Articol de pe site-ul credinta-mea.ro
	Inaltarea (C.C.C) Asa cum taina este Intruparea Fiului lui Dumnezeu, asa cum taina este Patimirea Lui, asa cum taina este Invierea Lui, tot asa si Inaltarea este o taina. Pentru ca ceea ce stim despre Inaltarea Mantuitorului este mai putin decat ceea ce nu stim. Ceea ce stim, ca si despre celelalte taine, stim din invatatura Bisericii si din practica Bisericii. Asa cum este sarbatoarea Intruparii Fiului lui Dumnezeu care de fapt are doua sarbatori, si anume Buna Vestire si Nasterea dupa trup a Domnului Nostru Iisus Hristos, Buna Vestire in 25 martie si sarbatoarea Nasterii Mantuitorului din 25 decembrie, asa cum este o sarbatoare a Jertfei Mantuitorului nostru Iisus Hristos Vinerea Mare, asa cum este sarbatoarea Invierii Domnului nostru Iisus Hristos Sfintele Pasti si toate duminicile de peste an, asa este si o sarbatoare a Inaltarii Domnului nostru Iisus Hristos care se intinde pe parcursul a 9 zile. Incepe cu sarbatoarea propriu-zisa, care este si cu sarbatorire de nelucrare, si urmeaza apoi zile de pomenire ale Domnului nostru Iisus Hristos la sfintele slujbe pana in vinerea din saptamana urmatoare Inaltarii, care totdeauna cade joia. Deci vreme de 9 zile. Vreme de 9 zile prin slujbele Bisericii suntem indrumati la ganduri in legatura cu Inaltarea Domnului Iisus Hristos si vreme de 9 zile traim evenimentul acesta in actualitatea lui. In asa fel sunt randuite slujbele Bisericii noastre incat aduc in prezent lucruri din trecut. Cele ce s-au intamplat odinioara le aduc in actualitatea noastra si ne dau prilejul sa ne referim la ele, sa ne raportam la ele exact cum s-au raportat cei care au fost martori ai evenimentelor respective. Sfanta noastra Biserica, prin randuielile ei, ne tine atenti in legatura cu evenimentele pe care le sarbatorim, ne da prilejul sa ne cercetam pe noi insine, sa ne cunoastem credinta pe care o avem in evenimentele respective si sa fim martori ai acelor evenimente pe care le credem. Asa se face ca devenim si martori ai Inaltarii Domnului nostru Iisus Hristos asa cum suntem martori ai Invierii, ai Jertfei, ai Intruparii Domnului nostru Iisus Hristos. Si aceasta se potriveste mai ales la Inaltarea Mantuitorului cand Domnul Hristos le-a spus ucenicilor: Imi veti fi Mie martori in Ierusalim, in toata Iudeea si Samaria si pana la marginea pamantului (Fapte 1, 8). E ultimul eveniment din viata de pe pamant a Mantuitorului si fiind ultimul eveniment este, am putea zice, si evenimentul rezumat, un eveniment in care se rezuma toata viata pamanteasca a Domnului Hristos. Asa ca nu e de mirare ca in legatura cu acest eveniment se pune si problema marturiei. De fapt marturie despre Inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos o dam toti credinciosii, asa cum si marturie despre celelalte evenimente, mai ales marturie despre Invierea Domnului Hristos dam toti cei care credem in Inviere, tot asa si marturie despre Inaltarea Domnului Hristos dam toti cei care credem in Inaltare. Dar de altfel nu numai despre Inaltare. Cand zice Domnul Hristos Imi veti fi Mie martori inseamna: veti marturisi credinta in Mine, in tot ceea ce tine de Mine si in tot ce tine in acelasi timp de voi, pentru ca toate cate s-au facut, s-au facut pentru a noastra mantuire. In Crez si spunem ca Fiul lui Dumnezeu S-a Intrupat pentru noi si pentru a noastra mantuire, ca Rastignirea Domnului Hristos s-a intamplat pentru noi si fara indoiala ca si celelalte evenimente si pentru noi s-au intamplat, nu numai pentru Mantuitorul Insusi. Temei pentru credinta in Inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos gasim in Sf. Evanghelie de la Marcu, in versetul 19 din capitolul 16, unde se spune ca Iisus S-a Inaltat la cer si a sezut de-a dreapta Tatalui. Aceasta afirmatie din Evanghelie este de fapt credinta pe care au avut-o cei care au stiut despre Inaltarea Domnului Hristos, si inainte de a fi Evanghelia a fost credinta in acest eveniment, si inainte de a fi scrisa Evanghelia de la Luca, care fara indoiala ca la inceput a fost o scriere la care au ajuns putini. In orice caz Sf. Evanghelist Luca nu a avut in vedere Evanghelia pe care a scris-o ca o carte de circulatie, ci a avut-o in vedere ca o carte adresata unei anumite persoane pe care a informat-o despre cele petrecute in legatura cu Domnul Hristos, si cuprinde in Evanghelia sa, in cateva versete, foarte pe scurt, si cele in legatura cu Inaltarea Domnului Hristos. In Sf. Evanghelie de la Marcu este un singur verset, in Sf. Evanghelie de la Luca sunt cateva versete din cap. 24. Sf. Evanghelist Luca doar relateaza Inaltarea, nu face nici o apreciere asupra Inaltarii, nu face aprecieri de teologie, adanciri, ci doar prezinta evenimentul si reia cele in legatura cu Inaltarea Domnului Hristos si in Faptele Apostolilor, la inceputul cartii in cap. 1, unde sunt cateva versete lamuritoare in legatura cu Inaltarea Domnului Hristos. Insa cele scrise de sf. evanghelisti au ajuns la cunostinta oamenilor dupa ce s-au raspandit cartile respective, Evangheliile. Ori inainte de aceasta, Biserica a invatat. Sf. Apostol Pavel in Epistola I catre Timotei are cuvantul ca e mare taina crestinatatii, Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, S-a vestit de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, S-a crezut in lume si S-a inaltat intru slava (I Timotei 3, 16). Deci si Inaltarea este cuprinsa in aceste cuvinte ale Sf. Apostol Pavel. Bineinteles ca si Epistola I catre Timotei a fost o carte ocazionala si o carte care nu a avut circulatie foarte repede si o circulatie foarte mare. Faptul incredintarii despre Inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos se datoreste propovaduirii crestine din constiinta Bisericii, din propovaduirea insasi, din propovaduirea nescrisa. Pana la urma s-a ajuns sa avem si niste documente scrise si e bine si ne bucuram de ele, dar, cum am spus si alta data, Biserica ar fi existat si fara Evanghelie, prin propovaduirea vie. Sf. Evanghelist Luca in relatarea sa despre Inaltarea Domnului Hristos spune ca Domnul Hristos i-a luat pe ucenicii Sai, i-a dus spre Betania si acolo Si-a ridicat mainile, i-a binecuvantat si pe cand ii binecuvanta, S-a departat de ei si S-a inaltat la cer (Luca 24, 50-51). Atat spune despre Inaltarea propriu-zisa. In legatura cu Inaltarea mai afirma Sf. Evanghelist Luca si ca ucenicii s-au inchinat Mantuitorului si apoi s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare si erau totdeauna in templu, laudand si binecuvantand pe Dumnezeu (Luca 24, 52-53). Asta e tot ce scrie Sf. Evanghelist Luca in Evanghelia de la Luca. Domnul Hristos S-a inaltat la cer - e foarte important sa retinem lucrul acesta - binecuvantand. Si e important sa stim si sa retinem ca Sf. Evanghelist Luca nu se multumeste doar cu o apreciere fugitiva asupra faptului ca Domnul Hristos S-a inaltat binecuvantand, ci adauga indata: Si pe cand ii binecuvanta S-a departat de ei si S-a inaltat la cer. Am putea zice ca e un fel de atentionare. Ar fi o informare si o atentionare. Informarea ca Domnul Hristos Si-a ridicat mainile si i-a binecuvantat pe cei care erau de fata. Nu au fost multi de fata, au fost ucenicii Mantuitorului nostru Iisus Hristos si poate au mai fost si altii, nu ni se spune, in orice caz Biserica invata ca a fost de fata si Maica Domnului. Si dupa ce informeaza ca Si-a ridicat Domnul Hristos mainile si a binecuvantat pe cei care erau de fata, mai zice o data: Si pe cand ii binecuvanta, - atentionand, fiti atenti, ultimul gest pe care l-a facut Fiul lui Dumnezeu intrupat aici pe pamant este acela ca i-a binecuvantat pe oameni - S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer.