut fara de iubire nu aduce nici un folos;pe cand,orice lucru,oricat de mic,oricat de neansemnat ar fi el,daca este facut din iubire atunci aduce si roade imbelsugate,deoarece Dumnezeu se uita mai mult la gandul cu care ai lucrat decat la propria ta fapta.
2.Doar cel ce este plin de iubire poate sa lucreze mult iar unul ca acesta tine seama mai mult de folosul lumii intregi decat de propria sa voie.Ceea ce spune lumea ca este iubirea,adesea nu este decat pofta lumeasca,fiindca prea rar se intampla ca vreun imbold pornit dinlauntrul nostru,nadejdea in rasplata ori cautarea dupa foloasele noastre sa nu fie amestecat in tot ceea ce facem.
3.Acela care este plin de iubirea adevarata si desavarsita nu cauta dupa folosul propriu,ci singura lui grija,in tot ceea ce face este pentru preamarirea lui Dumnezeu.Unul ca acesta nu pizmuieste pe nimeni pentru ca nu umbla dupa mariri desarte,nu se veseleste in inima sa,ci,dispretuind oricare alte bunuri,isi va cauta fericirea numai la Dumnezeu.
De am avea doar o scanteie de iubire adevarata,am putea vedea ca toate lucrurile inimii acesteia nu sunt decat desertaciuni.
Rabda greselile altuia
1.Aceea ce omul nu poate sa indrepte nici de la sine si nici cu ajutorul altora,trebuie sa rabde fara de cartire pana cand Bunul Dumnezeu va orandui lucrurile dupa sfanta Sa voie.Este mult mai bine sa te inveti a fi rabdator,sa te rogi neancetat pentru a primi ajutor sa poti trece cu usurinta peste toate greutatile si incercarile care vin asupra ta.
2.Daca vreodata ai dojenit pe cineva si nu s-a indreptat,nu te lua la cearta cu el,ci lasa totul in voia Domnului,pentru ca voia Lui sa se plineasca.Deprinde-te sa rabzi greselile si neputintele altora,oricum ar fi ele,caci si tu ai multe greseli pe care le rabda semenii tai.Daca pe tine insuti nu te poti indrepta asa cum ar fi necesar,atunci cum vrei sa faci pe altul sa fie pe placul tau?Lesne noua ne place sa vedem pe altii in greselile lor,dar pe noi insine nu ne indreptam de greselile noastre.
3.Vrem sa dojenim aspru pe altii dar pe noi insine,nu.Foarte rar ne masuram(cantarim)si noua si altora cu aceeasi masura.Daca toti ar fi desavarsiti,ce ai mai putea rabda de la altii pentru numele Domnului?
4.Dumnezeu a oranduit astfel lumea tocmai ca sa ne obisnuim sa ne purtam sarcinile unii altora,caci fiecare are sarcina lui;nimeni nu poate sa spuna ca nu are nevoie de ajutorul celuilalt.Nimeni nu este atat de intelept pentru a se putea indrepta singur fara de Dumnezeu.
Trebuie sa suferim unii pentru altii,sa ne mangaiem si sa ne ajutam la nevoie,sa ne invatam intre noi povatuindu-ne unii pe altii.
Viata in manastire
1.Trebuie sa te obisnuiesti cu lepadarea dorintelor tale daca vrei sa pastrezi linistea si buna intelegere cu cealalta lume.Nu este deloc usor a-ti duce viata intr-o manastire ori intr-o obste religioasa,fara sa murmuri vreodata,ci sa ramai credincios pana la moarte.Fericit este acel care,dupa ce a dus o viata curata,a ajuns cu bine la sfarsitul ei.Daca vrei sa te intaresti si sa sporesti in fapte bune,socoteste-te ca esti un calator si un strain pe pamant.
2.Haina si parul folosesc prea putin;lepadarea obiceiurilor lumesti si rastignirea desavarsita a poftelor trupului,acestea fac pe adevaratul monah.Acela care cauta in manastire altceva,iar nu pe Domnul si mantuirea sufletului sau,acela nu va gasi decat amaraciune si tanguire.Cel care nu se trudeste sa fie aici cel mai mic si supus tuturor,acela nu poate sa aiba o liniste trainica.
3.Tu ai venit aici ca sa slujesti,iar nu ca sa poruncesti;sa sti ca esti chemat sa rabzi si sa muncesti,nu sa pierzi vremea zilnic in multa vorba si trandavie.
Aici in manastire,oamenii se incearca precum aurul in cuptor.Aici nimeni nu poate ca sa traiasca daca nu se smereste din toata inima sa pentru numele Domnului.
Pe urmele sfintilor
1.Gandeste-te bine la viata Sfintilor Parinti in care a stralucit desavarsirea vietii crestinesti si vei putea vedea cat de putin facem noi;aproape nimic.Oare am putea sa asemanam viata noastra cu a lor?Sfintii si prietenii lui Iisus au slujit Domnului flamanzi si insetati,goi si infrigurati,in truda si in silnicie,in post si in priveghere,in rugaciuni si ganduri catre Dumnezeu;prigoniti si ocarati de nenumarate ori.
2.Multe necazuri au patimit Apostolii,Mucenicii,Marturisitorii,Fecioarele,precum si toti cei care au dorit sa mearga pe urmele lui Hristos.,,Si-au urat sufletele lor in lumea aceasta,pentru ca sa-l dobandeasca in cea vesnica''.Cata lepadare de sine si cate chinuri trupesti au aratat sfintii in pustiu.Prin ce ispite grele si nesfarsite au trecut!De cate ori i-a chinuit vrasmasul,de cate ori au ridicat rugaciuni fierbinti catre Domnul!Cate infranari grele au savarsit!Ce sarguinta,ce caldura mare au aratat pentru desavarsire lor sufleteasca?Ce crancena lupta au dus impotriva patimilor trupului!Ziua munceau din greu iar noaptea si-o petreceau in rugaciune si chiar muncind;neancetat cu rugaciunea in inima.
3.Mereu se indeledniceau cu lucruri de folos.Ei si-au parasit averile,maririle lumesti,rangurile,prietenii,rudeniile,nedorind lucruri pamantesti.Erau saraci in cele pamantesti insa erau bogati in daruri sufletesti si in fapte bune.
4.Ei erau straini pe lume insa au fost prieteni apropiati,mereu avand in preajma lor pe Dumnezeu.Au trait in adevarata smerenie,in supunere,in rabdare,iar cu fiecare zi cresteau in desavarsire,fiind tot mai placuti Domnului;au slujit ca pilda tuturor acelora care au stiut sa duca o adevarata viata crestineasca.
5.Ce ravna mare au avut monahii la inceput si cata sarguinta la rugaciune si fapte bune.Ceea ce a ramas de la ei ne marturiseste si astazi desavarsirea si suferinta acestor oameni care,luptandu-se cu mult curaj au trecut peste tot ce rea lumesc.
Sa dea Dumnezeu ca dupa ce am aflat despre aceste pilde de sfintenie,niciodata sa nu lasam sa se stinga in noi dorinta fierbinte de a face tot mai multe fapte bune.
Cu ce te indeletnicesti?
1.Viata unui adevarat crestin trebuie sa fie inarmata cu multimea faptelor bune.Oriunde am fi,in orice moment trebuie sa ne intarim pentru a ravni spre mai multe fapte bune,si sa zicem:,,Ajuta-mi Doamne,in curajul meu cel sfant sa raman in slujba Ta;invredniceste-ma faptelor celor bune,ca n-am facut pana astazi nici un bine".
2.Hotararea pe care am luat-o este masura sporului nostru in faptele cele bune.Daca cel ce vre sa fie neclintit in hotararea sa,adeseori se lasa tarat in ceea ce este rau,atunci hotararea lui este sovaielnica.De multe ori uitam de hotararea pe care am luat-o;oamenii intelepti isi leaga hotararile lor mai mult de darul lui Dumnezeu decat de intelepciunea lor,si orice ar face,numai in El isi pun nadejdea.
Omul cere dar Dumnezeu este cel care da,iar omul nu poate hotari la aceasta.
3.Daca am lasa la o parte indeletnicirile noastre de fiecare zi care nu au nimic de a face cu sufletul,si sa urmam cu adevarat calea ce duce catre Domnul,am deprinde un bun obicei la care nu am renunta pana la apusul zilelor noastre.
4.Daca nu poti sa tii intotdeauna stranse puterile sufletului,fa aceasta macar o data pe zi,dimineata ori seara.Dimineata hotaraste-te sa faci o fapta buna iar seara cereteaza-ti purtarea din timpul zilei,vorbele,faptele,gandurile tale,caci prin acestea se intampla sa superi adeseori pe Dumnezeu dar si pe aproapele.Asemenea unui ostas viteaz,trebuie sa te inarmezi impotriva loviturilor diavolului.Infraneaza lacomia,caci atunci vei potoli usor toate celelalte pofte ale trupului;nu te lenevi,citeste,scrie,roaga-te,cerceteaza ori munceste cu mainile spre folosul tuturor.
5.Nu lucra in fata lumii lucrul care ar trebui facut acasa la tine.Este bine sa impartim indeletnicirile noastre dupa imprejurari;unele indeletniciri se potrivesc pentru zilele de sarbatoare,altele pentru zilele den timpul saptamanii.Unele ne sunt de folos la vreme de ispita,altele in timp de liniste si de odihna;unele ganduri ne plac la tristete,altele la bucurie.
6.La sfintele sarbatori trebuie sa improspatam bunele indeletniciri si sa cerem cu mai multa caldura ajutorul sfintilor.In fiecare sarbatoare sa ne hotaram sa traim asa cum se cuvine,precum ar trebui sa iesim din aceasta lume si sa intram la sarbatoarea cea vesnica.Asa ca este necesar sa ne pregatim cu multa grija,printr-o viata plina de ravna,pazindu-ne pentru a ne putea lua rasplata pentru toate ostenelile noastre din aceasta viata.
7.Daca s-ar intampla sa intarzie vremea platii,sa ne gandim ca totusi nu suntem destul de bine pregatiti,ca nu suntem vrednici de marirea ce ni se va arata;asadar sa ne straduim indoit pentru a iesi cu bine din viata aceasta.
Fericita este sluga pe care,cand va veni Stapanul sau,o va gasi priveghind,zice Sfantul Evanghelist Luca.Adevar zic voua,peste toate avutiile o va pune pe dansa.
Iti place singuratatea si tacerea?
1.Cauta vremea potrivita ca sa te gandesti la tine insuti si sa-ti indreptezi mintea catre binefacerile lui Dumnezeu.Citeste totdeauna carti care iti imbunatatesc inima iara nu de cele care o strica.Fugi de vorbele desarte si de plimbarile nefolositoare,inchide-ti urechile la zarva fara de rost a lumii caci numai atunci vei avea destula vreme ca sa cugeti cum trebuie.Si sfintii au fugit de prea multa legatura cu lumea voind mai bine sa traiasca in tacere,cat mai aproape de Dumnezeu.
2.Un intelept din vremea veche spunea:,,De cate ori ma duc in adunarile lumii,de atatea ori ma intorc acasa mai mic de cum am plecat".Asa se intampla adeseori si cu noi,este mult mai usor sa taci decat sa vorbesti fara a gresi.Cu mult mai usor este sa stai inchis in casa decat sa te pazesti pe tine insuti,curat,in mijlocul lumii.
Cel ce voieste sa mearga catre o adevarata viata sufleteasca,trebuie sa fuga de zarva lumii pentru a putea ramane impreuna cu Iisus.Doar cel care stie sa se supuna poate,cu siguranta,saporunceasca.
3.Nimeni nu se poate bucura din toata inima sa ,daca nu are in el totodata si marturia cugetului celui bun.Credinta cea neclintita a sfintilor a fost sprijinita pe frica de Dumnezeu,oricat de mare era stralucirea vietii lor,oricat de multe erau darurile lor;ei niciodata nu isi imputinau smerenia si vegherea.
Indrazneala celor nelegiuiti izvoraste din mandrie si din ingamfare,ducand la pierzanie.
4.Adeseori,cei care erau cei mai buni in ochii lumii,au ajuns in cele mai mari nenorociri datorita prea multei increderi in ei insisi.Pentru multi este de folos ca sa fie adeseori ispititi si sa sufere lovituri,ca nu cumva,fiind prea linistiti in inimile lor,sa se ingamfe si sa umble dupa desfatari trupesti.Cat de curat ar fi cugetul daca omul nu ar umbla dupa placerile trecatoare si daca nu s-ar gandi niciodata la nimicinicii ale lumii acestea trecatoare.
5.De mangaierea cereasca nimeni nu este vrednic daca nu se va deprinde cu pocainta.Daca vrei sa-ti infranezi cu adevarat inima,atunci intra in odaita ta,inlatura zgomotul lumii;dupa cum este scris:,,Din asternutul tau,inima sa-ti fie buna de pocainta''.Aici in odaita ta vei gasi tot ceea ce ai pierdut adeseori in lume iar daca o vei pazi cu credinta,ea va deveni pentru tine cel mai scump prieten dar si mangaierea ta cea mai dulce.
6.In tacere si in liniste,omul evlavios merge catre desavarsire si poate patrunde cu mult mai usor tainele Scripturii.Aici acesta gaseste izvorul lacrimilor care-l spala si il curata de Intinaciunea patimilor si a pacatelor,iar cu cat se departeaza mai mult de tumultul lumii,cu atat se apropie mai mult de Creatorul sau.De cel ce se desparte de prieteni si de cunoscuti,de acela se va apropia mai mult Dumnezeu cu sfintii sai ingeri.Este cu mult mai de folos ca sa stai inchis in casa gandindu-te la mantuirea sufletului tau deca sa participi la lucruri fara sens,uitandu-ti astfel chemarea pe care tu o ai.
7.Pentru ce doresti sa obti lucruri ce nu iti sunt ingaduite? Lumea trece iar impreuna cu ea se duc si placerile ei.De cate ori iesi la placer lumesti,te inorci acasa avand cugetul neampacat si inima plina de framantari. Asa sunt placerile lumesti:te momesc incet cu dulceata lor trecatoare pentru ca mai apoi sa te umpla de venin pricinuitor de moarte.
8.Poti vedea in alta parte ce nu ai aici? Iata cerul,pamantul precum si tot ce ne inconjoara;ridica-ti ochii catre Dumnezeu si roaga-l sa-ti ierte gresalele si nepasarea ta.Lasa lucrurile desarte pe seama oamenilor pacatosi,tu nu te ingriji decat de ceea ce iti cere Dumnezeu.
Infraneaza-ti inima
1.Daca doresti sa mergi catre desavarsire,ramai sub scutul lui Dumnezeu,pune capat poftelor printr-o purtare aspra.Infraneaza-ti inima si vei dobandi adevarata evlavie;infranarea iti aduce binele pe care l-ai pierdut cand te-ai lasat in voia imboldurilor rele ale trupului.
2.Datorita usurintei inimii noastre si a netinerii seama pentru a nu repeta greselile pe care le-am facut,adeseori vedem cu usurinta toate acestea in loc sa plangem si sa ne tanguim.Nu poate fi mantuire nici bucurie statornica decat in teama de Dumnezeu si in cugetul bun.Cu adevarat este fericit cel care poate sa indeparteze din inima lui tot ce este rau.Fericit este cel care poate sa lepede tot ce ii intineaza si ii ingreuiaza cugetul. .
Lupta cu barbatie si vei deveni biruitor iar daca te vei obisnui sa lasi la o parte lumea cu deprinderile cele ce intineaza,vei ajunge sa mergi pe calea cea buna.
3.Nu te ingriji de treburile altuia si nu te amesteca in lucrurile oamenilor mari.Ochiul tau sa fie atintit numai asupra ta,si inainte de a-ti mustra prietenii,sa ai grija de tine insuti.Daca nu ai intotdeauna sprijinul oamenilor,nu te intrista;mai degraba poti sa fi mahnit ca nu te porti bine si nu traiesti cu intelepciune,asa cum se cuvine sa traiasca un servitor al Domnului si un adevarat crestin.
Este mult mai folositor si mult mai sigur sa nu ai multe mangaieri in viata aceasta caci in cea viitoare cu mult mai de pret va fi.
4.Cand omul este patruns de infranare desavarsita atunci toata lumea ii este amara si greoaie.Omul drept totdeauna are de ce sa fie mahnit si de ce sa se planga,fie ca s-ar gandi la el insusi sau la altii;el stie bine ca aici pe pamant nimic nu este fara necazuri,si cu cat se cerceteaza mai mult,cu atat si durerea inimii lui se mareste.Pricina adevaratei mahniri si a intristarii adanci sunt pacatele si greselile in care ne-am ingropat atat de adanc incat foarte rar ne mai aducem aminte de lucrurile ceresti.
5.Daca te-ai gandi de mai multe ori la moarte decat la lungimea vietii,fara indoiala vei depune mai multa staruinta pentru a te indrepta.De ti-ai aduce totdeauna aminte de chinurile iadului cred ca ai suferi mai cu bunavointa munca si durerea pe pamant.
6.De multe ori neputinta sufletului face ca trupul sa se planga pentru lucruri fara de rost.Roaga-te cu smerenie Domnului pentru a primi duhul infranarii,zicand asemenea profetului:,,Hraneste-ma Doamne cu painea lacrimilor si ma adapa din paharul plangerii''.
Nimicinicia omeneasca
1.In orice loc ai fi,in orice parte vei merge,vei fi un nenorocit daca nu te vei intoarece la Domnul.De ce te necajesti cand nu iti merg treburile asa cum doresti tu?Nimeni nu este in clipa de fata fara necazuri si fara de neplaceri.Impacarea este pentru cel care stie sa rabde toate,pentru numele Domnului.
2.Multi sunt cei care zic in slabiciunea si in intunecimea inimii lor:,,Ce viata indestulata si fericita au altii."Dar gandeste-te in schimb la bunurile ceresti si vei vedea ca toate bunurile pamantesti nu pretuiesc nimic,sunt nestatornice fiind mai mult o sarcina care te ingruiaza deoarece nu le poti duce fara de grija si fara frica.
Fericirea omului nu sta in multimea bunurilor lumesti,caci multa nimicnicie este in viata aceasta pamanteasca.Cu cat cineva voieste sa mearga inainte pe drumul ce duce catre desavarsire,cu atat mai amara i se pare viata aceasta fiindca atunci simte el cel mai bine si simte cel mai limpede cat de neputincioasa si de stricacioasa este firea omeneasca.
Mancarea,bautura,somnul,odihna,munca si privegherea,lucruri de care are nevoie trupul,sun intradevar o mare nimicnicie si un mare necaz pe capul omului evlavios si care doreste sa se debaraseze de legaturile trupesti pentru a renunta la pacat.
3.Omul launtric este mult incercat in lumea aceasta de nevoile trupului;de aceea profetul se ruga fierbinte:,,Doamne,scapa-ma din nevoile mele".Vai de cel care nu isi cunoaste nimicinicia lui,si vai,de o mie de ori de cel caruia ii place aceasta nimicinicie si aceasta viata trecatoare.Sunt multi cei care,cu toate ca traiesc muncind din greu,atat de mult s-au lipit de lume incat niciodata nu si-ar mai aduce aminte de Dumnezeu daca viata pamanteasca ar fi vesnica.
4.Vai tie suflet nesabuit si necredincios ca mult te-ai afundat in lucrurile pamantesti si in poftele trupului!Nu te gandesti ca vei privi cu durere la sfarsitul zilelor tale vazandu-ti inima plina de rautati si de faradelegi?Pe cand sfintii lui Dumnezeu,prieteni credinciosi ai lui Iisus Hristos au dispretuit poftele trupului si desfatarile lumesti;toata nadejdea lor,toate dorintele lor le aveau indreptate catre bunurile cele vesnice.Intreaga lor fire se inalta catre bunurile nevazute care nu pier niciodata pentru ca inima lor sa nu se abata la cele pamantesti.
5.Iubite frate,nu pierde nadejdea in desavarsirea vietii sufletesti si nu amana de la o zi la alta implinirea hotararii tale.Scoala-te degraba si spune:,,Iata vremea de lucru,a sosit timpul de lupta,iata vremea cand trebuie sa ma indrept".Cand viata iti pare mai grea atunci ai cel mai bun prilej pentru a te gandi la indreptare iar daca nu te vei stradui cu toate puterile tale,atunci nu vei putea birui pacatul.Cata vreme avem acest trup neputincios nu vom putea fi scutiti de incercari,de amaraciune sau de durere.
Trebuie sa rabzi pana in sfarsit si sa astepti mila de la Dumnezeu pana cand trece faradelegea si pana cand cel din moarte ajunge la viata.
6.Cat de mare este slabiciunea ce il impingr pe bietul om catre pacat.Azi ti-ai marturisit pacatele iar maine iarasi le savarsesti;te hotarasti sa fi cu bagare de seama dar nu trece un ceas macar si iarasi ajungi sa faci ca si mai inainte.Trebuie sa ne smerim si niciodata sa nu ne mandrim cand vedem cat de slabi si de nestatornici suntem.Intr-o clipa poti pierde prin nebagare de seama tot ce ai dobandit prin mila Domnului cu atata truda.
7.Vai de noi ca suntem asa de nepasatori;negresit este nevoie sa invatam sa ne indreptam pentru bune deprinderi si atunci vom vedea daca mai avem nadejde de indreptare si de spor in fapte bune.
Sa iti aduci aminte ca trebuie sa mori
1.Fara sa iti dai seama ajungi la sfarsitul vietii;azi esti,maine nu mai esti iar dupa ce ai fost ingropat aluneci incet,incet in uitare pentru cei pe care i-ai avut in jurul tau.
In tot ceea ce faci si ce gandesti trebuie sa lucrezi in asa fel incat sa fi pregatit in permanenta pentru inalnlira ce Dreptul Judecator.Cand esti impacat in inima ta,atunci nu iti mai este frica de moarte,iar daca astazi nu esti pregatit vei mai apuca oare sa fii maine,caci de ziua ce vine nu poti sa te incredintezi daca o vei apuca.
2.Ce te face fericit ca vei trai mult?O viata lunga nu iti ajuta intotdeauna pentru indreptare,de multe ori intamlandu-se ca sa mai adaugi pacate la cele pe care le mai ai.
Ferice de cel care este gata in ceasul mortii si de cel care se gateste in fiecare zi de moarte pentru ca trebuie sa fim pregatiti si sa slujim asemenea slugilor celor credincioase.
3.Dimineata gandeste-te ca poate nu vei ajunge pana seara;iar seara sa nu socotesti ca vei vedea ziua de maine.Intotdeauna sa fii pregatit ca sa traiesti in asa fel,incat moartea sa nu vina niciodata pe neasteptate;caci Fiul Omului va veni in ceasul in care nici nu te gandesti
4.Cat de fericit si de intelept este cel care se sileste sa traiasca in asa fel in aceasta viata,cum doreste sa fie pregatit in ceasul mortii.Nimic nu poate sa iti dea curaj cand te vei desparti de lumea aceasta,decat infranarea poftelor trupesti,dorinta de a merge pe drumul desavarsirii,dragostea de oranduiala,cainta adanca,lepadarea de sine alaturi de taria in ispite si in nenorociri;toate pentru dragostea pe care trebuie sa o avem fata de Iisus Hristos.
5.Nu te baza pe prieteni ori pe cei apropiati ai tai,nu amana indreptarea ta caci lumea te va uita mult mai repede.Este bine sa te ingrijesti acum cat mai este vreme pentru a savarsi faptele bune,decat sa nadajduiesti in ajutorul altora;daca tu insuti nu ai grija de tine,cine se va ingriji de sufletul tau dupa moarte?
6.Va veni vremea cand vei cere sa mai traiesti macar o zi,un ceas macar,pentru a-ti curatii sufletul;de ce mare primejdie,de ce teama ingrozitoare te-ai putea scapa cand te-ai gandi cu frica si mare cutremur la moarte.Acum este vremea sa te trudesti pentru a incepe o viata cu Hristos,infraneaza-ti trupul prin pocainta si astfel vei avea nadejde la viata viitoare.
7.Nesocotit ce esti!Cum crezi ca vei trai multa vreme atata timp cat nu esti sigur de ziua de maine.Cati s-au amagit asemenea tie,dar fara de veste le-a sosit ceasul mortii.Nu ai auzit vorbindu-se cum unul a fost omorat de sabie,altul s-a inecat,a pierit in foc sau a murit ucis de glont?Asadar,toate se sfarsesc in momentul cand vine moartea,ca viata omului trece ca o umbra.
8.Cat inca mai este vreme fi harnic,munceste si strange-ti comoara in ceruri,neangrijindu-te decat de lucrurile Domnului.Fa-ti acum prieteni,cinstind pe sfinti si urmand faptele lor,incat,dupa ce vei ispravi viata aceasta de aici de pe pamant sa poti fi sigur ca vei fi primit in corturile vesniciei.
9.Traieste pe pamant ca un calator si ca un strain pentru care lucrurile lumesti nu sunt de nici un pret.Pastreaza-ti sufletul curat si intotdeauna indreptat catre Domnul pentru ca nimic nu este trainic aici pe pamant;zilnic sa se ridice la ceruri durerile,lacrimile si rugaciunile tale,ca odata plecat din viata aceasta sa poti ajunge fericit in mainile Domnului.
Judecata si pedeapsa pacatosilor
1.In momentul in care incepi un lucru,gindeste-te mereu cum il vei sfarsi dar si cum vei fi aflat la ziua judecatii inaintea Dreptului Judecator,de ochiul caruia nimeni nu se poate ascunde,caci atunci,inaintea Lui nimenea nu se poate ascunde,fiecare fiind judecat dupa faptele pe care le-a facut.
Cum de ai iutat atat de mult de tine insuti incat nu te mai gandesti la ziua in care nimeni nu va mai putea sa-si ceara iertare sau sa fie aparat de altul,ci fiecare abia de isi va putea duce povara sa. Acum lacrimile tale sunt bine vazute iar strigatele tale acum sunt ascultate,durerea ta acum este primita si acum poate sa-ti curateasca sufletul.
2.Aici pe pamant este un mare foc ce poate mantui pe omul care,fiind necinstit de altul,nu se gandeste la ocara sa,ci la pacatul aceluia care-l ocareste,pe cel ce se roaga pentru cei care il blestema iertandu-i din adancul inimii,pe cel care,cand a gresit cumva fata de altii este totdeauna gata sa isi ceara iertare;pe cel care mai bine se indura spre altii decat sa se manie,pe cel ce se poarta rau cu sine insusi trudindu-se ca sa isi infraneze trupul sau.
Cu mult este mai bine sa te cureti de toate pacatele tale in viata aceasta,decat sa te lasi in nadejdea rugaciunilor celor care vor ramanea in urma ta.
3.Pururea focul va arde pacatele tale,dar cu cat mai mult iti vei ocroti trupul,cu atat mai mult vei umbla dupa poftele lumesti iar pedeapsa pe care o vei avea,cu atat mai mult va fi mai ingrozitoare si te vei face mai vinovat.Cu cat vei pacatui mai mult,cu atat vei fi mai aspru pedepsit;acolo desfranatii si cei ce au facut numai rele vor fi chinuti si vor indura mult.
4.Pacatele,fiecare vor avea pedeapsa meritata ,acolo cei mandri se vor rusina iar cei zgarciti vor ajunge in cea mai crunta saracie,acolo un ceas de chin va fi mult mai ingrozitor decat muti ani de cainta aici pe pamant.Aici de multe ori omul se poate odihni,dincolo nu este odihna si nici mangaiere pentru cei vinovati.
Ingrijeste-te acum cat poti de mult si te pocaieste de toate pacatele tale pentru a te putea bucura in ziua judecatii de fericirea sfintilor.Atunci,cei drepti vor sta fara sfiala inaintea celor care i-au nedreptatit si i-au asuprit.Atunci,cel smerit si cel sarman vor capata curaj iar cel mandru se va cutremura.
5.Abia atunci se va vedea ca,pe drept cuvant afost intelept cel nebun(socotit)dupa Hristos.Atunci,cel care a rabdat necazuri,va fi laudat si toata nedreptatea va inceta,dreptii se vor bucura iar necredinciosii vor incremeni de durere,trupul care in viata pamanteasca s-a infranat,se va veseli mai mult.Imbracamintea celor sarmani va straluci atunci.
6.Gandul bun si curat iti va aduce atunci mai multa bucurie decat invatatura lumii acesteia;amintirea unei rugaciuni facute in viata aceasta,atunci va cantari cu mult mai mult aducand multa mangaiere.Mai mult vor pretui atunci faptele crestinesti decat cele mai mestesugite cuvantari;deci,obisnuieste-te si rabda necazurile pentru a putea ajunge in viata viitoare un invingator alaturi de modelul demn de urmat-Iisus Hristos.
7.Daca pana acum ai trait numai in pacate,de ce folos iti vor fi toate acestea cand te gandesti ca ceasul mortii va veni pe neasteptate?Cel ce iubeste pe Dumnezeu din toata inima sa,nu se infricoseaza de moarte,nici de chinuri,nici de judecata,nici de iad,pentru ca adevarata iubire ne aduce indrazneala catre Domnul;nu este de mirare ca cel ce este robul pacatului,acela se teme mai mult de moarte si de judecata.Daca iubirea de Dumnezeu nu te departeaza de pacat,cel putin teama de muncile iadului sa te infricoseze si sa te opreasca de la rele.Cel ce nu are frica de Dumnezeu,orcat s-ar trudi,nu poate savarsi fapte bune,usor el va cadea in mainile diavolului.
Catre o alta viata
1.Fii sarguincios si privegheaza a ramane in slujba Domnului,mergi pe drumul desavarsirii pentru a primi plata ostenelii tale.Daca vei lucra cu ravna si cu credinta,Dumnezeu te va rasplati revarsand asupra ta darurile sale.Sa ai nadejde neclintita ca vei ajunge la mantuire,sa nu te increzi prea mult in tine insuti pentru ca nu cumva sa cazi in trandavie iar mai apoi sa cazi in primejdiosul pacat al mandriei.
2.Intr-o zi,pe cand era in Sfanta Biserica,un om cuprins de ingrijorare,sovaind,plin de teama si deznadejde,ingenunchind inaintea altarului pentru a se ruga,a spus in inima sa:,,Daca as sti ca voi putea sa raman tot asa de bun pana la sfarsit"!De indata a auzit un glas care i-a raspuns:,,Si daca ai sti,oare te vei bucura de mai multa pace launtrica?
Mangaiat de cele auzite dar si intarit,se lasa in voia Domnului,si atunci nelinistea i se ridica de pe suflet.Acum nu mai dorea sa stie ce ii va aduce viitorul,ci se trudea din toate puterile sa cunoasca voia lui Dumnezeu si sa faca doar fapte bune stiind ca acesta este cel mai important lucru pe care il are de facut.
3.,,Nadajduieste in Dumnezeu si fa binele,traieste in pace pe pamant si sufletul tau se va umple de bunatati",zice Prorocul.Un lucru ii opreste pe multi sa mearga spre desavarsire si sa-si indrepteze viata:-frica de greutati si lupta impotriva lor insisi.Omul cu atat poate sa sporeasca si sa se faca mai desavarsit,cu cat a putut sa se infraneze si sa-si rastigneasca poftele trupului.
4.Este adevarat ca nu toti pot sa lupte la fel impotriva poftelor trupesti,sa le invinga definitiv.Cu toate acestea un om plin de ravna fierbinte,va merge mult mai repede catre desavarsire calcand atatarile trupului.Doua lucruri ne ajuta mai cu seama la desavarsirea vietii:mai intai hotararea neclintita de a rupe cu firea stricata dar si stradania de a face cat mai multe fapte bune care ne sunt atat de necesare.De aceea,grabeste-te dragul meu de inlatura si biruieste toate pacatele,acestea putand sa-ti aduca mari nenorociri.
5.Cand vezi ori auzi ceva bun,sileste-te sa faci si tu la fel;cum ochiul tau vede greselile celorlalti la fel si ochiul altuia vede greselile tale.Ce poate fi mai frumos si mai placut decat sa vezi pe servul Domnului evlavios,plin de ravna spunand lucruri duhovnicesti,pazitor credincios al tuturor bunelor oranduieli.
Ce mare paguba este sa nu iti implinesti datoria pentru care ai fost chemat si sa lasi inima sa alunece catre lucrurile care nu iti sunt ingaduite si fara de vreun folos.
6.Iubitul meu,adu-ti aminte de cele pe care le-ai fagaduit inaintea Domnului,adu-ti aminte ca Iisus cel rastignit este langa tine in permanenta;gandeste-te la viata ta si vei vedea ca pana acum te-ai straduit atat de putin sa faci bine.
Adevaratul crestin care se obisnuieste sa se gandeasca adanc,pios la viata sfanta si la patimile Mantuitorului nostru,va gasi din belsug tot ce ii este de folos.
7.Adevaratul crestin primeste bucuros tot ce i se porunceste supunandu-se fara sa murmure.Lenesul si cel nepasator are necazuri peste necazuri,nenorociri peste nenorociri,neavand nici o mangaiere sufleteasca.Cel care se abate de la datoria sa,usor se indreapta spre curse ingrozitoare si niciodata unul ca acesta nu va putea fi multumit cu ceea ce are.
8.Oare cum pot unii monahi sa pazeasca o asa de aspra oranduiala acolo in sfintele manastiri?Rar ies ei din manastire,traiesc singuri,mananca putin,muncesc din greu,vorbesc putin,privegheaza indelung,se trezesc inainte de ivirea zorilor,se roaga indelung catre Bunul Dumnezeu,si toate le pastreaza in buna randuiala.
Mediteaza dragul meu la toti acesti monahi si cuvioase monahii care,ziua si noaptea aduc lauda Celui Prea Inalt;cand toti acestia se roaga,tu te lenevesti neluand seama la toate acestea.
9.In toata viata ta lauda mereu pe Domnul,hraneste sufletul tau numai cu indeletniciri duhovnicesti caci vei fi cu mult mai fericit si dorul pentru vesnicie va fi cel mai de seama lucru pentru tine,niciodata nu conteni la aceasta.
10.Cand omul nu isi cauta fericirea si implinirea in lucruri pamantesti,abia atunci incepe sa guste pe deplin binecuvantarea ce vine de la Dumnezeu,abia atunci devine cu adevarat multumit.
11.Omule,sa iti aduci aminte ca sfarsitul vietii tale se apropie si vremea pe care ai pierdut-o,niciodata nu o vei mai intalni.
Faptele bune sunt roadele unei indelungate ingrijiri si a multor stradanii;cand incepe sa raceasca dragostea pentru Iisus,incepi si tu sa cazi in negura pacatelor,dar daca ramai statornic in iubirea fata de El,vei dobandi tot mai multa liniste sufleteasca,munca iti va fi cu mult mai usoara.Cel care este plin de iubire si de ravna duhovniceasca poarta mult mai usor povara slabiciunilor si a tuturor incercarilor venite asupra sa.
Cine nu inlatura greselile cele mai mici,va cadea in altele mai mari;vegheaza asupra ta insuti,mustra-te de faptele rele si te indeamna intotdeauna spre mai bine.Cu cat vei fi mai hotarat sa infaptuiesti binele in aceasta viata,cu atat vei ajunge mai repede la biruinta.
|
Prima pagina
despre-mine [1]
.jpg)
.jpg)
