Articol de pe site-ul credinta-mea.ro
	Sf. Ioan Kochurov (C.C.C.) In 31 octombrie 1917, in Tsarskoye Selo, s-a deschis un capitol nou plin de durere pamanteana si bucurie cereasca in istoria sfintilor rusi, si anume Noii Mucenici ai sec. al XX-lea. Acest capitol se leaga de numele pastorului ortodox rus care a fost printre primii jertfitori de suflet pentru enoriasi in lupta purtata impotriva dusmanilor lui Dumnezeu din secolul XX: Arhipreotul Ioan Kochurov. Parintele Ioan Kochurov s-a nascut in 13 iulie 1871, in satul Bigildino-Surka din provincia Danky, regiunea Ryazan, intr-o familie credincioasa cu multi copii. Parintii sai erau preotul Alexandru Kochurov si sotia Ana (Perehvalskaya). Parintele Alexandru a slujit aproape intreaga viata in Biserica Botezului Domnului din satul Bigildino-Surka, dieceza Ryazan, incepind cu ziua hirotonirii sale in 2 martie 1857, alternind anii de slujire preoteasca in parohie cu indeplinirea obligatiilor sale ca profesor al legii lui Dumnezeu la scoala din sat. Exemplul sau de viata a influentat existenta fiilor sai, mai ales a lui Ioan, care s-a dovedit cel mai sensibil duhovniceste dintre toti. Tatal era in viziunea lor figura radianta a preotului paroh, plin de smerenie si har. Cresterea si educarea preotului Ioan bazate pe traditiile de necontestat ale generatiilor de preoti ingemanate cu calauzirea naturala a omului pe calea credintei ortodoxe, au intrevazut un drum clar al tanarului pe urmele tatalui sau in slujirea preoteasca. Studiile Parintelui Ioan (la inceput in cadrul Scolii Teologice din Danky si apoi la Seminarul Teologic Ryazan) s-au incununat nu numai cu succese remarcabile in invatarea disciplinelor teologice dar si cu exemplul de evlavie in credinta demonstrata in vremuri nu tocmai renumite pentru trairea duhovniceasca si morala. Viitorul preot a absolvit cu succes seminarul in anul 1891. Luind examenul de intrare la Academia Teologica din Sankt Petersburg, Ioan a devenit student la una din cele mai prestigioase institutii de invatamant din Rusia. In timpul studiilor la academie, Ioan si-a format un drum clar catre preotia de parohie. Chiar din timpul studentiei Parintele Ioan a combinat posibilitatea de a sluji ca preot de parohie cu activitatea de misionar, pe care o considera intruchiparea ideala a unui preot ortodox. Dupa absolvirea academiei in 1895 cu distinctia unui student adevarat, Ioan a fost trimis la Dieceza Insulelor Aleutine si Alaskai conform dorintei sale aprinse de a sluji ca misionar. Curand dupa casatoria sa cu Alexandra Chernisheva, sosirea lui in America protestanta a insemnat socul tangentei cu o viata mult diferita de cea cu care era el obisnuit in Rusia Ortodoxa. Aflat pentru prima data in SUA, parintele a ajuns in New York, un oras hiper-monden fata de orasele rusesti ortodoxe. Desi nu stapanea inca limba engleza, parintele s-a adaptat destul de repede la viata americana necunoscuta pentru el pana atunci, fara prea mari complicatii psihologice sau de alta natura, primind ajutor din partea comunitatii ortodoxe new-yorkeze, destul de modesta ca numar la acea vreme. Trebuie subliniat faptul ca viata Bisericii in Dieceza Alaska si I-le Aleutine era foarte diferita de viata in celelalte parti ale tarii, care pe cat era de intinsa geografic pe atat era de saraca in preoti. Dar misionarismul ortodox rus exista deja de aproape o suta de ani in California de Nord, in Insulele Aleutine si Alaska, viata bisericii fiind condusa prin cumulul unor parohii destul de numeroase, cu resurse financiare semnificative. Dupa mai multe generatii in America, parohiile s-au acomodat la noua lor viata pe pamant strain. Insa viata ortodoxa din restul tarii era doar in faza incipienta. Era necesara o activitate de induhovnicire serioasa din partea clerului pentru a "creste" parohii ortodoxe normale in padurea de ramificari multiconfesionale a unei populatii multinationale. Tocmai pentru aceasta parte a diecezei a fost destinat parintele Ioan, din ziua hirotonirii sale ca preot in 27 august 1895, de catre Episcopul Alaskai si Insulelor Aleutine, Preasfintitul Nicolae. Inceputul activitatii sale ca preot slujitor de parohie a fost marcata prin infiintarea unei parohii ortodoxe in Chicago in 1892 de Episcopul Nicolae. Numit ca preot paroh la catedrala Sf. Vladimir din Chicago in 1895 din ordinul Sfantului Sinod, Parintele Ioan s-a lovit de o viata de parohie mult diferita de cea a parohiilor ortodoxe din Rusia, care erau organizate si inradacinate in traditii vechi de secole. Fiind o insula indepartata cu viata crestin-ortodoxa, la sute de mile distanta de celelalte parohii ortodoxe disparate pe teritoriul nord-american, Bisericile Sf. Vladimir din Chicago si Trei Ierarhi din Streator la care era afiliata, aveau nevoie de eforturi eroice din partea tanarului parinte Ioan pentru a le putea stabiliza asa cum trebuie. Dupa aproape trei ani de la infiintare, parohia inca nu si-a castigat statutul de parohie complet stabilizata. Slujind la parohia din Chicago si Streator, mica si formata din enoriasi de diferite natii, parintele a crescut acesti oameni in credinta ortodoxa, care nu erau decat niste imigranti saraci, nefiind sprijinit in munca sa de o comunitate bine inchegata, cu suficiente resurse materiale.