|
|
Sa fugim macar o data prin ploaie
|
O fetita a fost la cumparaturi cu mama ei. Nu cred ca avea mai mult de sase anisori aceasta printesa cu parul rosu si fata pistruiata, ilustrand parca un tablou al incocentei. Afara ploua, sau mai degraba parca tot cerul se deschise caci nu puteai vede in fata ta la doi metrii. Toti cumparatorii care se grabeau sa plece undeva, acum erau ingramaditi in fata usii, si priveau afara. Unii priveau rabdatori, in timp ce alti erau iritati de natura care le stricase toate planurile.
Eu intotdeauna am fost fascinat de ploaie. De aceea cred ca m-am lasat furat de imagini si gandul mi-a zburat departe, in copilarie cand fugem descult prin ploaie, si fiecare balta era a mea... cand vocea aceea dulce de copil m-a scos din transa.
"Mama, hai sa fugim prin ploaie." a zis fetita.
"Ce?" a intrebat mama.
"Hai sa fugim prin ploaie!" si-a repetat ea pleodoaria.
"Nu, draga. Sa mai asteptam pana se mai potoleste putin." a raspuns mama.
Asteptand inca un minut fetita a repetat: "Mama, hai sa fugim prin ploaie."
"Dar o sa ne udam pana la piele, daca iesim acum," a raspuns mama.
"Dar mama, tu ai zis de dimineata ca nu ne vom uda," a zis fetita in timp ce tragea de maneca mamei.
"De dimineata? Cand am zis eu ca daca vom fugi prin ploaie nu ne vom uda?"
"Nu-ti aduci aminte? Cand vorbeai cu tata despre cancerul lui, ai zis, ‘Daca ne va ajuta Dumnezeu sa trecem prin asta, ne va ajuta sa trecem prin orice!"
Timpul parea ca s-a oprit pentru toti. Cu mana pe inima pot spune ca nu se mai auzea nimic altceva decat ploaia. Toti eram cuprinsi de tacere. Nimeni nu s-a mai miscat timp de cateva minute.
Si mama s-a oprit si se vedea ca se gandeste la cel mai bun raspuns. Un raspuns, care gandeam eu, oricat de copilaresc ar fi fost, urma sa fie aprobat de toti. Rapsunsul ei putea schimba vesnic credinta unei copile, caci se afla intr-un moment cand o incredere oarba putea fi modelata in credinta.
"Draga, ai dreptate. Hai sa fugim prin ploaie. Si daca Domnul va ingadui sa ne udam, poate ca avem nevoie sa ne spalam putin."
Si impreuna au fugit pe usa.
Cu totii le priveam cu zambeau si radeau, fugind printre masini si prin balti. Tineau pungile deasupra capului. Dar s-au udat pana la piele. Si-au fost urmate de inca cativa care strigau si radeau ca si copiii in fuga lor prin ploaie.
Intrebi daca am fugit si eu? Da am fugit,... si m-am udat... pana la piele. Aveam nevoie si eu sa fiu spalat putin.
O data cu urmatoare ploaie, te invit sa faci si tu o plimbare cat de scurta prin ploaie, lasand si aceasta binecuvantare cereasca sa-ti stearga din off-urile vietii.
Republicat cu permisiunea de la Benjamin Stan http://www.intercer.net/devotional/index.html
|
|
|