Articol de pe site-ul credinta-mea.ro
	Despre horoscop, cutremure si ghicirea viitorului I.1.Despre capriciile timpului si "arta" de a ghici viitorul "Sa nu se gaseasca la tine de aceia care trec pe fiul sau pe fiica lor prin foc, nici prezicator, sau ghicitor, sau vrajitor, sau fermecator, nici descantator, nici chemator de duhuri, nici mag, nici de cei ce graiesc cu mortii, caci uraciune este inaintea lui Dumnezeu tot cel ce face acestea" (Deut. 8, 10-12). Unul dintre subiectele de mare succes pentru mass-media este cel legat de "profetiile" sau premonitiile care se implinesc, s-au implinit sau urmeaza sa se implineasca. Astfel de evenimente se bucura de o larga difuzare si constituie una dintre cele mai aprinse teme de discutie. Atitudinea negativa fata de posibilitatea acestor incursiuni in viitor numai pentru ca Biserica considera ghicitul viitorului o forma de vrajitorie dovedeste ori o credinta nestramutata in invataturile ei, ori o forma de habotnicie. Marea majoritate a crestinilor zilelor noastre incearca sa isi gaseasca noi repere dupa care sa armonizeze ceea ce li se pare adevarat in invataturile bisericesti cu ceea ce li se pare demn de luat in serios din oferta de noutati spirituale; si implinirea unor astfel de "profetii" li se pare un argument favorabil acestei atitudini sincretice. Nu putea sa lipseasca din arsenalul ghicitorilor tendinta de a argumenta propriile practici cu citate din Sfanta Scriptura. Unul din exemplele cel mai des invocate este cel al proorocului Daniel, despre care se sustine ca ar fi fost chiar conducatorul vrajitorilor babilonieni. Faptul ca Nabucudonosor l-a pus pe sfantul prooroc "capetenie peste toti inteleptii Babilonului" (Dan. 2, 49) s-a datorat tocmai darului cu care acesta a fost inzestrat de Dumnezeu si nu formelor de ghicit carora le fusese vadita neputinta ("taina pe care vrea sa o afle regele nu pot s-o faca cunoscuta lui nici inteleptii, nici prezicatorii, nici ghicitorii, nici vrajitorii, nici cititorii in stele..." Dan. 2, 27) Incercam sa cunoastem mai bine acest domeniu atat de alunecos al ghicirii viitorului, domeniu prin care "prezicatorii" si "ghicitorii" ii indeparteaza pe oameni de lumina Bisericii. Inainte de toate vom aminti cateva dintre premonitiile cele mai cunoscute, considerate clasice de catre expertii in parapsihologie: � asasinarea Presedintelui Lincoln in aprilie 1865: cu cateva zile inainte de a muri, Abraham Lincoln a marturisit prietenilor pe care i-a invitat la cina ca a visat o garda militara dand onorul in fata unui catafalc deschis, aflat in salonul de est al Casei Albe. La mai putin de o luna presedintele a fost impuscat, si trupul sau neinsufletit a fost asezat chiar in Salonul de Est. Crima fusese "prevazuta" si de celebrul subiect Daniel Dunglas Home, care a ghicit cu ajutorul magicului glob de cristal tristul sfarsit al presedintelui; � in anul 1874 un "clarvazator" i-a prezis lui Maurice Berteaux, un tanar functionar de banca, faptul ca va ajunge bogat si celebru, dar ca va muri ca general de armata ucis de o masina zburatoare (premonitia fusese facuta cu 29 de ani inaintea efectuarii primului zbor cu avionul). Berteaux a ajuns in cele din urma general si a murit cand un avion s-a prabusit accidental asupra sa; � in testamentul lui Grigori Rasputin, care fusese ucis din ordinul aristocratiei ruse la sfarsitul lunii decembrie a anului 1916, acesta scria ca are o presimtire ca va fi ucis inainte de inceputul anului 1917. El ii scria tarului ca daca va fi ucis de tarani, atunci tarul va mai domni in liniste vreme indelungata; dar daca va fi ucis de aristocrati atunci toate rudele tarului mai aveau de trait cel mult doi ani. Membrii familiei tariste si-au pierdut viata in surghiun in anul 1918; � un reprezentant al unei societati de transporturi navale, B. Morris, a visat in timpul unei calatorii cu vaporul ca va fi ranit de o schija din lovitura de tun trasa cu ocazia ajungerii vasului la destinatie. Speriat de vis, el i-a ordonat capitanului vasului sa amane comanda loviturii de tun pana ce el s-ar fi retras intr-un loc sigur. Pana sa se ascunda, o musca s-a asezat pe nasul capitanului si acesta a incercat sa o alunge. Dar miscarea mainii sale a fost confundata cu comanda tragerii cu tunul. Morris a fost lovit atat de grav de o schija incat peste cateva zile a decedat; � inca din anul 1956 o revista americana a publicat premonitia mediumului Jeane Dixon care a afirmat ca alegerile pentru presedintie vor fi castigate de un democrat care va fi asasinat in cursul mandatului. In anul 1963, cu cateva saptamani inaintea crimei din Dallas, Jean Dixon a incercat sa il opreasca pe presedintele Kennedy sa plece in sud. Dar desi fusese atentionat ca va fi ucis (chiar si de alti mediumi), acesta a ignorat "premonitiile" si a fost impuscat (cf. [46;137]); Iata cateva intamplari care sporesc dorinta de a cunoaste viitorul, intamplari al caror impact a fost foarte mare. Mai poate nega cineva faptul ca lui Kennedy i-a fost prevazuta moartea? Mai poate vreun om cu mintea intreaga sa faca abstractie de astfel de incursiuni in timp? Si, daca aceste premonitii sunt adevarate, in numele carui alt "adevar" trebuie sa le ignoram? Inainte de a raspunde acestei intrebari vom face cateva precizari. Oamenii se afla intr-o relatie foarte agresiva cu timpul si cu viata insasi. Aceasta datorita conceptiei ca viata poate aduce intamplari nedorite, poate aduce diferite ghinioane. Omul care nu mai intelege timpul ca un interval in care Dumnezeu il creste din punct de vedere duhovnicesc nu va sovai sa cerceteze ce surprize il asteapta. Daca viata nu mai este inteleasa ca dar dumnezeiesc, atunci spiritul de conservare isi spune cuvantul. Dorinta omului de a cunoaste viitorul devine justificata. Dar posibilitatea cunoasterii viitorului implica automat alterarea caracterului pedagogic al incercarilor pe care Dumnezeu le trimite folosindu-se de timp. Unul dintre motivele pentru care oamenii cauta sa cunoasca viitorul este tocmai o gresita intelegere a necazurilor: cata vreme necazurile sunt intamplatoare, cata vreme nu au nici un rost si singurul lor efect este intristarea, atunci lupta pentru a scapa de necazuri este justificata. Sfanta Scriptura ne invata ca necazurile prin care trecem nu sunt intamplatoare, ca rostul acestor incercari trimise de Dumnezeu este de curatare a sufletului omenesc plin de patimi, de constientizare a neputintei firii si a nevoii de ocrotire dumnezeiasca sau, in anumite cazuri, de pedepsire a unor pacate. Viata seamana intr-un fel cu un examen permanent. Daca stim dinainte ce subiect vom avea de prezentat, atunci l-am invata numai pe acela si cunostintele noastre ar fi foarte reduse. Dumnezeu vrea ca, la examenul vietii, toti sa obtinem note mari. De aceea El nu ne ingaduie sa patrundem in tainele viitorului. Biserica a condamnat nu numai astrologia, ci toate formele de ghicire a viitorului. Nimeni in afara de Dumnezeu nu poate sti viitorul. Atunci cum se face ca in atatea cazuri premonitiile s-au adeverit? Cum despre asasinarea lui Kennedy, de exemplu, au mai stiut si altii in afara de Dumnezeu? Raspunsul pe care il da Biserica este simplu: toate "profetiile" facute prin mediumi, toate cazurile in care viitorul a coincis cu ceea ce se ghicise mai inainte prin diferite metode, nu sunt altceva decat iscusite lucrari ale amagitorului. Este adevarat ca Biserica poate sa para, si de aceasta data, supusa unor conceptii retrograde. Dar, ca in cazul fiecarei rataciri de natura spirituala, trebuie repetat ca a alege calea mantuirii nu inseamna doar a accepta ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu venit in lume pentru mantuirea oamenilor; inseamna a accepta si ca drumul spre Imparatie presupune purtarea crucii, nu te afli pe acest drum daca nu crezi ca invataturile Bisericii sunt adevarate. Raspunsul pe care il da Biserica in problema prevederii viitorului nu este un raspuns pripit, ci este un raspuns cu radacini adanc infipte in Sfanta Traditie. Intreaga Traditie afirma ca, desi diavolul nu cunoaste viitorul, poate sa insufle oamenilor anumite "profetii", dintre care unele se implinesc. La prima vedere aceasta afirmatie ar avea aceeasi valoare ca aceasta: "desi paharul era gol, am baut pana m-am saturat" . Logica pare sa excluda ca ambele afirmatii pot fi simultan valabile. Iata insa trei din categoriile in care diavolul poate "cunoaste" viitorul si il poate sopti slugilor sale: � cazul I (diavolul detectiv): daca persoana A vrea sa treaca pe neasteptate pe la persoana B si atunci persoana B are o "descoperire" cum ca va fi vizitata de persoana A, nu inseamna ca i s-a descoperit viitorul; diavolul stia ca persoana A se indreapta spre persoana B si numai un accident neprevazut i-ar fi putut nega "profetia"; in multe cazuri premonitive se ignora faptul ca ele nu contin elemente care sa nu poata fi deduse logic de o a treia "persoana" aflata in momentul optim la locul potrivit (un asemenea caz il intalnim descris in viata sfantului Antonie cel Mare); � cazul II (diavolul psiholog): cunoscand bine relatia cauza-efect, diavolul - bun cunoscator al sufletului omenesc - poate deduce efectele atunci cand stie bine "datele problemei"; stiind de superficialitatea unei relatii de familie, el poate deduce destramarea ei, stiind de tensiunile existente intre doua state, el poate deduce inceputul unui razboi, ... � cazul III (diavolul papusar): diavolul planuieste ca in timp sa determine anumite fapte, si se foloseste de oameni precum papusarul de figurinele sale; este cazul cel mai spectaculos, cel mai interesant, cel mai "nevinovat", cel mai greu de prevazut din punct de vedere omenesc. Si de aceea cel mai smintitor pentru cei care refuza sa accepte punctul de vedere al Bisericii. Precizam ca intelegem dificultatea acceptarii explicatiei cum ca nu ar fi vorba de nici o premonitie, ci doar de o dureroasa inscenare a ghicirii viitorului, dirijata de Marele Papusar al Imparatiei intunericului. Dar a nu accepta aceasta explicatie inseamna a accepta ori faptul ca Dumnezeu lu-creaza prin mediumi, ori faptul ca diavolul cunoaste viitorul. Aceste doua variante fiind excluse pentru cel care crede in invataturile Bisericii, singura alternativa posibila ramane cea cu "diavolul papusar". (Sa incercam astfel sa lamurim ce s-a intamplat cu Kennedy. Nu este greu de inteles ca daca diavolul stia optiunile electorale ale poporului nu i-a fost greu sa "prevada" cine va urma la presedintie. Nu este greu de inteles ca daca vrajmasul "programase" uciderea presedintelui putea sa anunte aceasta prin diferiti mediumi cu mult timp inainte - cel mai usor lucru fiindu-i gasirea unui asasin. Greu de inteles este de ce Atotputernicul Dumnezeu nu a zadarnicit planurile vrajmasului si nu a oprit planul ucigas. Exista doua elemente care ne scapa: viata personala a presedintelui si modul in care faptele sale influentau comunitatea pe care o conducea. Nu ne este noua a judeca daca viata personala sau influenta asupra comunitatii a fost motivul pentru care Dumnezeu a ingaduit sa fie ucis. Poate ca ambele motive erau valabile simultan. Ceea ce stim sigur este ca presedintele nu era predestinat sa moara. Daca s-ar fi retras din politica ori daca si-ar fi pus ordine in viata particulara ar mai fi putut trai vreme indelungata. Si sa mai tinem cont de faptul ca fiecare comunitate are conducatorii pe care ii merita; poate ca nici comunitatea nu era pe masura unui astfel de conducator. Daca stim ca presedintele nu era predestinat sa moara, nu inseamna ca putem face si comentarii exacte asupra asasinarii lui. Orice rationament asemanator celui expus mai sus contine o doza de subiectivism si risca sa fie fals. Rationamentul acesta a fost prezentat doar ca un model de intelegere a lucrarii Marelui Papusar). Sa ne oprim putin asupra numarului mare de esecuri in premonitie, asupra numarului mare de "profetii" care nu s-au implinit. Pe cat de multa reclama se face "premonitiilor" care se adeveresc, pe atat de usor se trece de obicei peste premonitiile care nu se adeveresc (fiind invocate o sumedenie de explicatii puerile). In cazul lui Jeane Dixon (care a prezis "cu succes" nu numai moartea presedintelui Kennedy, ci si a altor personalitati - ca Franklin Roosvelt, Martin Luther King, Marilyn Monroe, ...) aflam un exemplu clasic de profetie neimplinita: ea a afirmat ca, in anul 1958, China va declansa un razboi mondial � lucru care nu s-a intamplat. Un alt exemplu de "profetie" mincinoasa il intalnim in cazul lui Nostradamus. Acesta a prezis la un moment dat ca trupele regale vor incendia localitatea Pouzin de pe Rhon. Deoarece asa ceva nu s-a intamplat, pentru ca "profetia" sa nu fie vadita ca mincinoasa fiul lui Nostradamus a incendiat el insusi oraselul, dar a primit pentru aceasta pedeapsa cu moartea (conform [47;18]). Sa ne oprim putin asupra faimoaselor Centurii ale lui Nostradamus. Este bine sa se stie ca textul lor este foarte diferit fata de ceea ce apare in traducerile facute din anul 1600 pana in zilele noastre. Periodic, pentru a fi cat mai aproape de realitatea istorica, in numele unor noi chei de descifrare care permit lamurirea catrenelor, traducerile se tot "imbunatatesc" (fapt trecut prea usor cu vederea de catre cei insetati de senzational). Totusi nu se poate contesta faptul ca, dincolo de toate deformarile ulterioare, Centuriile contin si "profetii" care s-au implinit. Dar procentul lor este mic si arata tocmai ca vizionarul nu era inspirat de duhul adevarului, ci de duhul minciunii. In cartea Nostradamus -1999, Stefan Paulus trage alarma asupra pericolului pe care l-a descifrat in Centurii: "Toate persoanele individuale, da, si toate tarile, ar trebui sa se pregateasca pentru posibilitatea ca Nostradamus sa fi prevazut corect un impact meteoric in 1999. Avem pur si simplu prea multe de pierdut pentru a presupune ca s-a inselat" [45;289]. Anul 1999 a trecut insa fara sa se intample nimic si Stefan Paulus s-a facut de rusine. Dar imediat alti exegeti ai Centuriilor au gasit alte si alte variante de interpretare, totul fiind cosmetizat astfel incat vina sa nu cada asupra autorului, ci asupra comentatorilor care nu l-au "inteles" pe Nostradamus. In cartea lui Stefan Paulus gasim o analiza a ratei de esec a previziunilor din Centurii. Numarand catrenele care aveau precizata data fixa a faptelor "profetite", el a constatat ca "rata finala de precizie a catrenelor datate de Nostradamus este de unu si jumatate la sapte, putin peste 21%" [45; 288]. Incercand sa creasca acest procent, motivand ca unele date pot fi decriptate gresit, Stefan Paulus a afirmat ca rata de precizie poate creste pana aproape de 38%. Adica marele "profet" Nostradamus a gresit in mai mult de 60% dintre prezicerile care au putut fi verificate in timp, cele cu data neprecizata fiind mult mai usor de prelucrat astfel incat autorul lor sa para "inzestrat" cu harisma inainte-vederii. In cazul marii majoritati a ghicitorilor rata esecurilor este si mai mare. In mod curent se considera ca o rata de 20-25% a premonitiilor care se adeveresc este foarte buna, iar cea de 50% este exceptionala. Aceasta apreciere este foarte suspecta: cei care au prevazut prin harul lui Dumnezeu ceea ce se va intampla nu au dat gres. Dumnezeu care le-a dat darul inainte-vederii nu putea sa greseasca. Iar cei ale caror "profetii" nu se adeveresc sunt inspirati de diavol (si in acest caz, ca in multe altele, new-age-istii considera ca daca gasesc in Sfanta Scriptura argumente care sa "darame" punctul de vedere crestin, biruinta lor este totala. Ei invoca o "minciuna" a Proorocului Iona, care a profetit distrugerea orasului Ninive, dar in urma pocaintei ninivitenilor orasul nu a fost distrus; se pierde din vedere tocmai faptul ca rostul proorocului Iona era tocmai de a-i intoarce pe cei cazuti la pocainta, si nu de a-i preveni asupra pedepsei dumnezeiesti. Ca in celelalte cazuri, un element este desprins din context pentru a justifica ratacirea; putini sunt insa cei care au curiozitatea de a se lamuri in privinta valabilitatii argumentelor invocate de eretici). Unul dintre siretlicurile prin care "ghicitorii" ascund propriile esecuri este urmatorul: ei nu afirma ca faptele pe care le "vad" se vor intampla cu siguranta, nu sustin predestinarea absoluta. Ei fac afirmatii de genul: "daca vei fi tare, vei reusi sa eviti esecul pe care il Ťvadť", sau "daca te vei tine pe aceeasi linie, vei avea parte de succesul care mi se Ťaratať". Rare sunt cazurile in care un ghicitor spune cuiva ca ceva se va intampla cu siguranta (aceasta li se intampla numai oamenilor care sunt prinsi strans in laturile diavolului). Acelasi risc de eroare si-l asuma si astrologii. Ei spun: "planetele indica o mare bucurie profesionala - sau un esec familial. De tine depinde cum vei sti sa treci prin incercarea care iti sta in cale..." Astfel, daca nu se intampla nimic, omul ramane cu sentimentul ca a ratat un mare bine sau ca, dimpotriva, a reusit sa evite raul care se vedea la orizont. Nu putem vorbi despre rata mare a esecurilor in ghicitul viitorului fara sa amintim de numarul mare de sarlatani care, fara a practica vreo forma speciala de magie, simuleaza ca ar fi mari initiati. Astfel de escroci nu cauta "inspiratie" de la demonul ghicitului, ci de la demonul lacomiei. Dar si in aceste cazuri ghicitorul-sarlatan, fara sa fie constient, este inspirat de demonul ghicitului in asa fel incat sfaturile pe care le da sa fie cat mai nocive pentru cei care apeleaza la serviciile sale. Existenta unor ghicitori-sarlatani (spre deosebire de cei "profesionisti", care sunt vase ale diavolului) are un efect dublu: pe de o parte, la unii oameni trezeste retineri fata de consultarea viitorului, dar la altii sporeste dorinta unei asemenea incursiuni - caracterul de neseriozitate al practicii facand-o sa para un fel de joaca. S-a constatat ca mare parte dintre cei care s-au dus la ghicitori mai mult din spirit de aventura au avut de suferit exact aceleasi urmari in plan duhovnicesc cu cei care stiau ca intra de bunavoie in jocul magic. Una dintre greselile cele mai frecvente este punerea erorilor ghicitului in seama nepriceperii ghicitorilor. Pentru multi oameni o consecinta fireasca a constatarii faptului ca au fost pacaliti de catre ghicitorii-sarlatani este tendinta de a ii consulta pe altii mai iscusiti. De fapt, pentru ghicitori este cat se poate de normal sa greseasca in previziuni atata vreme cat numai Dumnezeu stie ce se va intampla. Privitor la observatia pertinenta pe care o fac unii dintre cei care merg la diferiti ghicitori, cum ca tot ceea ce li s-a prezis, bine sau rau, li s-a si intamplat, din perspectiva crestina acesta este un mare semnal de alarma. Daca diavolul a fost capabil sa "prevada" viitorul unei persoane insemna ca persoana respectiva ducea o viata plina de patimi, ca sufletul ei se afla in mrejele celui care stia ce surprize ii va mai face. Este foarte greu ca cineva sa recunoasca tocmai acest aspect: ca ghicitorii i-au spus viitorul pentru ca viitorul era, in aspectele esentiale, dirijat de diavol. Diavolul nu poate sti ceea ce vor face oamenii care traiesc aproape de Biserica, care se spovedesc cu adevarata pocainta si se impartasesc cu Sfantul Trup si Sfantul Sange al Domnului nostru Iisus Hristos. El stie numai raul pe care are de gand sa il abata asupra lor, si poate doar banui - prin rationament logic - cate ceva din binele pe care il vor face acestia. Despre implinirea celor profetite de ghicitori, Sfantul Ioan Gura de Aur spunea: "Cum se face, as putea fi intrebat, ca se implinesc multe din cele spuse de acesti oameni? Pentru ca tu te-ai lipsit de ajutorul lui Dumnezeu, pentru ca tu te-ai lepadat de El, pentru ca tu te-ai asezat in afara purtarii Lui de grija, pentru aceea diavolul iti intoar-ce treburile tale si le muta dupa cum vrea el" [32;855]. Pe cat este de greu sa recunoasca cineva ca faptul ca i se intampla cele ce i-au fost "profetite" este semn ca se afla sub puterea diavolului, pe atat de usor este ca printr-o viata crestineasca aceasta legatura sa se rupa pentru totdeauna. Sau, chiar daca lupta va fi de durata, cununa luptatorului va fi pe masura. Unul dintre mijloacele prin care diavolul castiga cel mai usor adepti este implicarea slujitorilor Bisericii in practicile de ghicire a viitorului. Cea mai cunoscuta metoda este cea a "deschiderii cartii" - a Sfintei Evanghelii sau a Psaltirii. Exista preoti care "deschid cartea" si in functie de pagina la care s-a deschis intamplator "prevad" ce li se va intampla oamenilor (privitor la procese, examene, casatorii si altele asemenea). Oamenii simpli, avand incredere nemarginita in preoti, nu isi dau seama ca astfel de preoti sunt vrajitori. Osanda unor astfel de preoti - dupa cum arata Pravilele bisericesti - este foarte aspra. Sta in responsabilitatea arhiereilor de care apartin sa ii cateriseasca sau, daca se pocaiesc, sa le randuiasca un anumit canon. Dar, cata vreme un preot se indeletniceste cu ghicitul (chiar si cu "nevinovata" deschidere a Evangheliei pentru a afla viitorul oamenilor), nu are puterea sa savarseasca Sfintele Taine. Asa cum oamenii se lasa inselati de preoti-vrajitori, asa se lasa inselati si de ghicitorii care sustin ca sunt buni crestini (si au casele pline de icoane, de cruci, ...) Dar pacatul celor care merg la ghicitori este la fel de mare, indiferent daca ghicitorii pretind sau nu ca sunt crestini. "Prin lume merg si umbla multi fii ai diavolului si-i insala pe crestini, ca sa le ia banii, si la dau talismane sa faca copii, sa-si primeasca sanatatea si sa-si vada soarta, ce anume va urma in viata lor. Toate acestea sunt mestesuguri satanice, fiindca se intampla ca nu o data diavolul sa faca minuni si oamenii sa il creada, sa faca pacate si sa fie osanditi la iad odata cu el. Dar noi avem o porunca care spune sa anatemizam pe oricine adauga sau nu crede in ceva mic din cele pe care le-au legiuit Parintii Bisericii noastre. Acestea sunt, asadar, in afara caii Parintilor, de aceea cei care le fac sunt anatematizati. Mai spune legea noastra bisericeasca ca aceia care urmeaza aceste lucruri vrajitoresti douazeci de ani sa nu se impartaseasca. De aceea voi, cei ce folositi aceste ghicitori, juraminte, descantece si altele asemanatoare, sa stiti ca foc bagati in casele voastre si veti arde de vii si aici si in viata cealalta si veti mosteni osanda vesnica impreuna cu invatatorul vostru diavolul si tovarasii lui" [62;81]. Aceste cuvinte, rostite de catre Sfantul Cosma Etolianul cu mai mult de secole in urma, sunt cat se poate de actuale astazi. Una dintre trasaturile specifice vremurilor de haos spiritual in care ne aflam este reaparitia superstitiilor. Omul simte nevoia sa patrunda putin in tainele viitorului si, daca stie ca este pacat sa se duca la ghicitoare, se multumeste sa se foloseasca de semnele pe care le poate observa el insusi. Cea mai cunoscuta metoda este cea prin care stii de ce "se bate ochiul" - ori de bine ori de rau. Oricat ar parea de nevinovate, oricat de repede s-ar adeveri, aceste superstitii fac parte din aceeasi paleta amagitoare a diavolului. Si cu cat mai iscusite sunt cursele diavolului, cu atat mai iscusiti trebuie sa se arate oamenii care nu vor sa cada in ele. Iar celor care insista totusi sa isi afle viitorul, sfantul Cosma le recomanda urmatoarea "tehnica" eficienta: "Si daca vrei sa-ti vezi soarta sau norocul, scoala-te maine dimineata si du-te la biserica si uita-te la mormintele celor morti si la ce sunt ei acum. Gandeste-te si spune: "N-au fost si ei oameni ca mine si au murit?" Asa voi muri si eu maine, deci sa nu indraznesc sa fac si eu aceste lucruri diavolesti, caci o sa pier..." [62;96]. Mai devreme sau mai tarziu, vom muri cu toti. Acesta nu este un secret pentru nimeni. "Tehnica" sfantului Cosma nu este originala: e recomandata de multi alti sfinti ai Bisericii ca fiind de mare folos celor care pretuiesc mai mult viata pamanteasca decat vesnicia. Sa cugete la moarte cei care nu se tem de osanda dumnezeiasca si vor sa alerge la ghicitori si la vrajitori. Si sa priceapa ca viata pamanteasca, de care ei sunt preocupati atat de mult, se va sfarsi. Si ca, daca au cautat sa afle ce li se va intampla peste cativa ani, ceea ce ii asteapta dupa moarte le ramane ascuns. Ar fi bine ca, in loc sa isi piarda vremea alergand la ghicitori, astfel de oameni sa caute calea mantuirii. De doua mii de ani au existat mii si poate chiar sute de mii de oameni care inca din timpul vietii au regretat amarnic ca au alergat la ghicitori si vrajitoare (dupa moarte au regretat oricum toti ceilalti, care au murit nepocaiti). Dar nu a existat nimeni care sa regrete ca L-a descoperit pe Dumnezeu, si ca a descoperit calea mantuirii. I.2. Despre astrologie - sau "descifrarea tainelor ceresti" "Fara contactul cu fiintele spirituale, nu ar exista nici o dezvaluire astrologica" [10;49]. - marturia unui fost astrolog - Una dintre ideile fundamentale ale cunoasterii neopagane este ca omul nu trebuie sa mai tina cont de vreo autoritate suprema, ca trebuie sa scape de povara unui Dumnezeu care supravegheaza lumea si sa isi ia destinul in propriile maini. Cuvantul libertate este strigat astazi cu putere de catre diferite categorii de oameni si cu diferite scopuri, cel mai adesea exprimand libertatea omului de a calca in picioare traditiile de orice fel si de a urca pe soclu statuia unui impunator idol: libertatea de a fugi de Dumnezeu. Autorii eretici fac o substitutie interesanta: in locul Dumnezeului care ocroteste creatia, ei aseaza o lege care guverneaza lumea: legea ciclicitatii timpului. New-Age, Noua Era, apare tocmai datorita acestei ciclicitati: intram, vrem sau nu, in Era Varsatorului. Supunerii fata de Dumnezeu i se prefera "supunerea" fata de influenta stelelor. Pretinsa libertate new-age-ista nu este altceva decat o robie fata de capriciile astrelor. Daca nimeni nu poate contesta o schimbare care apare pe bolta cereasca, daca nimeni nu are cum sa nege o modificare observabila astronomic, in schimb orice conexiune astrologica poate fi pusa la indoiala. Pentru cei care cred in astrologie, in zodiac si in alte rataciri asemanatoare, perspectiva ortodoxa asupra acestor probleme nu poate fi luata in considerare; sunt prea multe "dovezi" care contrazic viziunea Bisericii. Pentru cei care sunt fii credinciosi ai Bisericii, nimic nu este mai important decat invatatura mantuitoare propovaduita de Hristos, Fiul lui Dumnezeu, si nimic nu este mai periculos decat lepadarea de aceasta invatatura. Oamenii trebuie sa isi puna urmatoarea intrebare: intram sau nu intram intr-o Noua Era? Daca intram, atunci conceptiile crestine trebuie ajustate astfel incat sa nu con-trazica realitatea. Daca nu intram, atunci trebuie sa ne ferim cu toate puterile de inselarea care pe zi ce trece castiga tot mai mult teren. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne-a invatat ca avem de trait o singura viata, in care suntem liberi sa alegem binele sau raul si ca, dupa moarte, ne asteapta raiul sau iadul. Daca noi vrem sa credem ca in viata suntem influentati de tot felul de configuratii planetare sau ca ne vom mai reincarna de cateva ori, nimeni nu ne sta impotriva. Dar prin aceasta ne asumam libertatea de a respinge invatatura lui Hristos. Aproape oricine stie astazi sa raspunda la intrebarea: ce este astrologia? Majoritatea dictionarelor prezinta astrologia ca fiind stiinta ce se ocupa de studierea influentelor astrelor asupra vietii omenesti si asupra destinului universului. Inca din cele mai vechi timpuri oamenii au cautat sa faca o legatura intre ceea ce vedeau pe cer si ceea ce li se intampla in viata de zi cu zi. Cercetarile istorice atesta faptul ca practicarea astrologiei avea o larga raspandire la popoarele pagane: in Babilon, in Egipt, in Grecia si in Imperiul Roman, in India, in Persia, in China si Japonia. Aceasta raspandire pe un teritoriu atat de intins justifica intr-un fel amploarea revenirii practicilor astrologice in vremurile noastre. Astrologia este una din usile prin care credintele pagane intra in forta in societatea contemporana. Exista trei tipuri de astrologie: in primul (si cel mai vechi) planetele sunt considerate zeitati, in al doilea planetele sunt considerate obiecte ale caror emanatii impersonale influenteaza vietile oamenilor, iar in al treilea � astrologia simbolica - planetele se afla intr-o corespondenta magica cu oamenii, pe care ii influenteaza prin rezonanta. Pentru astrologi, zodiacul este o "centura" imaginara a cerului care include 12 constelatii, 12 semne astrologice despre care considera ca i-ar influenta pe oameni (Balanta, Sagetator, Fecioara, ...). Cea mai serioasa provocare initiata de astrologi este cea privitoare la New-Age. Se afirma ca dupa doua mii de ani in care lumea a stat sub semnul zodiacal al Pestilor si sub pecetea invataturii lui Hristos, intram intr-o Era a Varsatorului, intr-o era plina de promisiuni ispititoare. Trecerea de la o era la alta se calculeaza in functie de Marele An zodiacal. Calcularea acestui an este insa variabila. Intr-una dintre cele mai cunoscute metode de impartire a timpului (cea adaptata si de Rudolf Steiner, intemeietorul sistemului antropozofic) Marele An avea 25000 de ani obisnuiti, iar o luna 2160 de ani. In vremurile in care traim se face trecerea de la o luna zodiacala la alta. Anul precis al trecerii este dificil de precizat, deoarece "specialistii" nu au cazut de acord asupra acestor calcule. Levi Dowling sustinea ca inceputul Erei Noi are loc in 1910, Adolph Graf Keyserling si Alain-Astrologul in 1962. De la Carl Gustav Jung ne-au ramas doua posibile date ale Marii Treceri: anul 1997 si anul 2154. Perioada aproximativa a dezvoltarii mitului New Age o constituie anii �60-�70. Pentru multa lume trecerea in Noua Era a fost legata automat de trecerea in mileniul III. Cum era de asteptat, aceasta trecere a capatat valente spirituale. Din punct de vedere astronomic calculele astrologice sunt extrem de discutabile, deoarece data echinoctiului de astazi nu mai corespunde cu data echinoctiului de acum 2000-2500 de ani (azi soarele nu mai rasare la 0° in constelatia Berbecului, ci el a migrat pana la 7° in constelatia Pestilor � cf. [61;126]). In fata unui asemenea impas astrologii au adoptat doua atitudini: ori si-au modificat calculele dupa un "zodiac migrator", ori - cum au facut marea majoritate - nu au tinut seama de faptul ca realitatea astronomica este diferita de cea dupa care calculeaza ei si au preferat sa isi pastreze sistemul de calcul. Pentru un observator exterior aceasta neconcordanta ar trebui sa starneasca suspiciune. Daca aceste calcule ale astrologilor ar fi corecte cel putin din punct de vedere astronomic, aceasta ar fi un argument - chiar daca insuficient - in favoarea caracterului stiintific al indeletnicirilor lor. Dar faptul ca astrologii incearca sa demonstreze valabilitatea propriilor calcule (care le sfideaza pe cele stiintifice) cu ajutorul statisticilor eficientei in "ghicire", acest lucru ar trebui sa vadeasca faptul ca astrologia nu este deloc o stiinta, ci doar o arta magica (totusi, fiecare astrolog pretinde ca sistemul sau se potriveste perfect realitatii cosmice si, sub un pretins caracter stiintific, atrage oamenii in cursa ocultismului). Trebuie sa recunoastem ca deschiderea fata de aceasta falsa stiinta este foarte mare. Astrologia apare multora drept o forma civilizata de ghicire a viitorului - care nu are aproape nimic in comun cu tigancile care ghicesc la colt de strada - an de an numarul celor interesati de acest subiect creste. Raspandirea acestei practici nu a avut loc la intamplare. Teozofii, cei care au incercat fara succes sa il impuna ca figura mesianica pe Krishnamurti, sunt cei care au demarat reabilitarea astrologiei. Doi astrologi, West si Toonder, cercetand geneza astrologiei contemporane in America, au ajuns la concluzia ca "Doamnei Blavatsky si Miscarii Teozofice pe care a fondat-o ea le datoreaza astrologia renasterea... Teozofia, dintr-o singura lovitura, ... a inspirat o cercetare reinnoita si serioasa a astrologiei, mai intai in Anglia, apoi nu dupa mult timp in Germania, in Franta si in America" [10;18]. John Ankenberg si John Weldon considerau ca cele trei canale de la care a avut loc aceasta renastere sunt: Miscarea Teozofica, Sistemul Antropozofic al lui Rudolf Steiner si rosicrucianismul modern. Campania de promovare a astrologiei se duce cat se poate de elegant. Personalitati precum printesa Diana, Joan Collins, Liza Minelli, Jane Fonda, Olivia Newton-John, sunt numai o mica parte dintre simpatizantii acestei "arte". "Astrologia, asemenea oricarei alte arte sau stiinte omenesti, cum ar fi fizica nucleara sau psihoterapia, poate fi folositoare cand este practicata in supunere fata de Domnia lui Isus Christos, dar este periculoasa spiritual sau psihologic atunci cand este practicata in spiritul lumii, al carnii sau al diavolului" [10;35], marturisea un "crestin". Pentru multi oameni credinta in Hristos nu are nimic incompatibil cu practicarea astrologiei. Iata ce afirma mediumul Jean Dixon despre "ghicitul in stele": "unii din prietenii mei considera aceasta ca o practica ciudata pentru o romano?catolica. Totusi, dupa cum inteleg eu, biserica catolica si multe alte organizatii religioase n-au condamnat niciodata studiul astrologiei... N-am experimentat niciodata vreun conflict intre credinta mea si indrumarea pe care am primit-o din partea bisericii mele pe de-o parte si cunostinta pe care o gasesc in stele pe de alta parte (...). Astrologia se potriveste in planul lui Dumnezeu pentru omenire, ajutandu-ne sa ne intelegem atat talentele, cat si defectele" [10;34]. Din citatele de mai sus - primul venit din mediul protestant, al doilea din cel catolic, se poate trage concluzia ca in Sfanta Scriptura - care este citita in ambele medii - nu se gasesc temeiuri pentru combaterea astrologiei. Dar diferentierea intre cele doua forme de astrologie - buna si rea - este asemenea diferentierii celor doua forme de magie - alba si neagra. De fapt, nu exista decat un singur fel de astrologie si un singur fel de magie, ambele inspirate de aceeasi sursa intunecata. Conceptia potrivit careia astrologia este o stiinta ca oricare alta nu este greu de contestat. La o analiza atenta observam ca singurul element invocat de astrologi in apararea acestei practici este numarul mare de preziceri implinite. De fapt, acest numar nu este chiar atat de mare pe cat pretind astrologii, ci este aproximativ acelasi cu cel al oricarei alte forme "clasice" de ghicit. Daca astrologia ar fi o stiinta, atunci oricine ar putea sa o invete dupa un manual bun. Insa, desi exista multe manuale de astrologie, practic ele nu sunt "eficiente". Marii astrologi recunosc ca tainele astrologiei nu se pot dobandi decat in urma unei indelungate pregatiri "spirituale", exceptie facand doar cei care au o deosebita inzestrare nativa pentru aceasta. Initierea in tainele astrologiei este asemanatoare initierii in oricare alta forma de vrajitorie. Esentiala este dobandirea unei receptivitati care sa permita descifrarea configuratiilor astrale. Unii astrologi recunosc ca sunt ghidati de diferite spirite in "munca" lor, spirite fara de care nu ar putea sa descifreze viitorul. Toti astrologii "de calitate" sunt mediumi, chiar daca nu toti constientizeaza ca ideile care le vin in minte in chip spontan sunt inspirate de o alta entitate. Putini dintre cei care percep clar influentele unor astfel de entitati isi dau seama ca au de-a face cu diavolul; majoritatea sunt convinsi ca astfel de spirite sunt "benefice" (chiar "ingeri de lumina"), si se deschid fara retinere influentelor "superioare." Un fost astrolog facea urmatoarea observatie: "Daca privim sincer la astrologie, incepem sa vedem ca adeptii acestui sistem - fara sa o stie - bat la usa prin care se stabileste comunicarea cu fiinte spirituale cunoscatoare, totusi inselatoare. In cele din urma, acea usa se deschide, si aceasta deschidere produce o schimbare infricosatoare in viata adeptului. El sau ea se maturizeaza in dexteritate intr-un mod inimaginabil: ca un medium al spiritelor." [10;49]. In cartea sa Un manual de ocultism, astrologul Sefarial constata ca "arta astrologica este considerata a fi cheia stiintelor oculte" [10;18]. Aproape toti vrajitorii folosesc diferite forme de astrologie. Faimoasa vrajitoare Sybil Leek marturisea: "Astrologia este stiinta mea, vrajitoria este religia mea..." [10;18]. Ea observa stransa legatura dintre astrologie si chiromantie, numerologie si celelalte ramificatii ale vrajitoriei. "Astrologia, prin urmare, a jucat un rol major in toate "stiintele" magice: alchimia, magia neagra, chemarea spiritelor, necromantia si chiar practici magice mai simple, cum ar fi folosirea talismanelor" [10;20], observa Lawrence Jerome. Dupa ce ne-am oprit putin asupra legaturii stranse dintre astrologie si vrajitorie, sa vedem inca o directie din care se poate constata ratacirea in care se afla astrologii: cercetarea conceptiei lor despre persoana lui Hristos (din moment ce peste 70% dintre ei cred in reincarnare, este firesc ca parerea lor sa fie deformata). O declaratie standard a conceptiei astrologilor o avem de la astrologul Marcus Allen: "Cristos a avut toate cele sapte planete antice... toate unindu-se in Pesti... astfel ca El a fost Pestele suprem, absolut... si astfel El a inaugurat Era Pestilor care acum se termina odata cu ivirea zorilor Varsatorului, care este inaugurata de cea de-a doua venire a vietii lui Hristos in interiorul fiecaruia dintre noi... In Era Varsatorului, fiecare este Avatar (mare iluminat n.n.), fiecare este pus pe aceeasi lungime de unda cu eul lui superior" [10;27]. Vedem afirmata aici o rastalmacire new-age-ista (una intre multe altele) a celei de-a doua veniri a lui Hristos, potrivit careia El nu va veni cu slava, cum arata Sfanta Scriptura, ci noi insine vom deveni Hristosi prin constientizarea "dumnezeirii" noastre. Este cel putin suspect faptul ca, in afara celor trei Magi de la Rasarit, timp de doua mii de ani astrologii au uitat sa spuna oamenilor ca se afla in Era Pestilor, in care potrivit calculelor lor mantuirea trebuia cautata la picioarele lui Hristos. Daca ar fi fost sinceri in ratacirea lor - si nu ar fi fost inspirati de diavol, ar fi trebuit ca in acest interval sa indemne lumea spre Hristos (desi acest lucru nu ar fi folosit Bisericii - caci recunoasterea adevarului de catre ei s-ar fi asemanat cu cea a femeii cu duh pitonicesc pomenita in Sfanta Scriptura). Marea majoritate a astrologilor sustin ca Biblia este plina de referinte astrologice, cea care li se pare cea mai evidenta fiind despre steaua care i-a calauzit pe cei trei Magi spre locul Nasterii Mantuitorului. Rostul acestei stele nu era insa de a arata valoarea astrologiei ci, dupa cum arata Traditia crestina, era tocmai de a-i aduce pe pagani - care se ocupau cu practicile magice - sa se inchine Fiului lui Dumnezeu. Steaua Magilor marcheaza sfarsitul inchinarii pagane si chemarea tuturor neamurilor la credinta in Dumnezeul cel in Treime laudat. Cum spune atat de frumos Condacul Craciunului: "Nasterea Ta, Hristoase, rasarit-a lumii lumina cunostintei. Ca printr-insa ceia ce slujeau stelelor de la stea s-au invatat sa se inchine Tie, Soarelui dreptatii... ." Sa vedem ce spune Sfanta Scriptura despre cei care practica astrologia: "Privind la cer si vazand soarele, luna, stelele si toata ostirea cerului, sa nu te lasi amagit ca sa te inchini lor, nici sa le slujesti" (Deut. 4, 19). Iar "de se va afla la tine, in vreuna din cetatile tale pe care ti le va da Domnul Dumnezeul tau, barbat sau femeie care sa fi facut rau inaintea ochilor Domnului Dumnezeului tau, calcand legamantul Lui, si se va duce si se va apuca sa slujeasca altor dumnezei si se va inchina acelora, sau soarelui, sau lunii, sau la toata ostirea cereasca, (...) sa scoti pe barbatul acela sau pe femeia aceea care au facut raul acesta la portile tale si sa-i ucizi cu pietre" (Deut. 17, 3-5). Dupa cum se vede, Dumnezeu a poruncit foarte categoric poporului ales sa nu se inchine la stele. Inchinarea aceasta era una dintre cele mai vechi forme de astrologie. Oamenii care credeau ca vietile lor sunt influentate de stele nu sovaiau sa li se inchine. Chiar daca in zilele noastre au ramas putini oameni care cinstesc stelele ca pe niste zeitati, totusi numarul celor care "ghicesc in stele", al celor care practica astrologia, este foarte mare. Dupa cum arata Sfanta Scriptura, osanda lor este aceeasi cu cea a vrajitorilor (de fapt, astrologia - ca orice alta metoda de ghicire a viitorului - este tot o forma de vrajitorie, chiar daca pare mai nevinovata). In Vechiul Testament se arata ca pedeapsa care ii astepta pe vrajitori era moartea. In zilele noastre vrajitorii au nu numai dreptul sa faca ce vor, ci chiar sa isi faca publice convingerile, indiferent de modul in care aceste convingeri influenteaza mediul social. Dar chiar daca pentru vrajitorii contemporani nu exista pedepse penale, pe cei care mor nepocaiti Dumnezeu ii va pedepsi cu osanda vesnica in chinurile iadului (statistic, numarul vrajitorilor si ereticilor care se pocaiesc inainte de a muri este infim). Practicarea astrologiei, ca a oricarei alte forme de vrajitorie, atrage dupa sine pedeapsa lui Dumnezeu peste intreaga comunitate care aproba astfel de practici. In Cartea Proorocului Ieremia vedem cum inchinarea la stele aduce mania lui Dumnezeu peste asezarile idolatre, vedem cunoscuta prevestire a daramarii Ierusalimului: "Casele Ierusalimului si casele regilor lui Iuda vor fi necurate ca Tofetul pentru ca pe acoperisul tuturor caselor se aduce tamaie intregii ostiri ceresti si se savarsesc turnari in cinstea dumnezeilor straini. (...) Iata voi aduce asupra cetatii acesteia si asupra celorlalte cetati toate nenorocirile pe care le-am rostit impotriva ei, pentru ca si-a invartosat inima si nu asculta cuvintele Mele" (Ier. 19, 13-15). Precum a fost daramat Ierusalimul, asa se vor darama si cugetele cele viclene ale celor care se ocupa cu vrajitoria. Iar mania Domnului va fi greu de indurat. In Sfanta Scriptura gasim relatarea curatirii templului Domnului de toate cele ce slujeau la inchinarea idoleasca: "Regele a poruncit lui Hilchia, arhiereul, preotilor de mana a doua si celor ce stateau de straja la prag sa scoata din templul Domnului toate lucrurile facute pentru Baal, pentru Astarte si pentru toata ostirea cerului si sa le arda afara din Ierusalim" (IV Regi 23, 4). O astfel de curatire ar trebui sa aiba loc in sufletul fiecarui crestin care isi da seama ca s-a aflat in inselare. Asa cum diavolul nu s-a sfiit sa spurce Templul Domnului, tot asa nu s-a sfiit sa spurce si unele comunitati crestine: uneori a reusit sa il insele chiar pe pastor, iar acolo unde pastorul i-a stat impotriva, necuratul a incercat sa ii atraga in ratacire macar pe credinciosi. Fara a ne lepada de o asemenea inselare, nu vom putea sa fim ai lui Hristos si nu vom putea fi temple ale Duhului Sfant. Sfanta Traditie este plina de texte care combat "ghicitul in stele". In scrierea sa Despre idoli, Tertulian nota: "Intre diferitele indeletniciri ale oamenilor nu se poate sa nu observam unele arte sau profesii care inlesnesc inchinarea la idoli. De astrologi nici nu se face sa mai vorbim, intrucat insa unul din ei a cutezat sa se justifice de faptul ca continua sa practice aceasta profesie, am de gand sa spun cateva cuvinte in legatura cu aceasta. Nu voi spune ca a aseza nume de dumnezei falsi in cer, a le atribui un fel de atotputernicie si a-i abate pe oameni de la inaltarea rugaciunilor catre Dumnezeu, insuflandu-le credinta ca destinul lor este invariabil predeterminat de astre - nu voi spune ca toate acestea ar fi totuna cu venerarea unor dumnezei falsi. Eu afirm insa ca astrologia, in acest caz, se asemuieste ingerilor cazuti care s-au indepartat de la Dumnezeu pentru a insela neamul omenesc... Daca magia este pasibila de pedeapsa, iar astrologia reprezinta o varietate a ei, atunci impreuna cu genul este condamnabila si specia. Astfel, din timpul aparitiei Evangheliei, tot soiul de sofisti (in sensul de "intelepti inchipuiti" - n.n.), astrologi, vrajitori, magi si ghicitori trebuie sa fie obligatoriu pedepsiti" [50;54]. Ingrijorat de raspandirea larga a practicilor de acest gen, marele teolog roman Ioan Gh. Savin scria: "Sunt si la noi multi, foarte multi adepti ai unor astfel de practici: de la femeia din periferia de oras sau de la sate, care-si cauta in cafea sau umbla cu datul in carti, si pana la simandicoasele fete care cred ca au temeiuri stiintifice de a-si cerceta destinul dupa prescriptiile stiintelor ascunse! Dintre acestia, multi se cred si se prenumara intre fiii Bisericii. Si inca dintre fiii cei buni. Cu aceeasi piosenie cu care-si aprind candela in fata icoanei Mantuitorului sau cu care isi duc sarindarul la cutare biserica cu sfinti facatori de minuni, isi poarta pasii si spre prezicatorul care le va citi din stele si din liniile mainii sau ale scrisului viitorul. Un astfel de crestinism insa e mai aproape de magie decat de Hristos. Acest amestec intre magie si religie, intre Dumnezeu si Lucifer, intre Simon Magul si Hristos, intre puterea demonica si bunatatea divina nu inseamna decat cea mai completa renegare a crestinismului. E apostazie directa" [54;45]. In Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin gasim urmatoarele precizari: "elinii spun ca prin rasaritul, apusul si prin conjunctia acestor stele, a soarelui si a lunii, se conduc destinele noastre. Cu aceasta se ocupa astrologia. Dar noi sustinem ca ele sunt semne de ploaie, de seceta, de frig, de caldura, de umezeala, de uscaciune, de vanturi si de altele asemenea, dar nici intr-un caz semne ale faptelor noastre, caci noi am fost facuti liberi de Creator si suntem stapanii faptelor noastre. Daca facem toate din cauza miscarii stelelor, facem cu necesitate ceea ce facem: iar ceea ce se face cu necesitate nu este nici virtute, nici viciu. Iar daca nu am dobandit nici virtute, nici viciu, atunci nu suntem vrednici nici de laude, nici de pedepse. Dumnezeu va fi nedrept daca da unora bunatati, iar altora necazuri. Apoi Dumnezeu nu ar carmui si nici nu ar purta de grija de fapturile Sale, daca toate s-ar conduce si s-ar produce din necesitate. De prisos ar fi ratiunea noastra, caci nu am fi stapanii nici unei fapte si in desert am delibera. Dar negresit ratiunea ni s-a dat in scopul deliberarii; pentru aceea tot ce este rational este si liber" [18;58]. Vechile Pravile bisericesti nu au trecut cu vederea arta "ghicitului in stele", ci au aratat netemeinicia conceptiei potrivit careia viata omului ar fi influentata de planete: "Viata omului nu are nici un soroc pus, nici este vreunui om vremea scrisa mai inainte, sau socoteala impusa ca atatia ani sa traiasca; cu sfatul si voia lui Dumnezeu, atunci omul moare; iara catre cei care iubesc pricirea (adica cearta n.n.), vom raspunde si vom zice ca nu se afla la Dumnezeu sa fie facut vreun lucru fara de cale..., si iarasi de ar fi fost mai inainte o hotarare si o predestinatie a omului, atatia ani sa traiasca, nimeni nu s-ar vindeca vreodata de vreo boala; si nici n-ar chema vreodata pe vreun doctor, pentru ca acea hotarare ce a hotarat mai inainte Dumnezeu ar fi neschimbata, insa hotarul si sorocul vietii a tot omul este porunca lui Dumnezeu, care nimenea nu poate sa o priceapa" [53;516]. Sfantul Simeon al Tesalonicului scria (impotriva celor ce sustineau ca cercetarea astrologica nu este ceva rau): "a vorbi despre noroc, despre ursitori, despre explicarea nasterilor, dupa zodii sau stele si pentru citirile de stele e lucru nebunesc si fara de Dumnezeu... insa bunatatile si rautatile noastre se misca dupa a noastra singura vointa" [53;516]. Nu este greu de observat ca Sfantul Simeon se referea foarte precis tocmai la formele de astrologie practicate astazi, si nu la vechea inchinare la stele. El contesta pretentia astrologilor de a fi in masura sa ghiceasca viitorul folosindu-se de mersul astrelor. Pentru ca oamenii sunt liberi sa aleaga binele sau raul, si nici o configuratie planetara nu poate sa stanjeneasca aceasta alegere. I. 3. Despre profetiile Sfintilor si "profetii" cutremurelor Sa nu se creada ca Sfintii Bisericii au vorbit despre ghicitul viitorului numai din dorinta de a nega orice harisma prezenta la altii. Ci au vorbit cunoscand indeaproape problema. Parintii nu au negat posibilitatea descoperirii unor evenimente viitoare prin darul lui Dumnezeu. Parintii cu viata sfanta au putut si pot primi de la Dumnezeu descoperirea unor fapte inainte ca ele sa aiba loc. Nu multe sunt cazurile in care Dumnezeu daruieste slujitorilor sai sa cunoasca viitorul, si ele au loc numai in scopul de a ajuta mantuirii oamenilor sau de a anunta pedeapsa dumnezeiasca. Criteriile dupa care se recunoaste o persoana care are harisma inainte-vederii sunt urmatoarele: persoana respectiva apartine Bisericii lui Hristos, recunoaste ca adevarate toate invataturile bisericesti, duce o viata de sfintenie, nu "prevede" nimic din ceea ce poate contrazice dogmele sau invataturile Sfintei Traditii. Pare ca Dumnezeu ar fi egoist si nu ar vrea sa ii faca partasi si pe altii acestei harisme. In realitate Dumnezeu nu poate incredinta acest mare dar decat celor care stiu sa se foloseasca de el cu intelepciune. Darul inainte-vederii are rolul de a intari credinta oamenilor si de a-i calauzi pe calea mantuirii; Dumnezeu nu avea de ce sa incredinteze acest dar celor care stau departe de Biserica. Pentru ca darul inainte-vederii nu este bun in sine, ci este bun numai in masura in care este folosit pentru a ajuta mantuirii sufletelor. Ne vom opri putin asupra catorva dintre profetiile Sfantului Cosma, marele dascal al Greciei. Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, principala problema a grecilor era eliberarea de sub asuprirea turceasca. Legat de aceasta asteptare inflacarata, plina de nadejde, Sfantul Cosma a facut cateva profetii. "ŤCand va veni lucrul dorit?ť (eliberarea de sub turci - n.n.), l-au intrebat pe sfant in Tsaraplana Epirului. ŤCand se vor amesteca acestiať, a raspuns sfantul aratand spre cei doi copacei". [62;197]. Tot despre acest moment, aflandu-se in Epir, el a profetit: "Chinurile sunt inca multe. Aduceti-va aminte cuvintele mele: Rugati-va, lucrati si rabdati cu tarie. Pana ce se va inchide aceasta rana a platanului, tinutul vostru va fi in sclavie si nefericire". [62;197]. Si a mai precizat: "Lucrul dorit va veni cand doua pascalii vor cadea in acelasi impreuna" [62;197]. Copaceii s-au amestecat in acelasi an in care s-a inchis rana platanului, in 1912, anul eliberarii Epirului. In acel an, praznicul Buneivestiri a cazut in aceeasi zi cu praznicul Invierii: odata cu Epirul au fost eliberate si alte regiuni ale Greciei continentale. Profetiile sfantului au fost legate de subiecte variate: "Din scoli vor iesi lucruri pe care mintea voastra nu si le poate inchipui. Veti vedea in camp carute fara dobitoace alergand mai repede decat iepurele. Va veni vremea in care locul acesta va fi incins cu un fir. Va veni vremea cand oamenii vor vorbi dintr-o parte in alta � de pilda, de la Constantinopol in Rusia � ca si cum ar fi in camere apropiate. Veti vedea oameni zburand in cer ca niste pasari si aruncand foc in lume. Cati vor trai atunci vor alerga la morminte si vor striga: Iesiti voi, cei morti, sa intram noi, cei vii!" [62;205]. Nu trebuie sa credem ca profetiile de mai sus sunt facute prin inspiratie dumnezeiasca doar prin faptul ca s-au implinit. Chiar si un om de stiinta al vremurilor respective ar fi putut spune ca, mai devreme sau mai tarziu, omul ar fi construit masini si avioane de razboi, ca ar fi inventat telefonul sau telegraful, (ar fi fost de ajuns sa vada planurile aparatelor de zbor facute de Leonardo da Vinci, si si-ar fi dat seama ca posibilitatea ca omul sa nu zboare cu ajutorul unei masinarii perfectionate ar fi fost extrem de mica). Iar pentru vicleanul diavol era la fel de simplu sa spuna aceleasi lucruri (nu o data diavolul s-a folosit de tehnica pentru a da credibilitate "profetiilor" sale; a se vedea cazul lui Maurice Berteax caruia un "clarvazator" i-a prezis - in anul 1874, cu 29 de ani inaintea efectuarii primului zbor cu avionul - ca va muri ucis de o masina zburatoare). Sfantul Cosma nu a facut profetiile legate de descoperirile stiintifice in urma cercetarii stiintei. Le-a facut pentru ca asa l-a insuflat Dumnezeu. Daca s-ar fi folosit de stiinta, i-ar fi fost cu neputinta sa stie peste cati ani Epirul va scapa de sub jugul turcesc. Una dintre cele mai interesante profetii ale Sfantului Cosma pare a avea legatura directa cu timpul in care traim: "Va veni vremea cand vor conduce lumea lucrurile necuvantatoare si neinsufletite" [62;199]. S-ar putea sa fie vorba tocmai de faptul ca multi oameni, crestini cu numele, sunt sclavi ai televizorului, in fata caruia isi petrec ore indelungate in fiecare zi; si daca pierd un episod dintr-o telenovela cad in deznadejde. S-ar putea ca in profetia sfantului sa fie vorba despre fanatismul celor care isi petrec ore intregi in spatiul virtual, fiind sclavii internetului, si in lumea reala nu sunt in stare sa se poarte normal nici macar cateva minute. S-ar putea sa fie vorba si de faptul ca jocurile pe calculator si desenele animate pline de violenta modeleaza universul copiilor, intinandu-le curatia sufleteasca . "Oare putem spune ca internetul si televizorul conduc omenirea?", s-ar putea intreba cineva. Daca ne gandim ca nici televizorul si nici internetul nu sunt altceva decat lucruri facute de mintea omeneasca, nu am avea de ce sa ne speriem. Chiar daca s-ar putea ca, peste o vreme, sa fie creat un robot care sa poata conduce oamenii, totusi e putin probabil sa se ajunga la o asemenea situatie. Profetia sfantului legata de "lucrurile necuvantatoare care vor conduce lumea" ar putea fi legata de televizor tocmai pentru ca oamenii se lasa modelati de exemplele pe care le ofera acesta: de la televizor oamenii invata sa vorbeasca, sa se imbrace, sa "iubeasca", sa se relaxeze. Televizorul este un manipulator ideal ale carui comenzi subtile sunt executate de catre oameni "in deplina libertate". Si chiar daca el transmite vorbele altora, el nu vorbeste. Profetia ar putea fi legata de internet si pentru faptul ca, incetul cu incetul, viata umana este din ce in ce mai legata de operatiunile facute pe calculator. Si poate ca, peste ani si ani, cine va domina internetul va domina in mare masura viata oamenilor, prin controlul hranei, al mijloacelor de transport, al energiei electrice. Totusi, nu este locul sa insistam aici asupra acestei profetii. Ci vom trece la o alta profetie a sfantului Cosma: "Raul va veni de la cei cititi [invatati, intelectuali]." [62;200]. Daca aceasta ar fi fost singura profetie a sfantului, atunci intelectualii (care s-ar fi simtit mustrati in mod direct de aceasta profetie) ar fi putut afirma despre sfant ca este un habotnic si un extremist (mass-media incearca sa ne convinga de faptul ca pentru crestini astfel de cuvinte ar trebui sa isi piarda incetul cu incetul conotatia negativa, fiind asemanatoare injuriilor care au fost adresate miilor de sfinti mucenici de catre calaii lor). Una dintre cele mai clare dovezi care arata cata dreptate a avut sfantul este necredinta intelectualilor, sau mai bine zis reaua credinta a acestora. Ce sunt intelectualii? Sunt oameni care se evidentiaza prin nivelul lor intelectual. Nimic nu e rau in asta. Dar rau este ca, in cele mai multe cazuri, intelectualii sunt rupti de Biserica, intelectualii au propriul lor dumnezeu si propria lor credinta. Rau este ca intelectualii nu vor sa isi foloseasca talantii primiti de la Dumnezeu spre folosul lor duhovnicesc si spre ajutorul celorlalti, ci il folosesc in scopuri contrare. Specifica intelectualilor a fost atitudinea de a fragmenta invatatura Bisericii si de a lua din ea numai ce le convine. Nu este greu sa recunoastem originea acestei atitudini in trasaturile de baza ale ereziilor primelor veacuri. Fara sa isi dea seama, intelectualii repeta demersul rationalist al marilor eretici (totusi, uneori sunt constienti de faptul ca ii urmeaza pe acestia: Carl Gustav Jung a semnat tratatul sau Sermones ad Mortuos cu pseudonimul Basilide, celebrul eretic gnostic � cf. [8;140]). Pe astfel de intelectuali (al caror tipar il recunostea in "inteleptul" si in acelasi timp ereticul Tolstoi) ii mustra Sfantul Ioan din Kronstdant cand spunea ca "Fiul lui Dumnezeu a venit pe pamant ca prin invatatura, minunile, pilda, patimirile si moartea Sa sa reaseze si sa mantuiasca neamul omenesc, sa-l lumineze, sa-l curete, sa-l innoiasca, sa il infrumuseteze cu toata virtutea si sa-l uneasca pe veci cu Sine; iar Lev Tolstoi, dimpreuna cu scriitorii asemeni lui, carora nu este numar, s-au aratat si traiesc pe pamant spre a intuneca, strica prin lipsa lor de Dumnezeu, prin necredinta si anarhia lor, o multime de oameni, care le urmeaza, le citesc scrierile hulitoare" [33;35-36]. "Da, nu este intelepciune la Lev Tolstoi, cel care a innebunit cu totul, ci este la Biserica pe care el o calca in picioare, este la apostoli si la evanghelisti si la toti Sfintii Parinti si Dascali ai lumii." [33;41]. Iar celor care se indeletniceau cu intelepciunea cea desarta a acestei lumi, respingand adevarul, marele sfant le spunea: "Incetati a mai bea apa cea moarta a romanelor si a tuturor cartilor puturoasei intelepciuni lumesti, care s-au inmultit la nesfarsit. De nu veti asculta, veti ramane in veac invatati orbi, care nu cunosc calea si in pacatele voastre veti muri si veti mosteni intunericul vesnic. Va ajunge cat ati ras de adevarurile cele vesnice si vii; cu dragoste va chemam in sanul Bisericii � desteptati-va din trufia pacatului si din hipnoza patimilor pe care noi v-o punem, cu toata dreptatea, pe seama" [33;41]. Intelectualii au avut o atitudine dualista in privinta profetiilor legate de viitor. Mai precis, au cautat sa nege valoarea profetiilor facute de sfintii Bisericii si sa cerce-teze cu atentie "profetiile" facute de "misticii" de alte credinte (consider incorecta folosirea termenului mistic in afara teritoriului ortodox; Dumnezeu nu poate fi vazut decat de catre cei carora li Se descopera El Insusi: fata de crestinii ortodocsi, "misticii" altor religii sunt orbi care au halucinatii vizuale). Este adevarat ca au existat si false profetii puse pe seama sfintilor Bisericii, si la fel de adevarat este ca neimplinirea lor a generat confuzie in mintile celor slabi in credinta. Dar intelectualii nu au fost obiectivi in cautarea lor, nu au incercat sa afle care profetii erau autentice si care nu. Ei au vrut sa cerceteze profetii de pe un teren religios neutru. Aceasta este atitudinea impusa oricarui cercetator care aspira la faima internationala: impartialitatea. Daca tratezi lucrurile din perspectiva crestina, se considera ca ti-ai pierdut obiectivitatea: filtrul tau crestin a deformat realitatea. Aceasta obiectivitate a cercetarii nu a tinut seama de un criteriu: ca lipsa perspectivei crestine poate fi de o mie de ori mai periculoasa decat impartialitatea. Ce au facut intelectualii (psihologi, sociologi, istorici ai religiilor, etc.)? Au incercat sa sondeze adevarurile religioase dupa propriile lor criterii. Ei au selectat criteriile de judecata a adevarului, de parca acest lucru ar fi stat in puterea lor. Exista un adevar al cercetatorilor, al specialistilor. Dar el nu are nimic in comun Adevarul absolut, cu Dumnezeul cel Viu. Nu vom analiza pe larg atitudinea religioasa a intelectualilor. Ci vom observa ca linia pe care au mers ei in cunoasterea religioasa a fost urmata de catre marea masa de oameni, care s-a lasat calauzita de catre niste pastori orbi. Ne vom opri atentia asupra unui singur aspect: cercetarile migaloase i-au facut pe intelectuali sa ajunga la concluzia ca profetii si profeti au existat in toate marile religii ale lumii. Impartialitatea stiintifica le-a fost cea mai buna bariera pentru a ajunge la adevar. Respingand invatatura crestina, ei au respins si darul discernamantului cu care Dumnezeu ii binecuvanteaza pe crestini. Impartialitatea, considerata piatra de temelie a cercetarii lor, a fost prapastia care i-a impiedicat sa deosebeasca intre falsele si adevaratele minuni, intre falsele si adevaratele profetii. Interesul manifestat de intelectuali fata de minunile si profetiile existente in alte spatii religioase a fost molipsitor: ceilalti s-au grabit sa afle cat mai multe despre acest subiect, cu o foame care trada nu numai dorinta de cunoastere, ci si dorinta de senzational (combinata nu de putine ori cu dorinta de a acumula cat mai multe subiecte pentru discutii sterile; se observa o atitudine comuna cu cea a gospodinelor care "vaneaza" telenovele). Vom atinge un punct extrem de important in problematica profetiilor contemporane: este vorba de tema cutremurelor, o tema careia i se acorda astazi din ce in ce mai multa atentie. In Sfanta Scriptura exista cateva referiri la cutremure. La rastignirea Mantuitorului "pamantul s-a cutremurat si pietrele s-au despicat" (Matei 27;51). Cand ingerul Domnului a pravalit piatra de la mormantul in care fusese pus trupul Mantuitorului, "s-a facut cutremur mare" (Matei 28;2). "La miezul noptii, Pavel si Sila, rugandu-se, laudau pe Dumnezeu in cantari, iar cei ce erau in temnita ii ascultau. Si deodata s-a facut cutremur mare, incat s-au zguduit temeliile temnitei si indata s-au deschis toate usile si legaturile tuturor s-au dezlegat" (Fapte 16; 25-26). Putem vedea in aceste trei exemple o dovada a faptului ca acest fenomen, inclus in categoria fenomenelor naturale si considerat a nu avea decat cauze stiintifice, poate avea si altfel de cauze. Crestinii stiu ca nimic nu se intampla fara rost, ca de fapt nu exista intamplare. Chiar daca de multe ori oamenii nu inteleg pentru ce au loc anumite cutremure sau inundatii, in toate se manifesta o randuiala dumnezeiasca. Si tocmai pentru ca este dumnezeiasca si nu omeneasca, oamenii nu o pot cerceta cu aceeasi curiozitate cu care cerceteaza lucrul mainilor lor. Sau, chiar daca o cerceteaza cu infumurare, ajung la concluzii gresite. Voia lui Dumnezeu se descopera numai celor smeriti, celor sporiti in virtute, celor care merg pe calea mantuirii. Ceilalti confunda cugetul lor cu cugetul lui Dumnezeu. De ce exista psihoza cutremurelor? Pentru ca oamenii sunt constienti de faptul ca prefera pacatul virtutii, ca aleg raul in locul binelui. Si le este teama ca pedeapsa lui Dumnezeu va cadea asupra lor, cu aceeasi urgie cu care a cazut asupra celor din Sodoma si Gomora. Pe unii oameni nu ii intereseaza nici referinta scripturistica la cutremurul de la rastignirea Mantuitorului (care a aratat ca intreaga creatie a simtit ecoul mortii lui Hristos), si nici referinta la cutremurul care a avut loc atunci cand ingerul a pravalit piatra de la mormant. Pe acei oameni nu ii intereseaza ca Hristos a Inviat, si ca fiecare dintre noi va invia, spre rasplata sau spre osanda. Pe acei oameni ii intereseaza numai profetiile Sfintei Scripturi legate de pedepsirea pacatosilor la sfarsitul lumii. Pentru ca, desi ei au ales calea pacatului, glasul constiintei ii mustra inca. Si chiar daca nu vor sa se indrepte, totusi se tem de pedeapsa pe care o merita. Mantuitorul a fost intrebat de ucenici cand va veni sfarsitul lumii: "Spune noua cand vor fi acestea si care este semnul venirii Tale si al sfarsitului veacului? Raspunzand, Iisus le-a zis: Vedeti sa nu va amageasca cineva. Caci multi vor veni in numele Meu, zicand: Eu sunt Hristos, si pe multi ii vor amagi.