Categorii
Comunitate utilizatori
Parteneri
|
Categoria : povesti-adevarate - Subcategoria : povestea-mea
|
|
|
|
Recomanda, printeaza, adauga la Social networking :
|
|
|
|
Povestea mea Amalia
Buna. Ma numesc Amalia.Am intrat pe acest site din curiozitate da mi-a placut foarte mult.
As vrea sa-mi spun si eu povestea pentru toti cei care o vor citi si vo intelege ce am vrut de fapt sa transmit prin ea.
Eram clasa a x|| cand m-am indragostit penrtu prima data.
Am mai avut relatii de prietenie cu baieti pana atunci dar nici una nu a fost ca aceasta. Am cunoscut un baiat prin intermediu unor priteni intr-o seara in oras.L-am tratat cu indiferenta la inceput,nu eram pregatita pt o relatie atunci deoarece se apropia cu pasi rapizi examenul de bacalaoreat. Mi-am dat seama inmedit ca baiatul este foarte interesat de mine si am fost nevoita sa-i expli ca nu sunt pregatita pentru relatie serioasa atata timp cat in marea majoritate a timpului il petrec invatand.Acest lucru nu l-a deranjat.ba chiar mi-a propus sa ne vedem atunci cand am timp fara sa ma preseze .
Desi am fost de acord cu parerea lui,nu i-am dat prea mare importanta.A trecut o perioda destul de mare de la acel incident si practic il dadusem uitarii. Dar iesin din cand in cand in oras cu prietenii l-am intanlit foarte des, si am hotarat sa ies si cu el,sa-l cunosc pentru ca nu aveam nimic de pierdut.
Am inceput sa ne intanlim o perioada, ba chiar sa-mi placa si sa ajung la concluzia ca ne potrivim perfect.
Ne intelegeam din priviri,nu rezistam sa stam prea mult unul fara altul,ne iubeam destu de mult incat sa ne facem chiar si planuri de viitor.
Anul s-a scurs pe nesimtite si m-am trezit in preajma bac-ului. Ma ajuta sa invat pentru examen,era mereu alaturi de mine in orice faceam.Familiei mele nu l-am prezentat in tot acest timp deoarece mama era mai dura cu mine si nu sr fi acceptat ca fata ei in loc sa invete umbla branbura cu baietii prin oras.Astfel ca aceasta relatie a fost si a ramas si in prezent un anonimat ptenrtu parintii mei.Situatia la el acasa era mai lejera.Parinti lui nu aveau nimic de obiectat ,il considerau deja stapan pe viata lui ca sa-i mai intrebe pe ei ce sa faca.El avea deja 25 ani si un serviciu stabil.
Am trecut cu bine peste perioada examenelor,el mi-a fost alaturi mereu si am crezut ca mai mult de atat nu-mi putem dori de la viata.
Am inceput sa ne facem planuri de casatorie si tot soiul pentru o viata in doi,foarte roz cum o vedeam eu.Toate aceste planuri si visuri impreuna le facem doar eu cu el si familia lui excluzandu-mi complet familia mea.Mama nu stia ce vreau sa fac dupa terminare liceului,daca vroiam sa dau la facultate,daca vroiam sa ma angajez.........nu stia nimic.
Pe ai mei parca ii stersesem complet din viata mea si din planurile marete de viitor pe care le aveam.Traiam numai pentru el si il vedem numai pe el si eram de acord cu tot ce vroia el.
A trecut o perioda destul de scutra si pe el l-au dat afara de la servici.A cautat peste tot un servici care sa ne asiguer traiul la amandoi pentru viata in doi pe care urma s-o avem. Am fost foarte dezamagita si suparata la gandul ca asta avea sa ne dea planurile peste cap inact i-am propus sa ne mutam impreuna acasa la ai lui si sa stam o perioda pe salariul meu.Ma si angajasem intre timp,lucru pe care mama nu-l stia.
M-a refuzat categric spunandu-mi ca nu s-ar simti bine traind din banii unei femei,ca vrea sa-mi ofere multe si sa mai asteptam o perioda pt ca nu vrea sa se simta intretinut. Bineinteles ca am fost de acord si am amanat mutatul impreuna.Dupa o perioda un prieten de-al lui plecat in afara i-a propus sa se duca la el ca are un post disponibil pentru el.A fost foarte bucuros si mi-a spus ca in maxim doua luni imi trimitr bani sa-l urmez.Bucuria mea creste odata cu a lui.Despartirea a fost grea dar traiam cu speranta in in maxim doua luni voi fi langa el si nu vom fi nevoiti sa stam despartiti unul de altul. Vorbeam foarte des la telefon si ne \"alimentam \"planurile de viitor zilnic.pana cand la un moment dat telefoanele au inceput sa se rareasca si la fel si vestile despre el.
Eram ingrozita la gandul ca a gasit pe altcineva si ca m-a uitat atat de repede.Incercam sa-l sun des dar nu-mi mai raspundea.nici la telefon,nici la mesaje,parintii lui se faceau ca nu stiau ce-i cu el sa poate chiar nu stiau.Am simti cum mi se rupe inima si se face farame,era o durere atat de puternica incat imi doream sa mor sa nui simt aceea tradare,sa nu vad pe nimeni si sa nu aud de nimeni,Am cedat nervos,aveam numai ganduri negre.......vroiam sa mor...........durerea era prea mare..........mult prea mare ca s-o pot suporta!
Am trecut cu greu peste aceea perioda , am depasit-o cu ajutorul pritenelo mele dar nu am reusit s-o uit. A ramas cicatrizata in inima mea.
Acest articol a fost propus de amalia anda (sery_2008@yahoo[punct]com)
IP: 92.81.252.48
|
|
|
|
Nume: lavinia
Email: lavy2015@yahoo.com
Comentariu: Asta am patit si eu , a plecat cu promisiunea ca o sa ma cheme in maxim o luna , doua. Dar a uitat de mine( chiar daca facusem atatea planuri impreuna , si parea innebunit dupa mine). Eram foarte suparata pe Dumnezeu pentru ce mi s-a intamplat , dar acum regret , pentru ca mi-am dat seama ca orice ni se intampla are un sens. Dumnezeu mi-a inchis o usa ca sa imi deschida alta (mult mai frumoasa). Am cunoscut un "ingeras" de baiat , care m-a facut sa uit totul . Dumnezeu ne vrea binele...chiar daca nu ne dam seama pe moment..totul are un sens , un scop
|
Nume: sery
Email: sery_2008@yahoo .com
Comentariu: multumesc mult adelina
|
Nume: sery
Email: sery_2008@yahoo.com
Comentariu: multumesc tuturor pt incurajari.va pup si aveti grija de voi!
|
Nume: adelina
Email: adelinapaunoiu@yahoo.com
Comentariu: buna,vreau sa ti spun k si eu am avut o asemenea experienta si la fel era sa cedez dar cu credinta in dumnezeu am reusit sa trec peste iar apoi am avut o experienta si mai dura si ma tot intreb de ce mi se intampla numai mie?dar doar dumnezeu stie asta.eu as vrea sa vb mai mult dak vrei si tu,cum putem face?ai grija de tine si gand.k nu te a meritat,o sa ai parte de ceva mai bun in viitor.te pup pa
|
Nume: Veronica
Email: greatexplosion@gmail.com
Comentariu: Amalia, cred ca nu exista om, care nu ar fi trait asemenea experienta...:( Din cauza unei dezamagiri, care m-a adus si pe mine la culme, cu ceva ani in urma, am devenit si eu foarte trista, ba m-am certat cu Dumnezeu, spunindu-i ca nu-mi vrea binele, pentru ca nu "ma lasa" sa fiu alaturi acelei persoane. A mai trecut un timp, m-am linistit, dar tot nu am acceptat situatia si i-am cerut Domnului sa mi-l intoarca. Asa si a fost, dar pina la urma, oricum relatia nu a tinut... Idee este ca daca VREI CEVA CU ADEVARAT, Dumnezeu iti da acest lucru, insa NUMAI EL, stie ce este mai bine pentru noi...experienta mea...
|
Nume: larisa
Email: andrei.larisa@yahoo.com
Comentariu: si eu te inteleg perfect deoarece eu si iubitu meu suntem in 2 tari diferite el e in grecia iar eu in spania si la mine tata ne-a despartit pt ca tot asa vroia mai intai sa fac scoala dar sper sa nu mi se intample ca la tine si sper sa gasesti un baiat asa cum il am eu pe iubitu meu mult noroc
|
Nume: Lili
Email: nice_lilisor@yahoo.com
Comentariu: Crede-ma. Nu te merita.Nu ai ce regreta.Bafta!
|
Nume: violeta vancica
Email: vancicavio@yahoo.com
Comentariu: inteleg perfect ceea ce ai simtit. si eu am avut o experienta foarte asemanatoare. am reusit sa trec peste doar datorita actualului meu sot care m-a invatat sa cred in mine si in sansa care mi se ofera. poti mult mai mult si daca asta s-a intamplat e pentru ca el nu are nimic din ceea ce tu aveai nevoie. Dzeu a dat sa fie asa pt ca tie sa iti fie mai bine mai tarziu. crede-ma e ff adevarat
ai sa fii mult mai fericita langa cel ce va veni in viata ta. fii tare. violeta
|
|
|
|
|
| |
|
Categorii
Comunitate utilizatori
Articole favorite
Site-uri favorite
|
Prima pagina
povestea-mea [18]
.jpg)
