|
|
Primul pas
|
Drumul, oricat de lung ar fi el, incepe cu primul pas...
Cunoastem, din experienta, ca primul pas este facut cu greutate, cu mari eforturi si ca evenimentul este incarcat de dramatism si vulnerabilitate.
Ce s-ar face copilasul daca nu ar exista poala mamei? Ce s-ar face puisorul de pasare daca n-ar exista aripa ocrotitoare si purtatoare de grija a parintelui? Ce s-ar face mielutul daca nu ar avea o mama care sa poarte povara laptelui pentru el?
Va mai amintiti cum ati reusit sa faceti primul pas in viata? Dar primul pas in scoala?
Cata emotie! Simteai cum iti ard urechile si in centrul universului tau sufletesc parca avea loc un fel de implozie. Lacrimi de bucurie copilareasca inundau campia obrajilor...
Dar cum a fost cu primul pas in casatorie? Va mai amintiti?
Sentimente inaltatoare, bucurie maxima si tremur de spaima sfanta au facut miting la poarta inimii. Iar ea, biata inima, alerga asa de tare incat ar fi castigat, desigur, primul loc la disciplina 100 de metri garduri!
De ce se intampla asa? Exista, desigur, un raspuns la aceasta dilema: recunoastem sau nu, avem un fel de fobie pentru inceputuri. De aceea, noi oamenii, am scris proverbe pe marginea acestui subiect:
Mai bun este sfarsitul unui lucru decat inceputul lui. -
(Solomon /Eclesiastul 7:8)
Primul pas e zdrobitor / Al doilea e mai usor!
Ne temem de viitor, de primul pas si de aceea nu dorim sa ne asumam riscuri. Dar oare nu riscam mai mult prin faptul ca nu riscam?
Foarte multi vor ramanea, pentru totdeauna, saraci pentru ca nu vor sa-si investeasca banii. Se tem. Multi nu vor ajunge niciodata scriitori, poeti sau oratori pentru ca nu vor iesi din conul de umbra, de teama criticilor. Cei mai multi vor pierde vesnicia si toate minunatele fagaduinte biblice pentru ca se tem de reactia colegilor, prietenilor si rudelor. Ori, tocmai acest comportament tradeaza frica fata de primul pas. Dar stii ceva, prietene?
Cunosc oameni care au reusit sa faca primul pas, si nu cu stangul, in viata, in cariera, in universul spiritual si sunt oameni fericiti si realizati din toate punctele de vedere. De ce au reusit ei? Ei au inteles ceea ce tu poate inca nu stii:
Cand te ingrijorezi, crezi mai mult in problemele tale decat in promisiunile lui Dumnezeu!
Iata, ultima luna a anului 2001, imbracata in alb stralucitor, se pregateste de drum lung. O data cu plecarea ei, v-a sosi un an nou. Poate nu te-ai asteptat sa mai fi pe aici, pe aceasta stea, ca sa dai piept cu anul 2002! Dar daca se intampla, oare nu inseamna pentru tine, o noua sansa, un alt timp de har, o alta ocazie de nou inceput? Hotaraste-te sa nu mai risipesti timpul! Risca si fa primul pas spre Dumnezeu! Al doilea o sa fie mai usor si incet, incet vei invata sa zbori spre El. Iar daca simti cum iti tremura aripile, incheieturile si inima , sa crezi ca este vremea pentru stabilitate. Acest deziderat nu vine de la oameni ci este darul lui Dumnezeu. Iti doresc succes, dragul meu, si nu uita:
Este mai bine sa-ti lasi caile calauzite de Dumnezeu decat sa-L lasi sa-ti corecteze caile gresite!
Jercan Danut Alexandru - 06 decembrie 01
Articole Crestine - Copyright (C) 2007.
Republicat cu permisiunea de la
www.articolecrestine.com
si www.intercer.net
|
|
|