|
|
Tabara la munte
|
Caci El va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale. (Psalm 91,11)
Eram intr-o tabara in munti. Fusese vreme frumoasa, dar si ploi cu tunete si fulgere amplificate de munti. Eram in ultima seara si ne adunasem intr-un cort mare deoarece ploua marunt. Faceam bilantul impreuna cu fratele pastor. Am fost intrerupti de un tanar speriat care intalnise la apa un caine mare care la o examinare mai atenta s-a dovedit a fi urs. Noi am crezut ca glumeste si nu l-am crezut, dar el si altii s-au mutat din cort in masina sa fie mai in siguranta. Noi ceilalti ne-am aranjat altfel, astfel ca cortul mare a ramas liber numai cu bagaje. Ne-am rugat si ne-am culcat urmand ca dimineata sa plecam spre casa.
Numai ca noaptea am fost trezita de zgomote ciudate la cortul de langa noi: sfasiat de folii si prelata si chiar batai in cortul in care dormeam. M-am ingrozit cu gandul la un urs, dar fiindca zgomotele au incetat, am adormit cu greu. La 4 dimineata primii treziti au constatat ca ursul venise iar - cortul meu fusese sfasiat iar rucsacii gata pregatiti fusesera smotociti si trasi afara.
Ne-am trezit toti si infricosati am strans tabara stand aproape unul de altul intr-o tacere profunda. Eram profund impresionata de faptul ca Dumnezeu si ingerii Lui fusese in jurul taberei noastre si ne pazise. Am facut altarul de dimineata si prinsi de mana ne-am inchinat Celui ce ne pazise in timp ce noi dormeam. Simteam prezenta Lui cu noi, cum a simtit si Iacob la Betel!
Republicat cu permisiunea de la www.articolecrestine.com si www.intercer.net
|
|
|