|
|
Credinta m-a ajutat
|
Povestea mea a fost un miracol care sa intamplat acum 14 ani in anul 1995.In ziua de 15 decembrie am adus-o pe fetita mea pe lume in urma unei operatie de cezariana .Cezariana am facuto din grandomanie pe motiv ca sa nu simt durerea.Nici macar nu am asteptat sa inceapa durerile nasterii ca am si aranjat cu un medic sa ma opereze;totul a fost perfect cand numeroase mame aduceau cu dureri sfasiate de tipete eu ma simeam mandra ca am platit sa fac cezariana si nu am simtit nimic.Dar destinul si cursul vietii lasat de Dumnezeu nu trebuie fortat.La o saptamana dupa nastere can majoritatea colegelor din salon plecau acasa fericite a trebuit sa stiu si eu ca am adus pe lume un copil...In dimineata zilei de 21 februarie puterile mele au cedat corpul a devenit inert;am facut o paralizie pe partea dreapta(hemiplegie).Din spusele medicilor situatia era foarte grava dar nu cunostea nimeni cauza..?Se punea problema unei operatii pe creier la Bucuresti dar era riscant transportul de la Ti
misoara.Medicii au devenit neputinciosi ma obisnuisem cu situatia nu-mi doream decat sa pot sta intr-un caruciorsa pot tine fetita in brate.Vazand ca nu am nici o sansa mama mea a mers in fiecare zi la diverse biserici.Inr-o zi la capataiul meu a venit o femeie care citea meru dintr-o biblie si se ruga,in fiecare dupa amiaza venea acea femeie pana cand dupa 9 slujbe,facute de mama la diferite biserici si anume dupa 7 zile am simtit ca prind puteri si singura insalon m-am ridicat si am plecat spre salonul unde erau bebelusii Va marturisesc sincer ca asistentele si medicii ma priveau mirate nu le venea sa creada.Am parasit spitalul dupa inca o saptamana fara sa mai aud de femeia care venea sa spuna rugaciuni la capataiul meu .Fratilor renascusem...am revenit la viata ,parca abia mai stiam sa merg,tot ce mi se paruse pana atunci normal ...acum aveau o frumusete divina am simtit ca sunt un om nou si curat sufleteste.Nu am ramas cu sechele ani de zile ma simteam un fulg care putea sa zboare si sa aiba tot ce vrea;pana cand haina pacatului m-a coplesit dinou si am uitat de darul imens pe care l-am primit de la Dumnezeu,astazi sunt un om cu suflet greu care sufera la cea mai mica neplacere sunt suparacioasa si nemultumita....Unde este oare credinta mea? (adevarat este ca omul trbuie sa se nasca a doua oara ca sa- cunoasca pe Hristos).Ma simt neputincioasa as vrea sa mai traiesc clipele alea de liniste si de bucurie de nedescris.Va doresc si voua ca linistea lui Dumnezeu sa va umple sufletele cu pace si bucurie mai ales acum in pragul SF.SARBATORI
Acest articol a fost propus de maria (maritaerimescu@yahoo[punct]com)
IP: 89.123.50.157
|
|
|