|
Dincolo de ce se vede
Intr-o zi, am vizitat o biserica impreuna cu matusa mea. Cand plecam de la biserica, ea a inceput sa comenteze despre vestimentatia pe care o vazuse acolo. A putut, de fapt, sa-mi spuna cum era imbracat fiecare. Ea nu se inchinase. Inchinarea nu se ocupa cu vestimentatia, daca este simpla sau fistichie. Nici nu scoate in evidenta talentele, nici nu indeplineste un ritual. A te inchina inseamna a fi cu Isus.
Cand Isaia si-a dat seama de prezenta lui Dumnezeu, a putut sa auda ingerii. Si ei dadeau pe fata respect, strigandu-si unul altuia: Sfant, sfant, sfant, este Domnul ostirilor! Tot pamantul este plin de marirea Lui! (v. 3). Mandria, slava realizarilor personale, nu-si gasesc nici un loc in inchinare. In prezenta Dumnezeului cerului, este loc numai pentru umilinta. Ingenunchem inaintea lui Dumnezeu impreuna cu ceilalti inchinatori, ca sa Ii aducem lauda. Intreaga atentie este indreptata asupra Lui. De pe diferite meridiane se aude in sute de limbi: Slava Tatalui, Fiului si Duhului Sfant; asa cum a fost la inceput, este acum si va fi intotdeauna, o lume fara de sfarsit. Amin. Amin.
Toti ochii privesc spre ceruri. Toate gandurile sunt indreptate la Dumnezeu. In timp ce ne gandim la El - la maiestatea Lui, la puterea Lui si la jertfa Lui - nu ramane nici un pic de loc pentru ganduri negative la adresa altora. Este usor sa intelegem cum putea Pavel sa spuna: cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu. (vezi 1 Tim. 1,15). Noi toti ne simtim asa cand ne comparam cu Dumnezeu si cu standardul Sau desavarsit.
Uneori, m-am uitat la ceilalti membri si mi-am pus intrebari despre spiritualitatea lor. Uneori, poate mi-am pus intrebari cu privire la stilul lor de muzica. Uneori, m-am uitat la trecutul lor, la nationalitatea sau la etnia lor; sau mi-am dorit ca ei sa sprijine biserica mai mult. Uneori, am simtit ca predicatorul nu vorbea atat de bine pe cat as fi vrut. Dar nimic din toate acestea nu-mi poate ocupa mintea cand stau fata in fata cu Isus si spun: Iti multumesc ca Ti-ai dat viata pentru Mine. Atunci am intalnit doar alti pelerini ca si mine care stateau la piciorul crucii.
Plecam de la locul de inchinare impreuna. Pe drum, inima noastra izbucneste in cantari: Mantuit! Cat de mult imi place sa vorbesc despre asta! Rascumparat prin sangele Mielului. Nu ne laudam, pentru ca Isus a facut totul pentru noi. Suntem uniti in fericirea noastra pentru ceea ce a facut El pentru noi.
Si apoi se intampla ceva. Auzim vocea lui Isus care ne cheama: Pe cine sa trimit si cine va merge pentru Noi? Nu putem refuza. Nu scapam ocazia. La urma urmei, Isus a facut totul pentru noi, inclusiv faptul ca Si-a dat viata pentru noi. Noi trebuie sa spunem altora vestea cea buna. Biserica adventa este unita in scopul ei de a spune lumii despre Mantuitorul iubitor, iertator, care va veni in curand. Trebuie sa spunem vecinilor nostri. Trebuie sa spunem fiecarui om din tara noastra, oricui vorbeste limba noastra, oricarei persoane din lume. Este o parte a inchinarii noastre. Ne unim in raspandirea soliei despre Isus. De aceea suntem uniti in sprijinul pe care il dam misionarilor care merg in teritorii unde nu s-a mai dus nimeni pana acum. De aceea suntem uniti in ideea de a ridica biserici in fiecare grup etnic de pe fata pamantului.
Iubite Tata, iubite Isus, Iti multumesc ca esti Dumnezeul meu. Iarta-ma pentru ocaziile in care am simtit ca sunt mai crestin decat altii sau ca sunt mai bun decat alti membri. Iti multumesc, Doamne, pentru iertarea pe care mi-o oferi. Impreuna cu alti copii ai Tai, spun cu nerabdare: Iata-ma. Ma poti trimite la cei care inca nu te cunosc!
Si ce bucurie va fi atunci cand lucrarea se va incheia si vom intra impreuna cu toti mantuitii din toate veacurile pe portile de margaritar, cand vom face parte din marea multime a ingerilor, batranilor si a tuturor fiintelor vii, care vor spune in cor: Vrednic este Mielul care a fost junghiat, sa primeasca puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda! A Celui ce sade pe scaunul de domnie si a Mielului sa fie lauda, cinstea, slava, si stapanirea in vecii vecilor. (Apoc. 5,12.13).
Articole Crestine - Copyright (C) 2007.
Republicat cu permisiunea de la
www.articolecrestine.com
si www.intercer.net
|
Prima pagina
povestea-mea [18]
.jpg)
