|
Sabie, nu pace! Sfantul Nicolae Velimirovici
Nu socotiti ca pace am venit sa aduc pe pamant; nu am venit sa aduc pace, ci sabie. Asa a grait Domnul. A se citi: "Nu am venit sa impac adevarul si minciuna, intelepciunea si prostia, binele si raul, dreptatea si silnicia, dobitocia si omenia, nevinovatia si desfranarea, pe Dum-nezeu si pe mamona: ci am adus sabie ca sa tai si sa le despart, incat sa nu se amestece".
Cu ce sa le tai si sa le desparti, Doamne? Cu sabia adevarului. Ori cu sabia cuvantului lui Dumnezeu, ceea ce e totuna: fiindca adevarul este cuvantul lui Dumnezeu, si cuvantul lui Dumnezeu este adevarul. Apostolul Pavel sfatuieste: luati sabia duhovniceasca, care este cuvantul lui Dumnezeu. Iar sfantul Ioan a vazut in vedenie pe Fiul lui Dumnezeu in mijlocul a sapte sfesnice, si din gura Lui iesea o sabie ascutita de amandoua partile. Sabia care iese din gura ce altceva poate fi decat cuvantul lui Dumnezeu, cuvantul adevarului? Aceasta sabie este mantuitoare pentru lume, nu pacea binelui cu raul. Si atunci, si acum, si din veac si pana in veac.
Ca aceasta intelegere este dreapta se vede si din ce spune Hristos in continuare: ca am venit sa despart pe om de tatal sau, si pe fiica de mama sa, si pe nora de soacra sa. Caci daca fiul merge dupa Hristos, iar tatal ramane in intunericul minciunii, sabia adevarului lui Hristos ii va desparti. Adevarul este mai vrednic de iubit decat tatal. Si daca fiica merge dupa Hristos, iar mama ramane indaratnica in tagaduirea lui Hristos, ce unire poate fi acolo? Oare nu este Hristos mai dulce decat mama? La fel si cu nora si soacra ei. Dar sa nu intelegi stramb - ca cel ce Il cunoaste si-L indrageste pe Hristos trebuie deodata sa se desparta trupeste de rudele sale. Asa ceva nu scrie. Este destul a fi despartit cu sufletul si a nu primi in el nimic din gandurile si faptele necredintei; caci daca credinciosii s-ar desparti si trupeste de necredinciosi, s-ar face in lume doua tabere potrivnice…
|
Prima pagina
invatam-sa-credem [34]
