Categorii
Comunitate utilizatori
Parteneri
|
Categoria : povesti-adevarate - Subcategoria : povestea-mea
|
|
|
|
Recomanda, printeaza, adauga la Social networking :
|
|
|
|
Parinti fara griji
Ma numesc Lechner Catalina si locuiesc in Germania, povestea mea este o poveste foarte trista . Deci sa o lu-am de la capat, sunt nascuta in orasul Iasi si am virsta de 30 de ani, am avut o copilarie foarte nefericita dar in Romania nu e o noutate, parintii mei pe care nu se numesc parinti au incercat, asa spun ei, sa fie bine sa avem o copilarie frumoasa dar cu batai si cu scandaluri la ordinea zilei nu cred ca se numeste FRUMOASA. Ei spun ca ne-au adus de toate si ca au incercat sa ne faca ceva in viata, dar nu imi aduc o data aminte ca ne-au citit o poveste s-au sa se joace o data cu noi, mai am un frate. Anii au trecut si am devenit la virsta de 18 ani. Nemaiputind suporta bataile si certurile am fugit cu o prietena in Germania, parintii mei nestiund unde sunt, am trecut greul ca fiecare om care nu a avut un ban in buzunar la plecare dar am reusit sa ajung unde am ajuns acuma.
Asa,dupa 3 luni am sunat pe parintii mei sa le spun unde sunt si nu m-au crezut dar m-au sunat inapoi si au constatat ca eram deja peste hotare. Binenteles ca aici nu erau cainii cu colacii in coada cand am venit si am preferat sa ma prostituez decit sa duc asa o viata de infern ca acasa. Le-am trimis pachete peste pachete la inceput cu toate ca nu au meritat dar eu sunt de parere ca mi-am facut datoria de copil. Au stiut ceea ce lucrez eu aici dar nu i-au interesat de unde vin banii. Timpul a trecut si s-au facut citiva ani de cand eram in Germania si l-am cunoscut pe sotul meu.
A fost dragoste la prima vedere din ambele parti, dar eu aveam o mica problema nu aveam acte de stat in germania si el era politist, binenteles ca nu ne-am cunoscut in timpul serviciului lui. Eram italianca dar prin multe obstacole am reusit sa ne casatorim in Romania pe 7 ianuarie 2001. Am facut cununia civila si o mica petrecere pe care am platit noi totul. Am venit inapoi in germania si am inceput-o cu datorii dar conta ca ne iubeam si am dat inainte. Un an mai tarziu i-am chemat pe parintii mei la noi sa ne viziteze, erau foarte mandrii ca m-am maritat cu un baiat asa frumos si mai ales politist deci spunand ca ei le-am inchis gura la lume.
Am platit noi totul pana si cadaurile pe care le-au adus in fine au plecat inapoi si a trecut timpul si asteptau sa le trimitem banii dar nu a fost asa cum planificasem noi ca avand datorii si stand in chirie nu prea ramaneau de dat.parintii mei s-au suparat si am ajuns sa nu mai vorbim deloc la telefon.au trcut anii si suna mama intr-o zi ca tata o foat aproape omorit de niste tigani si sa trimit banii sa dea la doctor. Binenteles ca fiind miloasa cum sunt am trimis 250 de euro, a trecut si cumpana asta si tot mai asteptau dar nu se mai putea . In fine acuma 4 anii jumate eram insarcinata si m-am dus in Romania cu sotul meu la parintii mei dupa care dupa 2 zile a inceput scandalul ca eu si asa am venit numai cu cearta si am plecat de la ei, dar trimitesem 6 saci cu haine si cadouri cu 2 zile inainte de a ajunge, daca veneam cu certa nu le trimiteam nimic. Cand sa ies pe usa mama mea mi-a dorit un copil handicapat sa nasc atunci am vazut ca nu pot sa ii mai spun mama. E o poveste lunga daca scriu cu amanunte ca as putea scrie o carte prin ce am trecut, unde vreau eu sa ajung este ca mai am un frate si nici macar pe el nu il ajuta, nu se numesc parinti se numesc animale. Dar ei au o singura durere ca spune lumea, de aceia am sa lupt sa merg la televiziune la Povesti Adevarate si sa auda o intreaga tara cine este Familia CARAIMAN din DANCU orasul IASI,sunt atit de mahnita in suflet ca nu il ajuta macar pe fratele meu ca eu aici am respect si sunt fericta de la familia sotului meu. Cum poate o mama sa fie asa de rea in suflet, doamne oare cum poate inghiti o bucata de paine stiind ca baiatul ei poate nu a maincat astazi nimic. Eu incerc sa il ajut pe cat pot dar si eu am familie si nu pot sa exagerez nota ca si noi avem datoriile noastre de platit. Eu sper si cred ca intr-o buna zi le va da Dumnezeu pe plac.
Acest articol a fost propus de Lechner Catalina (CommodoreDekker@aol[punct]com)
|
|
|
|
Nume: Liv
Email: rapidista23_05@yahoo.com
Comentariu: Parerea mea este ca mai bine ar fi sa te rogi pentru parintii tai ca Dumnezeu sa le lumineze mintea iar tie sa-ti dea putere sa treci peste toate problemele. La urma urmei viata ne ofera lucru frumoase si lucruri mai frumoase, ce ar fi ca oamenii sa lase de-o parte lucrurile rele si sa lupte pentru acele lucruri ce le ofera fericirea, cum ar fi familia ta,sotul si minunea din viata ta copilasul.
|
Nume: Silvia
Email: nadia_w_nadia@yahoo.com
Comentariu: Buna,
Eu nu pot decat sa spun. ca parintii sunt parinti si indifierent de situatie, ei ne iubesc...sh fac ceea ce cred k este bine pentru noi. Ei nu ne vor rau' asa cum niciun parinte nu'i doreste raul copilului sau..D-zeu stie de ce le face pe toate si caile Lui sunt necunoscute.
|
Nume: geo
Email: chuaguapa@rocketmail.com
Comentariu: mias dori din tot sufletul sai lasi acolo unde sunt pe parintii tai ca nu rezolvi nimic ,iti spun asta cam din experienta ,nu rezolvi nimic spuniind cine sunt parintii tai .noi nu alegem parintii asa e viata ,mie mi sa intimplat cam aceasi poveste dar am reusit sa plec din rominia mam indragostit de o persoana care pentru mine e totul si potspu ne ca acum sunt fericita alaturi de fetita mea .iti doresc numai bine si sa fiii fericita si mai ajutal si fratele tau cind poti ,eu stiu cum e sa fii afara din tara si sa ai multe deplatit la inceputul lunii .va pup si aveti incredere in voi si sa va iubiti mult
|
Nume: Razvan
Email: parauuk@yahoo.com
Comentariu: Salut da e ceva forte dureros..te inteleg ca si eu am crescut la Casa de copi..si stiu cam prin ce treci Slava Domnului ca esti bine si u si familia ta..ce sati zic capu sus si Dome ajuta..doar esti o luptatore tote vin bune numai de bine si ai grija de toti.. Cu drag Razvan si rogate si pt ei pup
|
Nume: violeta
Email: boghanb
Comentariu: trebuie sa-i ierti pe parintii tai caci ei nu stiu ce fac ca si isus a rabdat pt noi si ne-a iertat toti gresim
|
Nume: Cristina
Email: cris_radin@yahoo.com
Comentariu: buna !Catalina se spune ca parinti nu tii alegi ai facut bine ca ai plecat de acasa Iti doresc numai bine !Am intrat pe acest sait ca sa ma intaresc sotul meu a divortat de mine am ramas preteni foarte buni ne intelegem mai bine de cit cind eram casatoriti dar eu stau cu fetita mea in chirie am avut momente dupa divort cind mam gindit sa imi iau zilele , si eu am suferit foarte mult in copilarie mama ne blestema ,noi suntem 8 copii la parinti 4 fete si 4 baeti ,am plecat la 16 ani de acasa, ptr ca nu mai suportam blestemele mamei ,eu tin legatura cu mama dar nu prea merg acasa nustiu ce avea saraca mama de ne blestema dar fetita mea o iubeste foarte mult pe mama si ii place sa mearga acolo eu nu ii interzic o intreb de fie care data pe fetita si imi spune ca bunica se poarta foarte frumos cu ea ,Iti doresc numai bine!
|
Nume: tanta
Email: profilo_4you@yahoo.com
Comentariu: buna! Catalina, Doamne, ma impresionat povestea ta pana la lacrimi!!!ce pot sa-ti zic,, intradevar cum ai zis tu , "niste animale" .Nu stim in ce familie ne nastem , si suntem obligati sa-i acceptam asa cum sunt!! sau poate uneori m ai bine fara ei , decat cu........! te pup si mult bine iti doresc!!
|
Nume: ALINA
Email: DELY_ALY@.ES
Comentariu: IMI PARE RAU PT CATALINA DAR VIATA MERGE INNAINTE...
|
|
|
|
|
| |
|
Categorii
Comunitate utilizatori
Articole favorite
Site-uri favorite
|
Prima pagina
povestea-mea [18]
.jpg)
