Fapte nu vorbe

Categoria : fapta-mea-buna - Subcategoria : vorba-buna

Articolul precedent (Poste reala de la Sohatu )

Recomanda, printeaza, adauga la Social networking :

Fapte nu vorbe

"Nu orisicine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri." (Matei 7:21)

"Cred ca nu exista nimic mai minunat, mai profund, mai plin de intelegere, mai rational, mai uman si mai perfect decat Mantuitorul; imi spun adesea, cu o dragoste geloasa ca nu mai exista nimeni asemenea Lui, dar nici n-ar putea sa existe", scria F. Dostoevski pe cand se afla in inchisoare.
Viata Sa fara pacat era o continua mustrare pentru carturari si farisei, motiv pentru care L-au respins si nu L-au acceptat ca fiind Mesia. Ei credeau ca faptele lor le asigurau intrarea in Imparatia cerurilor.
Sa nu ne amagim, crezand ca daca mergem la biserica, ajutam pe saraci sau chiar vorbim altora despre Dumnezeu ne vor recomanda pentru cer.
O inscriptie de pe catedrala din Lübech, Germania suna astfel:

"Nu Ma numi Bunatate, daca nu te increzi in Mine.
Nu Ma numi Stapan, daca nu-Mi slujesti.
Nu Ma numi Tata, daca nu Ma asculti.
Nu Ma numi Lumina, daca nu Ma vezi.
Nu Ma numi Cale, daca nu Ma urmezi.
Nu Ma numi Intelepciune, daca nu-Mi asculti sfatul.
Nu Ma numi Frumusete, daca nu Ma iubesti.
Nu Ma numi Bogat, daca nu vrei sa te ajut.
Nu Ma numi Vesnic, daca nu Ma cauti.
Daca te condamni tu insuti, nu da vina pe Mine."
Scump Isus, pune in noi gandul care era in Tine si fereste-ne de ipocrizie. Zideste in noi o inima curata si faptele noastre sa Te onoreze.

Republicat cu permisiunea de la www.articolecrestine.com si www.intercer.net

Lasa un comentariu

Comentarii (1) :

Nume: Adina
Email: adi7co@yahoo.com
Comentariu: Sa mergem la biserica (care e casa Domnului - deci ca sa ne apropiem de Domnul, ca sa-I ascultam cuvintele din Scriptura si ca sa ne intalnim cu cei ce Il cautam si Il gasim pe Dumnezeu), sa-i ajutam pe saraci (mai ales sa-si recapete un statut moral si material) sau chiar vorbim altora despre Dumnezeu (fiind si un exemplu de urmat) sunt -totusi- fapte prin care facem voia Domnului. Sa ne imbunatatim pe noi incat sa devenim mai folositori noua insine, celor apropiati - pentru care avem si responsabilitati- si celor cu care venim in contact, intr-un mod sau altul. In Bucurest, se intampla insa lucruri paradoxale. Cunosc un om foarte instruit si inteligent, are cam 60 de ani si pierzindu-si slujba, s-a hotarat sa-I urmeze Domnului, sa se lase in voia Lui si ca semn a ales sa-si lasa barba sa creasca. Nu are venit deoarece nimeni nu-l angajeaza cu barba lunga si traieste din ce-i dau oamenii milosi la biserica si pe strada, unde sta si canta piese religioase. Mai sta si de vorba cu oamenii si acestia se mira cum de un intelectual rasarit a ajuns asa. Ce pararere aveti?

Articole din aceeasi categorie :

povestea e simpla, la prima vedere, o familie de oameni sarmani, cu probleme de sanatate, care nu au dupa ce bea apa

Poste reala de la Sohatu |