|
|
Pastorul De La Pasune- poezie de Monica Trif
|
Pastorul de la pasune
Printre paduri era un sat,acum uitat de lume
O casa batraneasca aproape de pasune
Eram doar o copila si tot ce-aveam pe lume
Doi batranei-bunicii,si mai aveam si-un caine
Acolo-n departare sub cerul plin de nori
Intr-o vasta pasune cu iarba si cu flori
Acolo s-a nascut povestea de amor
Cu o frumoasa fata si un tanar pastor
Acolo l-am vazut aproape de izvor
Cand norii se plimbau pe cer cutezator
Si stelele priveau in maretia lor
Doi tineri faurind un vis nemuritor
Cu ochii-i negri, mari ,cand m-a privit mirat
Era sa cad dar mana lui m-a rezemat
Nu stiu de ce si cum m-a fermecat
De dragoste inima-mi parca s-a"mbatat
Si zi de zi fugeam pe dealul plin de grane
Si alergam din nou peste pasune
Si asteptam ,cu turma in amurg cand vine
Ca dorul cu privirea-i sa-mi aline
Imi amintesc si coronitele din flori de pe campie
Din margarete,papadie,si din flori de iasomie
Pe care-n par mi le-aseza si far"sa stie
Cu ochii recita o poezie
Si-odata intr-o zi de sarbatoare
Cu oameni prinsi in hora-n Targul mare
M-a intalmit pe drum din intamplare
Eu l-am privit,el mi-a furat o sarutare
Azi am crescut si am plecat in lume
Si-am colindat orase,tari si locuri fara nume
Am cunoscut atatea,mai rele si mai bune
Dar n-am uitat nici azi pastorul din pasune
Si uneori privesc in noaptea-ntunecata
Ma uit catre o stea si-i spun in soapta
Dorinta mea si visul meu de fata
Vreau sa-l mai vad,sa-l mai sarut odata
|
|
|