|
|
Oameni buni-lucruri rele
|
Intrebare: De ce permite Dumnezeu ca oamenii buni sa aiba parte de lucruri rele?
Raspuns: De ce au parte oamenii buni de lucruri rele? Aceasta este una dintre intrebarile dificile din intreaga teologie. Dumnezeu este etern, infinit, atoatecunoscator, omnipresent, avand toata puterea etc. De ce ne-am astepta ca noi, fiinte umane (care nu suntem eterne, infinite, omnisciente, omniprezente sau omnipotente) sa fim in masura sa intelegem pe deplin caile Domnului? Cartea lui Iov prezinta un astfel de caz. Dumnezeu i-a permis lui Satan sa ii faca orice rau lui Iov, cu conditia sa nu il omoare. Care a fost reactia lui Iov? “Chiar daca ma omoara, eu tot in El voi spera” (Iov 13:15). “Domnul a dat, si Domnul a luat, binecuvantat fie Numele Domnului!” (Iov 1:21). Iov nu a inteles de ce a permis Dumnezeu acele lucruri in viata sa, insa el stia ca Dumnezeu este bun si prin urmare a continuat sa se increada in El. In esenta, aceasta ar trebui sa fie si reactia noastra. Dumnezeu este bun, drept, iubitor si plin de indurare. Ni se intampla totusi adesea lucruri pe care pur si simplu nu le putem intelege. Cu toate acestea, in loc sa ne indoim de bunatatea lui Dumnezeu, reactia noastra ar trebui sa fie una de incredere in El."Increde-te in Domnul din toata inima ta, si nu te bizui pe intelepciunea ta! Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile" (Proverbe 3:5-6).
Probabil ca o formulare mai buna a intrebarii ar fi "De ce se intampla lucruri bune oamenilor rai?". Dumnezeu este sfant (Isaia 6:3; Apocalipsa 4:8), in timp ce fiintele umane sunt pline de pacate (Romani 3:23; 6:23). Vrei sa afli cum vede Dumnezeu omenirea? “Dupa cum este scris: „Nu este nici un om neprihanit, nici unul macar. Nu este nici unul care sa aiba pricepere. Nu este nici unul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toti s-au abatut, si au ajuns niste netrebnici. Nu este nici unul care sa faca binele, nici unul macar. Gatlejul lor este un mormant deschis; se slujesc de limbile lor ca sa insele; sub buze au venin de aspida; gura le este plina de blestem si de amaraciune; au picioarele grabnice sa verse sange; prapadul si pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea pacii; frica de Dumnezeu nu este inaintea ochilor lor.” (Romani 3:10-18). Orice fiinta umana de pe aceasta planeta ar merita sa fie aruncata in iad chiar in aceasta clipa. Fiecare secunda pe care o traim este datorata harului lui Dumnezeu. Chiar si cele mai teribile experiente pe care le-am putea trai pe aceasta planeta sunt pline de indurare prin comparatie cu ceea ce am merita in fapt, adica iadul vesnic in lacul de foc.
“Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8). In ciuda naturii rele, pline de pacat si neascultare a oamenilor, Dumnezeu totusi ne iubeste. El ne-a iubit atat de mult incat S-a dat pe Sine la moarte pentru a lua pedeapsa pentru pacatele noastre (Romani 6:23). Tot ceea ce trebuie sa facem este sa credem in Iisus Hristos (Ioan 3:16; Romani 10:9) pentru a fi iertati si pentru a primi promisiunea unui camin in cer (Romani 8:1). Ceea ce meritam = iadul. Ceea ce ni se ofera = viata vesnica, numai cu conditia de a crede. Se spune adesea ca lumea aceasta este singurul iad pe care credinciosii il vor experimenta vredata, dar si singurul rai pe care necredinciosii il vor experimenta vreodata. Data viitoare cand ne vom pune intrebarea “De ce permite Dumnezeu lucruri rele in viata oamenilor buni?”, probabil ca ar fi bine sa ne intrebam “De ce permite Dumnezeu lucruri bune in vietile oamenilor rai?”
|
|
|