Lev 24.19;1Sam 15.33;Iac 2.13;
Ios 10.36;Ios 11.21;Ios 15.13;
Jud 4.11-17;1Sam 15.6;1Cron 2.55;Ier 35.2;Deut 34.3;Num 21.1;Num 10.32;
Jud 1.2;2Imp 18.7;Ios 17.16-18;
Num 14.24;Deut 1.36;Ios 14.9-13;Ios 15.13-14;
Num 34.4;Ios 15.3;
Ios 24.30;Ios 19.50;Ios 24.30;
Ex 5.2;1Sam 2.12;1Cron 28.9;Ier 9.3;Ier 22.16;Gal 4.8;2Tes 1.8;Tit 1.16; Jud 3.8;Ps 106.40-42;2Imp 17.20;Jud 3.8;Jud 4.2;Ps 44.12;Isa 50.1;Lev 26.37;Ios 7.12-13; Ex 34.16;Deut 7.3;
Jud 3.15;Jud 4.3;Jud 6.7;Jud 10.10;1Sam 12.10;Neem 9.27;Ps 22.5;Ps 106.44;Ps 107.13-19;Jud 2.16;Jud 1.13; Num 27.18;Jud 6.34;Jud 11.29;Jud 13.25;Jud 14.6-19;1Sam 11.6;2Cron 15.1; Jud 5.14;Jud 6.34;1Sam 13.3;Ios 17.15;Jud 7.24;Jud 17.1;Jud 19.1; Jud 3.11;
Jud 5.6-8;1Sam 13.19-22;1Sam 17.47-50;Jud 2.16;Jud 4.1;Jud 10.7-17;Jud 11.4;1Sam 4.1;
Jud 2.14;Ios 11.1-10;Ios 19.36;1Sam 12.9;Ps 83.9;Jud 4.13-16; Jud 3.31;Jud 4.17;Lev 26.22;2Cron 15.5;Isa 33.8;Plan 1.4;Plan 4.18; Ps 83.9-10;2Sam 23.4;Ps 19.5;
2Imp 17.35-38;Ier 10.2;
Jud 8.32;
Jud 8.3;Ps 83.11;Isa 10.26;Jud 8.4;
Jud 7.24-25;Filp 2.3;Prov 15.1;
Ps 83.11;
Gen 25.8;Iov 5.26;Jud 8.27;Jud 6.24;
Jud 9.16-18;Ecl 9.14-15;
Isa 30.2;Dan 4.12;Osea 14.7;Jud 9.20;Num 21.28;Ezec 19.14;2Imp 14.9;Ps 104.16;Isa 2.13;Isa 37.24;Ezec 31.3; 2Sam 20.14;
1Sam 16.14;1Sam 18.9-10;1Imp 12.15;1Imp 22.22;2Cron 10.15;2Cron 18.19-etc;Isa 19.2-14;Isa 33.1; Jud 9.20;
Jud 2.11;Jud 3.7;Jud 4.1;Jud 6.1;Jud 13.1;Jud 2.13;Jud 2.12;1Imp 11.33;Ps 106.36; Jud 11.8-11;
Jud 11.8;Jud 10.17;Jud 20.1;1Sam 10.17;1Sam 11.15;
Num 21.29;1Imp 11.7;Ier 48.7;Deut 9.4-5;Deut 18.12;Ios 3.10; Jud 3.13-27;Jud 5.14;
Deut 33.1;1Sam 2.27;1Sam 9.6;1Imp 17.24;Mat 28.3;Luc 9.29;Fapt 6.15;Jud 13.17-18; Jud 3.10;1Sam 11.6;Mat 4.1;Ios 15.33;Jud 18.11;
Ios 11.20;1Imp 12.15;2Imp 6.33;2Cron 10.15;2Cron 22.7;2Cron 25.20;Jud 13.1;Deut 28.48; Jud 15.2;Ioan 3.29;
Jud 13.1;
Jud 14.15;Prov 2.16-19;Prov 5.3-11;Prov 6.24-26;Prov 7.21-23; Num 14.9;Num 14.42-43;Ios 7.12;Ios 18.12;Ios 28.15-16;2Cron 15.2; Jud 13.25;
Ios 18.1;Jud 19.18;Jud 21.12;
Gen 19.4;Jud 20.5;Osea 9.9;Osea 10.9;Deut 13.13;Gen 19.5;Rom 1.26-27; Jud 20.7;Prov 13.10;
Deut 13.12;Ios 22.12;Jud 21.5;1Sam 11.7;Jud 18.29;1Sam 3.20;2Sam 3.10;2Sam 24.2;Jud 10.17;Jud 11.11;1Sam 7.5;1Sam 10.17; Jud 20.23-26;Num 27.21;Jud 1.1;
Crutarea Cananitilor.
21Fiii lui Beniamin n-au izgonit pe Iebusitii care locuiau la Ierusalim; si Iebusitii au locuit in Ierusalim cu fiii lui Beniamin pana in ziua de azi.
22Casa lui Iosif s-a suit si ea impotriva Betelului, si Domnul a fost cu ei.
23Cei din casa lui Iosif au iscodit Betelul, care mai inainte se chema Luz.
24Strajerii au vazut pe un om iesind din cetate, si i-au zis: "Arata-ne pe unde putem intra in cetate, si vom avea mila de tine."
25El le-a aratat pe unde ar putea sa intre in cetate. si au trecut cetatea prin ascutisul sabiei; dar pe omul acela l-au lasat sa plece cu toata familia lui.
26Omul acela s-a dus in tara Hetitilor; a zidit o cetate, si i-a pus numele Luz, nume pe care l-a purtat pana in ziua de azi.
27Manase n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-sean si din satele dimprejurul lui, din Taanac si satele lui, din Dor si satele dimprejurul lui, din Iibleam si satele dimprejurul lui, din Meghido si satele dimprejurul lui; asa incat Canaanitii au izbutit sa ramana in tara aceasta.
28Cand Israel a fost destul de tare, a supus pe Canaaniti la un bir, dar nu i-a izgonit.
29Efraim n-a izgonit pe Canaanitii care locuiau la Ghezer, si Canaanitii au locuit in mijlocul lui Efraim la Ghezer.
30Zabulon n-a izgonit nici el pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol; si Canaanitii au locuit in mijlocul lui Zabulon, dar au fost supusi la un bir.
31Nici Aser n-a izgonit pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici pe cei din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afic si din Rehob;
32si Aseritii au locuit in mijlocul Canaanitilor, locuitorii tarii, caci nu i-au izgonit.
33Neftali n-a izgonit pe locuitorii din Bet-semes, nici pe locuitorii din Bet-Anat, si a locuit in mijlocul Canaanitilor, locuitorii tarii; dar locuitorii din Bet-semes si din Bet-Anat au fost supusi la un bir.
34Amoritii au dat inapoi in munte pe fiii lui Dan, si nu i-au lasat sa se coboare in campie.
35Amoritii au izbutit sa ramana la Har-Heres, la Aialon si la saalbim; dar mana casei lui Iosif a apasat asupra lor, si au fost supusi la un bir.
36Tinutul Amoritilor se intindea de la suisul Acrabim, de la Sela, si in sus.
Ingerul Domnului mustra.
2
1Ingerul Domnului S-a suit din Ghilgal la Bochim, si a zis: "Eu v-am scos din Egipt, si v-am adus in tara pe care am jurat parintilor vostri ca v-o voi da. Am zis: "Niciodata nu voi rupe legamantul Meu cu voi;
2si voi sa nu incheiati legamant cu locuitorii din tara aceasta, ci sa le surpati altarele." Dar voi n-ati ascultat de glasul Meu. Pentru ce ati facut lucrul acesta?
3Am zis atunci: "Nu-i voi izgoni dinaintea voastra; ci va vor sta in coaste, si dumnezeii lor va vor fi o cursa."
4Dupa ce a spus Ingerul Domnului aceste vorbe tuturor copiilor lui Israel, poporul a ridicat glasul si a plans.
5Au pus locului aceluia numele Bochim (Cei ce plang); si au adus jertfe Domnului acolo.
Poporul slujeste Domnului in timpul lui Iosua.
6Iosua a dat drumul poporului, si copiii lui Israel au plecat fiecare in mostenirea lui, ca sa ia tara in stapanire.
7Poporul a slujit Domnului in tot timpul vietii lui Iosua, si in tot timpul vietii batranilor care au trait dupa Iosua si care vazusera toate lucrurile mari, pe care le facuse Domnul pentru Israel.
8Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit, in varsta de o suta zece ani.
9L-au ingropat in tinutul pe care-l avea de mostenire, la Timnat-Heres, in muntele lui Efraim, la miazanoapte de muntele Gaas.
Judecatorii.
10Tot neamul acela de oameni a fost adaugat la parintii lui, si s-a ridicat dupa el un alt neam de oameni, care nu cunostea pe Domnul, nici ce facuse El pentru Israel.
11Copiii lui Israel au facut atunci ce nu placea Domnului, si au slujit Baalilor.
12Au parasit pe Domnul, Dumnezeul parintilor lor, care-i scosese din tara Egiptului, si au mers dupa alti dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i inconjurau; s-au inchinat inaintea lor, si au maniat pe Domnul.
13Au parasit pe Domnul, si au slujit lui Baal si Astarteelor.
14Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel. El i-a dat in mainile unor pradatori care i-au pradat, i-a vandut in mainile vrajmasilor lor de jur imprejur, si nu s-au mai putut impotrivi vrajmasilor lor.
15Oriunde mergeau, mana Domnului era impotriva lor ca sa le faca rau, cum spusese Domnul, si cum le jurase Domnul. Au ajuns astfel intr-o mare stramtorare.
16Domnul a ridicat judecatori, ca sa-i izbaveasca din mana celor ce-i pradau.
17Dar ei n-au ascultat nici de judecatorii lor, caci au curvit cu alti dumnezei si s-au inchinat inaintea lor. In curand s-au abatut de la calea pe care o urmasera parintii lor, si n-au ascultat de poruncile Domnului, ca si ei.
18Cand le ridica Domnul judecatori, Domnul era cu judecatorul, si-i izbavea din mana vrajmasilor lor in tot timpul vietii judecatorului, caci Domnului I se facea mila de suspinele scoase de ei impotriva celor ce-i apasau si-i chinuiau.
19Dar, dupa moartea judecatorului, se stricau din nou, mai mult decat parintii lor, ducandu-se dupa alti dumnezei, ca sa le slujeasca si sa se inchine inaintea lor, si staruiau in aceasta purtare si impietrire.
20Atunci Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel, si a zis: "Fiindca neamul acesta a calcat legamantul Meu pe care-l poruncisem parintilor lor, si fiindca n-au ascultat de glasul Meu,
21nu voi mai izgoni dinaintea lor nici unul din neamurile pe care le-a lasat Iosua cand a murit.
22Astfel, prin ele, voi pune pe Israel la incercare, ca sa stiu daca vor cauta sau nu sa urmeze calea Domnului, cum au cautat parintii lor."
23si Domnul a lasat in pace pe popoarele acelea pe care nu le daduse in mainile lui Iosua, si nu S-a grabit sa le izgoneasca.
Slujirea Israelitilor la Idoli.
3
1Iata neamurile pe care le-a lasat Domnul ca sa incerce pe Israel prin ele, pe toti cei ce nu cunoscusera toate razboaiele Canaanului.
2El voia numai ca varstele de oameni ale copiilor lui Israel sa cunoasca si sa invete razboiul, si anume cei ce nu-l cunoscusera mai inainte.
3Neamurile acestea erau cei cinci domnitori ai Filistenilor, toti Canaanitii, Sidonitii, si Hevitii care locuiau in muntele Liban, de la muntele Baal-Hermon pana la intrarea Hamatului.
4Neamurile acestea au slujit ca sa puna pe Israel la incercare, pentru ca Domnul sa vada daca vor asculta de poruncile pe care le daduse parintilor lor prin Moise.
5si copiii lui Israel au locuit in mijlocul Canaanitilor, Hetitilor, Amoritilor, Ferezitilor, Hevitilor si Iebusitilor;
6au luat de neveste pe fetele lor, si au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor, si au slujit dumnezeilor lor.
Otniel.
7Copiii lui Israel au facut ce nu placea Domnului, au uitat pe Domnul, si au slujit Baalilor si idolilor.
8Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel, si i-a vandut in mainile lui Cusan-Riseataim, imparatul Mesopotamiei. si copiii lui Israel au fost supusi opt ani lui Cusan-Riseataim.
9Copiii lui Israel au strigat catre Domnul, si Domnul le-a ridicat un izbavitor, care i-a izbavit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb.
10Duhul Domnului a fost peste el. El a ajuns judecator in Israel, si a pornit la razboi. Domnul a dat in mainile lui pe Cusan-Riseataim, imparatul Mesopotamiei, si mana Lui a fost puternica impotriva lui Cusan-Riseataim.
11Tara a avut odihna patruzeci de ani. si Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
Ehud.
12Copiii lui Israel au facut iarasi ce nu placea Domnului; si Domnul a intarit pe Eglon, imparatul Moabului, impotriva lui Israel, pentru ca facusera ce nu placea Domnului.
13Eglon a strans la el pe fiii lui Amon si pe Amaleciti, si a pornit. A batut pe Israel, si a luat cetatea Finicilor.
14si copiii lui Israel au fost supusi optsprezece ani lui Eglon, imparatul Moabului.
15Copiii lui Israel au strigat catre Domnul, si Domnul le-a ridicat un izbavitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mana dreapta. Copiii lui Israel au trimis prin el un dar lui Eglon, imparatul Moabului.
16Ehud si-a facut o sabie cu doua taisuri, lunga de un cot, si a incins-o pe sub haine, in partea dreapta.
17A dat darul lui Eglon, imparatul Moabului: Eglon era un om foarte gras.
18Cand a ispravit de dat darul, a dat drumul oamenilor care-l adusesera.
19El insusi s-a intors de la pietrariile de langa Ghilgal, si a zis: "Imparate, am sa-ti spun ceva in taina." Imparatul a zis: "Tacere!" si toti cei ce erau langa el au iesit afara.
20Ehud a inceput vorba cu el pe cand statea singur in odaia lui de vara, si a zis: "Am un cuvant din partea lui Dumnezeu pentru tine." Eglon s-a sculat de pe scaun.
21Atunci Ehud a intins mana stanga, a scos sabia din partea dreapta, si i-a implantat-o in pantece.
22Chiar si manerul a intrat dupa fier, si grasimea s-a strans in jurul fierului; caci n-a putut scoate sabia din pantece, ci a lasat-o in trup asa cum o infipsese.
23Ehud a iesit prin tinda, a inchis usile de la odaia de sus dupa el, si a tras zavorul.
24Dupa ce a iesit el, au venit slujitorii imparatului si s-au uitat; si iata ca usile odaii de sus erau inchise cu zavorul. Ei au zis: "Fara indoiala, isi acopera picioarele in odaia de vara."
25Au asteptat multa vreme; si fiindca el nu deschidea usile odaii de sus, au luat cheia si au descuiat; si iata ca stapanul lor era mort, intins pe pamant.
26Pana sa se dumireasca ei, Ehud a luat-o la fuga, a trecut de pietrarii, si a scapat in Seira.
27Cum a ajuns, a sunat din trambita in muntele lui Efraim. Copiii lui Israel s-au pogorat cu el din munte, si el s-a pus in fruntea lor.
28El le-a zis: "Veniti dupa mine, caci Domnul a dat in mainile voastre pe vrajmasii vostri Moabiti." Ei s-au pogorat dupa el, au pus stapanire pe vadurile Iordanului, in fata Moabului, si n-au lasat pe nimeni sa treaca.
29Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toti voinici si viteji, si n-a scapat unul.
30In ziua aceea Moabul a fost smerit sub mana lui Israel. si tara a avut odihna optzeci de ani.
samgar.
31Dupa el, a urmat samgar, fiul lui Anat. El a ucis sase sute de oameni dintre Filisteni cu un otig de plug. si el a fost un izbavitor al lui Israel.
Debora si Barac.
4
1Copiii lui Israel iarasi au facut ce nu place Domnului, dupa moartea lui Ehud.
2si Domnul i-a vandut in mainile lui Iabin, imparatul Canaanului, care domnea la Hator. Capetenia ostirii lui era Sisera, si locuia la Haroset-Goim.
3Copiii lui Israel au strigat catre Domnul, caci Iabin avea noua sute de care de fier, si de douazeci de ani apasa cu putere pe copiii lui Israel.
4Pe vremea aceea judecator in Israel era Debora, proorocita, nevasta lui Lapidot.
5Ea sedea sub finicul Deborei, intre Rama si Betel, in muntele lui Efraim; si copiii lui Israel se suiau la ea ca sa fie judecati.
6Ea a trimis sa cheme pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedes-Neftali, si i-a zis: "Iata porunca pe care a dat-o Domnul, Dumnezeul lui Israel: "Du-te, indreapta-te spre muntele Taborului, si ia cu tine zece mii de oameni din copiii lui Neftali si din copiii lui Zabulon;
7voi trage spre tine, la paraul Chison, pe Sisera, capetenia ostirii lui Iabin, impreuna cu carele si ostile lui, si-l voi da in mainile tale".
8Barac i-a zis: "Daca vii tu cu mine, ma voi duce; dar daca nu vii cu mine, nu ma voi duce".
9Ea a raspuns: "Voi merge cu tine; dar nu vei avea slava in calea pe care mergi, caci Domnul va da pe Sisera in mainile unei femei". si Debora s-a sculat, si s-a dus cu Barac la Chedes.
10Barac a chemat pe Zabulon si Neftali la Chedes; zece mii de oameni mergeau in urma lui, si Debora a plecat cu el.
11Heber, Chenitul, se despartise de Cheniti, fiii lui Hobab, socrul lui Moise, si isi intinsese cortul pana la stejarul Taanaim, langa Chedes.
12Au dat de stire lui Sisera, ca Barac, fiul lui Abinoam, s-a indreptat spre muntele Taborului.
13si, de la Haroset-Goim, Sisera si-a strans spre paraul Chisonului toate carele: noua sute de care de fier, si tot poporul care era cu el.
14Atunci Debora a zis lui Barac: "Scoala-te, caci iata ziua cand da Domnul pe Sisera in mainile tale. Intr-adevar, Domnul, merge inaintea ta". si Barac s-a repezit de pe muntele Taborului, cu zece mii de oameni dupa el.
15Domnul a pus pe fuga dinaintea lui Barac, prin ascutisul sabiei, pe Sisera, toate carele lui si toata tabara. Sisera s-a dat jos din carul lui, si a fugit pe jos.
16Barac a urmarit carele si ostirea pana la Haroset-Goim; si toata ostirea lui Sisera a cazut sub ascutisul sabiei, fara sa fi ramas un singur om.
Sisera este ucis de Iael.
17Sisera a fugit pe jos in cortul Iaelei, nevasta lui Heber, Chenitul; caci intre Iabin, imparatul Hatorului, si casa lui Heber, Chenitul, era pace.
18Iael a iesit inaintea lui Sisera, si i-a zis: "Intra, domnul meu, intra la mine, si nu te teme". El a intrat la ea in cort, si ea l-a ascuns sub o invelitoare.
19El i-a zis: "Da-mi te rog, putina apa sa beau, caci mi-e sete". Ea a deschis burduful cu lapte, i-a dat sa bea, si l-a acoperit.
20El i-a mai zis: "Stai la usa cortului, si daca vine cineva si te intreaba: "Este cineva aici?" sa raspunzi: "Nu".
21Iael, nevasta lui Heber, a luat un tarus de al cortului, a pus mana pe ciocan, s-a apropiat incet de el, si i-a batut tarusul in tampla, asa ca a raspuns adanc in pamant. El adormise adanc si era rupt de oboseala; si a murit.
22Pe cand Barac urmarea pe Sisera, Iael i-a iesit inainte si i-a zis: "Vino, si-ti voi arata pe omul pe care-l cauti". El a intrat la ea, si iata ca Sisera statea intins, mort, cu tarusul batut in tampla.
23In ziua aceea, Dumnezeu a smerit pe Iabin, imparatul Canaanului, inaintea copiilor lui Israel.
24si mana copiilor lui Israel a apasat greu asupra lui Iabin, imparatul Canaanului, pana ce au nimicit pe Iabin, imparatul Canaanului.
Cantarea de lauda a Deborei.
5
1In ziua aceea, Debora a cantat aceasta cantare, cu Barac, fiul lui Abinoam:
2"Niste capetenii s-au pus in fruntea poporului in Israel, si poporul s-a aratat gata de lupta: Binecuvantati pe Domnul!
3Ascultati, imparati! Luati aminte, domnitori! Voi canta, da, voi canta Domnului, Voi canta din alauta Domnului, Dumnezeului lui Israel.
4Doamne, cand ai iesit din Seir, Cand ai plecat din campiile Edomului, Pamantul s-a cutremurat, cerurile au picurat, si norii au turnat ape cu galeata;
5Muntii s-au clatinat inaintea Domnului, Sinaiul acela s-a clatinat Domnului, Dumnezeului lui Israel".
6"Pe vremea lui samgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei drumurile erau parasite, si calatorii apucau pe cai strambe.
7Capeteniile erau fara putere in Israel, fara putere, Pana cand m-am sculat eu, Debora, Pana cand m-am ridicat eu, ca o mama in Israel.
8El isi alesese noi dumnezei: Atunci razboiul era la porti; Dar nu vedeai nici scut, nici sulita La patruzeci de mii in Israel.
9Inima mea se indreapta spre capeteniile lui Israel, Spre aceia din popor care s-au aratat gata sa lupte. Binecuvantati pe Domnul!
10Voi, care calariti pe magarite albe, Voi, care sedeti pe covoare, si voi, care umblati pe drum, - cantati!
11Arcasii, din mijlocul adapatoarelor, Sa laude cu glasul lor binefacerile Domnului, Binefacerile carmuirii Sale in Israel. Atunci poporul Domnului s-a pogorat la porti:
12Trezeste-te, trezeste-te, Debora! Trezeste-te, trezeste-te si zi o cantare! Scoala-te, Barac, si adu-ti robii de razboi, Fiul lui Abinoam!
13Atunci o ramasita din popor a biruit pe cei puternici, Domnul mi-a dat biruinta asupra celor viteji.
14Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec. Dupa tine a mers Beniamin in ostirea ta. Din Machir au venit capeteniile, si din Zabulon carmuitorii.
15Mai marii lui Isahar au fost cu Debora, si Isahar a venit dupa Barac, A fost trimis pe urma lui in vale. La paraurile lui Ruben, Au fost mari hotarari!
16Pentru ce ai ramas in mijlocul staulelor sa asculti behaitul turmelor? La paraiele lui Ruben mari au fost sfaturile!
17Galaadul de dincolo de Iordan nu si-a parasit locuinta. Pentru ce a stat Dan pe corabii? Aser a stat pe malul marii, si s-a odihnit in limanurile lui.
18Zabulon este un popor care a infruntat moartea, si Neftali la fel, pe inaltimile din campie.
19Imparatii au venit, s-au luptat; Atunci au luptat imparatii Canaanului, La Tanaac, la apele Meghido; N-au luat nici o prada, nici argint.
20Din ceruri se luptau, De pe cararile lor stelele se luptau impotriva lui Sisera,
21Paraul Chison i-a luat, Paraul din vremurile stravechi, paraul Chison! Suflete, calca-n picioare pe viteji!
22Atunci copitele cailor au rasunat De goana, de goana nabadaioasa a razboinicilor lor.
23Blestemati pe Meroza, a zis Ingerul Domnului, Blestemati, blestemati pe locuitorii lui; Caci n-au venit in ajutorul Domnului, In ajutorul Domnului, printre oamenii viteji".
24Binecuvantata sa fie intre femei Iael, Nevasta lui Heber, Chenitul! Binecuvantata sa fie ea intre femeile care locuiesc in corturi!
25El a cerut apa, si ea i-a a dat lapte; In pahar imparatesc i-a adus unt.
26Cu o mana a luat tarusul, si cu dreapta ciocanul lucratorilor, A lovit pe Sisera, i-a despicat capul, I-a sfaramat si strapuns tampla.
27El s-a ghemuit: a cazut si s-a culcat la picioarele ei; S-a ghemuit si a cazut la picioarele ei; Acolo unde s-a ghemuit, acolo a cazut fara viata.
28Pe fereastra, prin zabrele, Se uita mama lui Sisera, si striga: "Pentru ce zaboveste carul lui sa vina? Pentru ce vin carele lui asa de incet?"
29Cele mai intelepte dintre femeile ei ii raspund, si ea isi raspunde singura:
30"Negresit, au gasit prada! si-o impart: O fata, doua fete de fiecare om; Prada de haine vopsite pentru Sisera; Prada de haine vopsite cusute la gherghef, Doua haine vopsite si cusute la gherghef, De pus pe grumazul biruitorului!"
31Asa sa piara toti vrajmasii Tai, Doamne! Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele, cand se arata in puterea lui". Tara a avut odihna patruzeci de ani.
Apasarea Madianitilor.
6
1Copiii lui Israel au facut ce nu placea Domnului; si Domnul i-a dat in mainile lui Madian, timp de sapte ani.
2Mana lui Madian a fost puternica impotriva lui Israel. Ca sa scape de Madian, copiii lui Israel fugeau in vagaunile muntilor, in pesteri si pe stanci intarite.
3Dupa ce semana Israel, Madian se suia cu Amalec si fiii Rasaritului, si porneau impotriva lui.
4Tabarau in fata lui, nimiceau roadele tarii pana spre Gaza; si nu lasau in Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici magari.
5Caci se suiau impreuna cu turmele si corturile lor, soseau ca o multime de lacuste, erau fara numar, ei si camilele lor, si veneau in tara ca s-o pustiiasca.
6Israel a ajuns foarte nenorocit din pricina lui Madian, si copiii lui Israel au strigat catre Domnul.
7Cand copiii lui Israel au strigat catre Domnul din pricina lui Madian,
8Domnul a trimis copiilor lui Israel un prooroc. El le-a zis: "Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: "Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am scos din casa robiei.
9V-am scapat din mana Egiptenilor si din mana tuturor celor ce va apasau; i-am izgonit dinaintea voastra, si v-am dat voua tara lor.
10V-am zis: "Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; sa nu va temeti de dumnezeii Amoritilor, in a caror tara locuiti. Dar voi n-ati ascultat glasul Meu."
Ghedeon.
11Apoi a venit Ingerul Domnului, si S-a asezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer. Ghedeon, fiul sau, batea grau in teasc, ca sa-l ascunda de Madian.
12Ingerul Domnului i S-a aratat, si i-a zis: "Domnul este cu tine, viteazule!"
13Ghedeon I-a zis: "Rogu-te, domnul meu, daca Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au intamplat toate aceste lucruri? si unde sunt toate minunile acelea pe care ni le istorisesc parintii nostri cand spun: "Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt?" Acum Domnul ne paraseste, si ne da in mainile lui Madian!"
14Domnul S-a uitat la el, si a zis: "Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, si izbaveste pe Israel din mana lui Madian; oare nu te trimit Eu?"
15Ghedeon I-a zis: "Rogu-te, domnul meu, cu ce sa izbavesc pe Israel? Iata ca familia mea este cea mai saraca din Manase, si eu sunt cel mai mic din casa tatalui meu."
16Domnul i-a zis: "Eu voi fi cu tine, si vei bate pe Madian ca pe un singur om".
17Ghedeon I-a zis: "Daca am capatat trecere inaintea Ta, da-mi un semn ca sa-mi arati ca Tu imi vorbesti.
18Nu Te departa de aici pana ma voi intoarce la Tine, sa-mi aduc darul, si sa-l pun inaintea Ta". si Domnul a zis: "Voi ramane pana te vei intoarce."
19Ghedeon a intrat in casa, a pregatit un ied, si a facut azimi dintr-o efa de faina. A pus carnea intr-un cos si zeama a turnat-o intr-o oala, le-a adus sub stejar, si I le-a pus inainte.
20Ingerul lui Dumnezeu i-a zis: "Ia carnea si azimile, pune-le pe stanca aceasta si varsa zeama". si el a facut asa.
21Ingerul Domnului a intins varful toiagului pe care-l avea in mana, si a atins carnea si azimile. Atunci, s-a ridicat din stanca un foc care a mistuit carnea si azimile. si Ingerul Domnului S-a facut nevazut dinaintea lui.
22Ghedeon, vazand ca fusese Ingerul Domnului, a zis: "Vai de mine, Stapane Doamne! Am vazut pe Ingerul Domnului fata-n fata".
23si Domnul i-a zis: "Fii pe pace, nu te teme, caci nu vei muri".
24Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului, si i-a pus numele "Domnul pacii": altarul acesta este si astazi la Ofra, care era a familiei lui Abiezer.
Daramarea altarului lui Baal.
25In aceeasi noapte, Domnul a zis lui Ghedeon: "Ia vitelul tatalui tau, si un alt taur de sapte ani. Darama altarul lui Baal, care este al tatalui tau, si taie parul inchinat Astartei, care este deasupra.
26Sa zidesti apoi si sa intocmesti, pe varful acestei stanci, un altar Domnului, Dumnezeului tau. Sa iei taurul al doilea, si sa aduci o ardere de tot, cu lemnul din stalpul idolului pe care-l vei taia".
27Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui, si a facut ce spusese Domnul; dar fiindca se temea de casa tatalui sau, si de oamenii din cetate, a facut lucrul acesta noaptea, nu ziua.
28Cand s-au sculat oamenii din cetate dis-de-dimineata, iata ca altarul lui Baal era daramat, parul inchinat idolului deasupra lui era taiat; si al doilea taur era adus ca ardere de tot pe altarul care fusese zidit.
29Ei si-au zis unul altuia: "Cine a facut lucrul acesta?" si au intrebat si au facut cercetari. Li s-a spus: "Ghedeon, fiul lui Ioas, a facut lucrul acesta".
30Atunci oamenii din cetate au zis lui Ioas: "Scoate pe fiul tau, ca sa moara, caci a daramat altarul lui Baal si a taiat parul sfant care era deasupra lui".
31Ioas a raspuns tuturor celor ce s-au infatisat inaintea lui: "Oare datoria voastra este sa aparati pe Baal? Voi trebuie sa-i veniti in ajutor? Oricine va lua apararea lui Baal, sa moara pana dimineata. Daca Baal este un Dumnezeu, sa-si apere el pricina, fiindca i-au daramat altarul".
32In ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierubaal (Apere-se Baal), caci au zis: "Apere-se Baal impotriva lui, fiindca i-a daramat altarul".
33Tot Madianul, Amalec si fiii Rasaritului, s-au strans impreuna, au trecut Iordanul, si au tabarat in valea Isreel.
34Ghedeon a fost imbracat cu Duhul Domnului; a sunat din trambita, si Abiezer a fost chemat ca sa mearga dupa el.
35A trimis soli in tot Manase, care de asemenea a fost chemat sa mearga dupa el. A trimis soli in Aser, in Zabulon si in Neftali, care s-au suit sa le iese inainte.
Semnul cu lana.
36Ghedeon a zis lui Dumnezeu: "Daca vrei sa izbavesti pe Israel prin mana mea, cum ai spus,
37iata, voi pune un val de lana in arie; daca numai lana va fi acoperita de roua, si tot pamantul va ramane uscat, voi cunoaste ca vei izbavi pe Israel prin mana mea, cum ai spus".
38si asa s-a intamplat. In ziua urmatoare, el s-a sculat dis-de-dimineata, a stors lana, si a scos roua din ea, care a dat un pahar plin cu apa.
39Ghedeon a zis lui Dumnezeu: "Sa nu Te aprinzi de manie impotriva mea, si nu voi mai vorbi decat de data aceasta. As vrea numai sa mai fac o incercare cu lana: numai lana sa ramana uscata, si tot pamantul sa se acopere cu roua".
40si Dumnezeu a facut asa in noaptea aceea. Numai lana a ramas uscata, si tot pamantul s-a acoperit cu roua.
Biruinta asupra Madianitilor.
7
1Ierubaal, sau Ghedeon, si tot poporul care era cu el, s-au sculat dis-de-dimineata, si au tabarat la izvorul Harod. Tabara lui Madian era la miazanoapte de Ghedeon, spre dealul More, in vale.
2Domnul a zis lui Ghedeon: "Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult, pentru ca sa dau pe Madian in mainile lui; el ar putea sa se laude impotriva Mea, si sa zica: "Mana mea m-a izbavit".
3Vesteste dar lucrul acesta in auzul poporului: "Cine este fricos si se teme, sa se intoarca si sa se departeze de muntele Gaaladului". Douazeci si doua de mii de oameni din popor s-au intors, si au mai ramas zece mii.
4Domnul a zis lui Ghedeon: "Poporul este inca prea mult. Pogoara-i la apa, si acolo ti-i voi alege; acela despre care iti voi spune: "Acesta sa mearga cu tine", va merge cu tine; si acela despre care iti voi spune: "Acesta sa nu mearga cu tine", nu va merge cu tine".
5Ghedeon a pogorat poporul la apa, si Domnul a zis lui Ghedeon: "Pe toti cei ce vor lipai apa cu limba, cum lipaieste cainele, sa-i desparti de toti cei ce vor bea apa din genunchi".
6Cei ce au lipait apa, ducand-o la gura cu mana, au fost in numar de trei sute de oameni; si tot poporul celalalt a ingenuncheat ca sa bea.
7si Domnul a zis lui Ghedeon: "Cu cei trei sute de oameni care au lipait, va voi mantui, si voi da pe Madian in mainile tale. Toti ceilalti din popor sa se duca fiecare acasa.
8Au luat merindele poporului si trambitele lui. Apoi Ghedeon a trimis pe toti barbatii lui Israel, pe fiecare in cortul lui, si a tinut pe cei trei sute de oameni. Tabara lui Madian era jos in vale.
9Domnul a zis lui Ghedeon in timpul noptii: "Scoala-te, si pogoara-te in tabara, caci am dat-o in mainile tale.
10Daca ti-e frica sa te pogori, pogoara-te cu Pura, slujitorul tau.
11Sa asculti ce vor zice, si dupa aceea ti se vor intari mainile: pogoara-te dar in tabara." "El s-a pogorat cu Pura, slujitorul lui, pana la intaia straja a taberei.
12Madian, Amalec, si toti fiii Rasaritului, erau raspanditi in vale, ca o multime de lacuste, si camilele lor erau fara numar, ca nisipul de pe marginea marii.
13Ghedeon a sosit; si iata ca un om istorisea tovarasului sau un vis. El zicea: "Am visat un vis: si se facea ca o turta de orz se rostogolea in tabara lui Madian; a venit de s-a lovit pana la cort, si cortul a cazut; l-a rasturnat cu susul in jos, si cortul a fost daramat."
14Tovarasul lui a raspuns, si a zis: "Aceasta nu este altceva decat sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, barbatul lui Israel; Dumnezeu a dat in mainile lui pe Madian si toata tabara."
15Cand a auzit Ghedeon istorisirea visului si talcuirea lui, s-a aruncat cu fata la pamant, s-a intors in tabara lui Israel, si a zis: "Sculati-va, caci Domnul a dat in mainile voastre tabara lui Madian."
16A impartit in trei cete pe cei trei sute de oameni, si le-a dat tuturor trambite si ulcioare goale, cu niste faclii in ulcioare.
17El le-a zis: "Sa va uitati la mine, si sa faceti ca mine. Cum voi ajunge in tabara, sa faceti ce voi face eu;
18si cand voi suna din trambita, eu si toti cei ce vor fi cu mine, sa sunati si voi din trambita de jur imprejurul taberei, si sa ziceti: "Sabia Domnului si a lui Ghedeon!"
19Ghedeon si cei o suta de oameni care erau cu el au ajuns la capatul taberei la inceputul strajii de la mijlocul noptii, indata dupa ce pusesera pe pazitori. Au sunat din trambita, si au spart ulcioarele pe care le aveau in mana.
20Cele trei cete au sunat din trambita si au spart ulcioarele; au apucat facliile cu mana stanga si trambitele cu mana dreapta ca sa sune, si au strigat: "Sabia Domnului si a lui Ghedeon!"
21Au ramas fiecare la locul lui in jurul taberei, si toata tabara a inceput sa alerge, sa tipe, si sa fuga.
22Cei trei sute de oameni au sunat iarasi din trambita; si in toata tabara, Domnul i-a facut sa intoarca sabia unii impotriva altora. Tabara a fugit pana la Bet-sita spre Terera, pana la hotarul de la Abel-Mehola langa Tabat.
23Barbatii lui Israel s-au strans, cei din Neftali, din Aser si din tot Manase, si au urmarit pe Madian.
24Ghedeon a trimis soli in tot muntele lui Efraim, ca sa spuna: "Pogorati-va inaintea lui Madian, si taiati-le trecerea apelor pana la Bet-Bara, si Iordan." Toti barbatii lui Efraim s-au strans, si au pus stapanire pe trecerea apelor pana la Bet-Bara si Iordan."
25Au pus mana pe doua capetenii ale lui Madian: Oreb si Zeeb; au ucis pe Oreb la stanca lui Oreb, si au ucis pe Zeeb la teascul lui Zeeb. Au urmarit pe Madian, si au adus capetele lui Oreb si Zeeb la Ghedeon de cealalta parte a Iordanului.
Cearta cu barbatii lui Efraim.
8
1Barbatii lui Efraim au zis lui Ghedeon: "Ce inseamna felul acesta de purtare fata de noi? Pentru ce nu ne-ai chemat, cand ai plecat sa te lupti impotriva lui Madian?" si au avut o mare cearta cu el.
2Ghedeon le-a raspuns: "Ce-am facut eu pe langa voi? Oare nu face mai mult culesul ciorchinelor ramase in via lui Efraim decat culesul intregii vii a lui Abiezer?"
3In mainile voastre a dat Dumnezeu pe capeteniile lui Madian: Oreb, si Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe langa voi?" Dupa ce le-a vorbit astfel, li s-a potolit mania.
Urmarirea vrajmasului dincolo.
4Ghedeon a ajuns la Iordan, si l-a trecut, el si cei trei sute de oameni care erau cu el, obositi, dar urmarind mereu pe vrajmas.
5El a zis celor din Sucot: "Dati, va rog, cateva paini poporului care ma insoteste, caci sunt obositi, si sunt in urmarirea lui Zebah si Talmuna, imparatii Madianului."
6Capeteniile din Sucot au raspuns: "Este oare mana lui Zebah si Talmuna in stapanirea ta, ca sa dam paine ostirii tale?"
7si Ghedeon a zis: "Ei bine! dupa ce Domnul va da in mainile noastre pe Zebah si pe Talmuna, va voi scarpina carnea cu spini din pustie si cu maracini."
8De acolo s-a suit la Penuel, si a facut celor din Penuel aceeasi rugaminte. Ei i-au raspuns cum ii raspunsesera cei din Sucot.
9si a zis si celor din Penuel: "Cand ma voi intoarce in pace, voi darama turnul acesta."
10Zebah si Talmuna erau la Carcor impreuna cu ostirea lor de aproape cincisprezece mii de oameni; toti cei ce mai ramasesera din toata ostirea fiilor Rasaritului: o suta douazeci de mii de oameni care scoteau sabia, fusesera ucisi.
11Ghedeon s-a suit pe drumul celor ce locuiesc in corturi, la rasarit de Nobah si de Iogbeha, si a batut ostirea care se credea la adapost.
12Zebah si Talmuna au luat fuga; Ghedeon i-a urmarit, a prins pe cei doi imparati ai Madianului: Zebah si Talmuna, si a pus pe fuga toata ostirea.
13Ghedeon, fiul lui Ioas, s-a intors de la lupta prin suisul Heres.
14A prins dintre cei din Sucot un tanar pe care l-a intrebat, si care i-a dat in scris numele capeteniilor si batranilor din Sucot; erau saptezeci si sapte de barbati.
15Apoi a venit la cei din Sucot, si a zis: "Iata pe Zebah si Talmuna, pentru care m-ati batjocorit, zicand: "Oare mana lui Zebah si Talmuna este in stapanirea ta, ca sa dam paine oamenilor tai obositi?"
16si a luat pe batranii cetatii, si a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustie si cu maracini.
17A daramat si turnul din Penuel, si a ucis pe oamenii cetatii.
18El a zis lui Zebah si lui Talmuna: "Cum erau oamenii pe care i-ati ucis la Tabor?" Ei au raspuns: "Erau ca tine, fiecare avea infatisarea unui fiu de imparat."
19El a zis: "Erau fratii mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul ca, daca i-ati fi lasat cu viata, nu v-as ucide."
20si a zis lui Ieter, intaiul lui nascut: "Scoala-te, si ucide-i!" Dar tanarul nu si-a scos sabia, pentru ca-i era teama, caci era inca un copil.
21Zebah si Talmuna au zis: "Scoala-te tu insuti si ucide-ne! Caci cum e omul asa e si puterea lui." si Ghedeon s-a sculat, si a ucis pe Zebah si Talmuna. A luat apoi lunisoarele de la gatul camilelor lor.
Moartea lui Ghedeon.
22Barbatii lui Israel au zis lui Ghedeon: "Domneste peste noi, tu, si fiul tau, si fiul fiului tau, caci ne-ai izbavit din mana lui Madian."
23Ghedeon le-a zis: "Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi."
24Ghedeon le-a zis: "Am sa va fac o rugaminte: dati-mi fiecare verigile de nas pe care le-ati luat ca prada." - Vrajmasii aveau verigi de aur, caci erau Ismaeliti. -
25Ei au zis: "Ti le vom da cu placere." si au intins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe care le pradase.
26Greutatea verigilor de aur pe care le-a cerut Ghedeon, a fost de o mie sapte sute de sicli de aur, afara de lunisoare, de cerceii de aur, si hainele de purpura, pe care le purtau imparatii Madianului, si afara de lantisoarele de la gatul camilelor lor.
27Ghedeon a facut din ele un efod, si l-a pus in cetatea lui, la Ofra, unde a ajuns o pricina de curvie pentru tot Israelul; si a fost o cursa pentru Ghedeon si pentru casa lui.
28Madianul a fost smerit inaintea copiilor lui Israel, si n-a mai ridicat capul. si tara a avut odihna patruzeci de ani, in timpul vietii lui Ghedeon.
29Ierubaal, fiul lui Ioas, s-a intors, si a locuit in casa lui.
30Ghedeon a avut saptezeci de fii, iesiti din el, caci a avut mai multe neveste.
31Tiitoarea lui, care era la Sihem, i-a nascut de asemenea un fiu, caruia i-au pus numele Abimelec.
32Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit dupa o batranete fericita; si a fost ingropat in mormantul tatalui sau Ioas, la Ofra, care era a familiei lui Abiezer.
Israelitii se inchina iarasi la idoli.
33Dupa moartea lui Ghedeon, copiii lui Israel au inceput iarasi sa curveasca cu Baalii si au luat pe Baal-Berit ca dumnezeu al lor.
34Copiii lui Israel nu si-au adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor, care-i izbavise din mana tuturor vrajmasilor care-i inconjurau.
35si n-au tinut la casa lui Ierubaal, a lui Ghedeon, dupa tot binele pe care-l facuse el lui Israel.
Uneltirea lui Abimelec.
9
1Abimelec, fiul lui Ierubaal, s-a dus la Sihem la fratii mamei lui, si iata cum le-a vorbit atat lor cat si la toata familia casei tatalui mamei sale:
2"Spuneti, va rog, in auzul tuturor locuitorilor din Sihem: "Este mai bine pentru voi ca saptezeci de oameni, toti fii ai lui Ierubaal, sa stapaneasca peste voi, sau un singur om sa stapaneasca peste voi?" si aduceti-va aminte ca eu sunt os din oasele voastre si carne din carnea voastra."
3Fratii mamei lui au spus toate cuvintele acestea pentru el in auzul tuturor locuitorilor din Sihem, si inima lor s-a plecat spre Abimelec; caci isi ziceau: "El este frate cu noi."
4I-au dat saptezeci de sicli de argint, pe care i-au ridicat din casa lui Baal-Berit. Abimelec a cumparat cu ei pe niste oameni fara capatai si neastamparati, care au mers dupa el.
5A venit in casa tatalui sau la Ofra, si a ucis pe fratii sai, fiii lui Ierubaal, saptezeci de oameni, pe aceeasi piatra. N-a scapat decat Iotam, cel mai tanar fiu al lui Ierubaal, caci se ascunsese.
6Toti locuitorii din Sihem si toata casa lui Milo s-au strans laolalta, si au venit de au facut imparat pe Abimelec, langa stejarul sadit in Sihem.
Pilda lui Iotam.
7Iotam a aflat despre lucrul acesta. S-a dus si s-a asezat pe varful muntelui Garizim, si iata ce le-a strigat el cu glas tare: "Ascultati-ma, locuitorii Sihemului, si Dumnezeu sa va asculte!
8Copacii au plecat sa unga un imparat si sa-l puna in fruntea lor. Ei au zis maslinului: "Imparateste peste noi!"
9Dar maslinul le-a raspuns: "Sa-mi parasesc eu untdelemnul meu, care imi aduce laude din partea lui Dumnezeu si a oamenilor, ca sa ma duc sa domnesc peste copaci?"
10si copacii au zis smochinului: "Vino, tu, de imparateste peste noi!"
11Dar smochinul le-a raspuns: "Sa-mi parasesc eu dulceata mea si rodul meu cel minunat, ca sa ma duc sa domnesc peste copaci?"
12si copacii au zis vitei: "Vino, tu, si domneste peste noi."
13Dar vita le-a raspuns: "Sa-mi parasesc eu vinul, care inveseleste pe Dumnezeu si pe oameni, ca sa ma duc sa domnesc peste copaci?"
14Atunci toti copacii au zis spinului: "Vino, tu, si imparateste peste noi."
15si spinul a raspuns copacilor: "Daca in adevar vreti sa ma ungeti ca imparat al vostru, veniti si adapostiti-va sub umbra mea; altfel, sa iasa un foc din spin, si sa mistuie cedrii Libanului."
16Acum, oare cu adevarat si cu toata curatia ati lucrat voi, facand imparat pe Abimelec? Ati aratat voi bunavointa fata de Ierubaal si de casa lui? V-ati purtat voi oare cu el potrivit cu slujba pe care v-a facut-o? -
17Caci tatal meu s-a luptat pentru voi; si-a pus viata in primejdie, si v-a izbavit din mana lui Madian;
18si voi v-ati ridicat impotriva casei tatalui meu, i-ati ucis fiii, saptezeci de oameni, pe aceeasi piatra, si ati facut imparat peste locuitorii din Sihem pe Abimelec, fiul roabei lui, pentru ca este fratele vostru. -
19Daca in adevar si cu toata curatia v-ati purtat voi astazi fata de Ierubaal si casa lui, bine! Abimelec sa fie bucuria voastra, si voi sa fiti bucuria lui!
20Daca nu, sa iasa un foc din Abimelec, si sa mistuie pe locuitorii din Sihem si casa lui Milo; si un foc sa iasa din locuitorii Sihemului si din casa lui Milo, si sa mistuie pe Abimelec!"
21Iotam s-a dat inlaturi, si a luat-o la fuga; s-a dus la Beer unde a locuit departe de fratele sau Abimelec.
Sfarsitul rusinos al lui Abimelec.
22Abimelec stapanise trei ani peste Israel.
23Atunci Dumnezeu a trimis un duh rau intre Abimelec si locuitorii Sihemului si locuitorii Sihemului au fost necredinciosi lui Abimelec,
24pentru ca si cruzimea savarsita cu cei saptezeci de fii ai lui Ierubaal sa-si ia pedeapsa, si sangele lor sa cada asupra fratelui lor Abimelec, care-i ucisese, si asupra locuitorilor Sihemului, care-l ajutasera sa ucida pe fratii sai.
25Locuitorii Sihemului au pus la panda impotriva lui, pe varfurile muntilor, niste oameni, care jefuiau pe toti cei ce treceau pe langa ei, pe drum. si lucrul acesta a fost adus la cunostinta lui Abimelec.
26Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu fratii sai, si au trecut la Sihem. Locuitorii Sihemului au avut incredere in el!
27Au iesit la camp, le-au cules viile, le-au calcat strugurii, si au inceput sa se inveseleasca; au intrat in casa dumnezeului lor, au mancat si au baut, si au blestemat pe Abimelec.
28si Gaal, fiul lui Ebed, zicea: "Cine este Abimelec, si cine este Sihem, ca sa slujim lui Abimelec? Nu este el fiul lui Ierubaal, si nu este Zebul, ingrijitorul lui? Slujiti barbatilor lui Hamor, tatal lui Sihem; de ce sa slujim lui Abimelec?
29Oh! daca as fi eu stapanul acestui popor, as rasturna pe Abimelec". si despre Abimelec zicea: "Strange-ti ostirea si iesi"!
30Zebul, carmuitorul cetatii, a auzit ce zicea Gaal, fiul lui Ebed, si s-a aprins de manie.
31A trimis pe ascuns niste soli la Abimelec, ca sa-i spuna: "Iata, Gaal, fiul lui Ebed, si fratii lui, au venit la Sihem, si au rasculat cetatea impotriva ta.
32Acum, pleaca noaptea, tu si poporul care este cu tine, si stai la panda in camp.
33Dimineata, la rasaritul soarelui, sa te arunci cu navala asupra cetatii. si cand Gaal si poporul care este cu el vor iesi impotriva ta, sa-i faci ce-ti vor ingadui puterile.
34Abimelec si tot poporul care era cu el au plecat noaptea, si s-au pus la panda langa Sihem, impartiti in patru cete.
35Gaal, fiul lui Ebed, a iesit, si a stat la intrarea portii cetatii. Abimelec si tot poporul care era cu el s-au sculat atunci de la panda.
36Gaal a zarit poporul, si a zis lui Zebul: "Iata un popor care se pogoara din varful muntilor." Zebul i-a raspuns: "Este umbra muntilor pe care-i iei drept oameni."
37Gaal, luand iarasi cuvantul, a zis: "Este chiar un popor care se pogoara de pe inaltimile tarii, si o ceata vine pe drumul Stejarului Ghicitorilor."
38Zebul i-a raspuns: "Unde iti este acum gura, cu care ziceai: "Cine este Abimelec, ca sa-i slujim? Nu este oare acesta poporul pe care-l dispretuiai tu? Mergi acum, si lupta-te cu el!"
39Gaal a inaintat in fruntea locuitorilor Sihemului, si s-a luptat cu Abimelec.
40Urmarit de Abimelec, a luat-o la fuga dinaintea lui, si multi oameni au cazut morti pana la intrarea portii.
41Abimelec s-a oprit la Aruma. si Zebul a izgonit pe Gaal si pe fratii lui, care n-au putut sa ramana la Sihem.
42A doua zi, poporul, a iesit la camp. Abimelec, caruia i s-a dat de stire,
43si-a luat ceata, a impartit-o in trei parti, si s-a pus la panda in camp. Vazand ca poporul iesea din cetate, s-a sculat impotriva lor, si i-a batut.
44Abimelec si cetele care erau cu el au pornit inainte si s-au asezat la intrarea portii cetatii: doua din aceste cete s-au aruncat asupra tuturor celor ce erau in camp, si i-au batut.
45Abimelec a batut cetatea toata ziua; a luat-o, si a ucis poporul care se afla in ea. Apoi a daramat cetatea pana in temelie, si a presarat sare peste ea.
46La auzul acestui lucru, toti locuitorii turnului Sihemului s-au dus in cetatuia casei dumnezeului Berit.
47S-a dat de stire lui Abimelec ca toti locuitorii turnului Sihemnului s-au strans acolo.
48Atunci Abimelec s-a suit pe muntele Talmon, el si tot poporul care era cu el. A luat o secure in mana, a taiat o ramura de copac, a luat-o si a pus-o pe umar. Apoi a zis poporului care era cu el: "Ati vazut ce am facut? Grabiti-va si faceti si voi ca mine."
49si au taiat fiecare cate o ramura, si au mers dupa Abimelec; au asezat ramurile langa cetatuie, si i-au dat foc ei si celor ce se aflau in ea. Asa au pierit toti oamenii din turnul Sihemului, in numar de aproape o mie, barbati si femei.
50Abimelec a pornit impotriva Tebetului. A impresurat Tebetul, si l-a luat.
51In mijlocul cetatii era un turn tare, unde au fugit toti locuitorii cetatii, barbati si femei; au incuiat usile dupa ei, si s-au suit pe acoperisul turnului.
52Abimelec a ajuns pana la turn; l-a batut, si s-a apropiat de usa turnului ca sa-i puna foc.
53Atunci o femeie a aruncat o piatra de rasnita pe capul lui Abimelec, si i-a sfaramat teasta capului.
54Indata el a chemat pe tanarul care-i purta armele, si i-a zis: "Scoate-ti sabia, si omoara-ma, ca sa nu se zica de mine: "L-a omorat o femeie." Tanarul l-a strapuns cu sabia, si a murit.
55Cand au vazut barbatii lui Israel ca Abimelec a murit, au plecat fiecare acasa.
56Astfel a facut Dumnezeu sa cada asupra lui Abimelec raul pe care-l facuse tatalui sau, ucigand pe cei saptezeci de frati ai lui;
57si Dumnezeu a facut sa cada asupra capului oamenilor din Sihem tot raul pe care-l facusera. Astfel s-a implinit fata de ei blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal.
Tola si Iair, judecatori in Israel.
10
1Dupa Abimelec, s-a sculat Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, barbat din Isahar, ca sa izbaveasca pe Israel; el locuia la samir, in muntele lui Efraim.
2Tola a fost judecator in Israel douazeci si trei de ani; apoi a murit, si a fost ingropat la samir.
3Dupa el, s-a sculat Iair, Galaaditul, care a fost judecator in Israel douazeci si doi de ani.
4El avea treizeci de fii, care calareau pe treizeci de manji de magari, si stapaneau treizeci de cetati, numite si azi cetatile lui Iair, si asezate in tara Galaadului.
5si Iair a murit, si a fost ingropat la Camon.
Filistenii si Amonitii apasa pe Israel.
6Copiii lui Israel au facut iarasi ce nu placea Domnului; au slujit Baalilor si Astarteelor, dumnezeilor Siriei, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon, si dumnezeilor Filistenilor, si au parasit pe Domnul, si nu I-au mai slujit.
7Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel, si i-a vandut in mainile Filistenilor si in mainile fiilor lui Amon.
8Ei au apasat si au asuprit pe copiii lui Israel in vremea aceea optsprezece ani, si anume: pe toti copiii lui Israel care erau de cealalta parte a Iordanului in tara Amoritilor in Galaad.
9Fiii lui Amon au trecut Iordanul ca sa se bata si impotriva lui Iuda, impotriva lui Beniamin si impotriva casei lui Efraim. si Israel era intr-o mare stramtorare.
10Copiii lui Israel au strigat catre Domnul, si au zis: "Am pacatuit impotriva Ta, caci am parasit pe Dumnezeul nostru si am slujit Baalilor."
11Domnul a zis copiilor lui Israel: "Nu v-am izbavit Eu de Egipteni, de Amoriti, de fiii lui Amon, si de Filisteni?
12si cand v-au apasat Sidonitii, Amalec si Maon, si ati strigat catre Mine, nu v-am izbavit Eu din mainile lor?
13Dar voi M-ati parasit, si ati slujit altor dumnezei. De aceea nu va voi mai izbavi.
14Duceti-va si chemati pe dumnezeii pe care i-ati ales; ei sa va izbaveasca in vremea stramtorarii voastre!"
15Copiii lui Israel au zis Domnului: "Am pacatuit, fa-ne ce-Ti va placea. Numai izbaveste-ne astazi!"
16si au scos dumnezeii straini din mijlocul lor, si au slujit Domnului. El S-a indurat de suferintele lui Israel.
17Fiii lui Amon s-au strans si au tabarat in Galaad, si copiii lui Israel s-au strans si au tabarat la Mitpa.
18Poporul, si capeteniile Galaadului si-au zis unul altuia: "Cine este omul care va incepe lupta impotriva fiilor lui Amon? El va fi capetenia tuturor locuitorilor Galaadului."
Iefta, judecator in Israel.
11
1Iefta, Galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad nascuse pe Iefta.
2Nevasta lui Galaad i-a nascut fii, care, facandu-se mari, au izgonit pe Iefta, si i-au zis: "Tu nu vei avea mostenire in casa tatalui nostru, caci esti fiul unei alte femei."
3si Iefta a fugit de la fratii lui, si a locuit in tara Tob. Niste oameni fara capatai s-au strans la Iefta, si faceau plimbari cu el.
4Dupa catva timp, fiii lui Amon au pornit cu razboi impotriva lui Israel.
5si pe cand fiii lui Amon faceau razboi cu Israel, batranii Galaadului s-au dus sa caute pe Iefta din tara Tob.
6Ei au zis lui Iefta: "Vino de fii capetenia noastra, si sa batem pe fiii lui Amon."
7Iefta a raspuns batranilor Galaadului: "Nu m-ati urat voi, si nu m-ati izgonit voi din casa tatalui meu? Pentru ce veniti la mine acum cand sunteti in stramtorare?"
8Batranii Galaadului au zis lui Iefta: "Ne intoarcem la tine acum, ca sa mergi cu noi, sa bati pe fiii lui Amon, si sa fii capetenia noastra, capetenia tuturor locuitorilor Galaadului."
9Iefta a raspuns batranilor Galaadului: "Daca ma aduceti inapoi ca sa bat pe fiii lui Amon, si daca Domnul ii va da inaintea mea, voi fi eu oare capetenia voastra?"
10Batranii Galaadului au zis lui Iefta: "Domnul sa ne auda, si sa judece, daca nu vom face ce spui."
11si Iefta a pornit cu batranii Galaadului. Poporul l-a pus in fruntea lui, si l-a asezat capetenie, si Iefta a spus din nou inaintea Domnului, la Mitpa, toate cuvintele pe care le rostise.
Infrangerea Amonitilor.
12Iefta a trimis soli imparatului fiilor lui Amon, ca sa-i spuna: "Ce ai cu mine de vii impotriva mea sa faci razboi impotriva tarii mele?"
13Imparatul fiilor lui Amon a raspuns solilor lui Iefta: "Pentru ca Israel, cand s-a suit din Egipt, a pus mana pe tara mea, de la Arnon pana la Iaboc si Iordan. Da-mi-o inapoi acum de buna voie."
14Iefta a trimis iarasi soli imparatului fiilor lui Amon,
15ca sa-i spuna: "Asa vorbeste Iefta. "Israel n-a pus mana pe tara Moabului, nici pe tara fiilor lui Amon.
16Caci, cand s-a suit Israel din Egipt, a mers in pustie pana la marea Rosie si a ajuns la Cades.
17Atunci Israel a trimis soli imparatului Edomului, ca sa-i spuna: "Lasa-ma sa trec prin tara ta." Dar imparatul Edomului n-a voit. A trimis si la imparatul Moabului, si nici el n-a vrut. si Israel a ramas la Cades.
18Apoi a mers prin pustie, a ocolit tara Edomului si tara Moabului, si a venit la rasaritul tarii Moabului; au tabarat dincolo de Arnon, fara sa intre pe tinutul Moabului, caci Arnonul era hotarul Moabului.
19Israel a trimis soli lui Sihon, imparatul Amoritilor, imparatul Hesbonului. si Israel i-a zis: "Lasa-ma sa trec prin tara ta pana la locul spre care mergem."
20Dar Sihon n-a avut incredere in Israel, ca sa-l lase sa treaca pe tinutul lui; si-a strans tot poporul, a tabarat la Iahat, si a luptat impotriva lui Israel.
21Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon si pe tot poporul lui in mainile lui Israel, care i-a batut. Israel a pus mana pe toata tara Amoritilor, care erau asezati in tara aceasta.
22Au pus mana pe tot tinutul Amoritilor, de la Arnon pana la Iaboc, si de la pustie pana la Iordan.
23si acum, cand Domnul, Dumnezeul lui Israel, a izgonit pe Amoriti dinaintea poporului Sau Israel, tu sa le stapanesti tara?
24Oare ce-ti da in stapanire dumnezeul tau Chemos, nu vei stapani? si tot ce ne-a dat in stapanire Domnul, Dumnezeul nostru, inaintea noastra, noi sa nu stapanim!
25Esti tu mai bun decat Balac, fiul lui Tipor, imparatul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a facut el razboi impotriva lui?
26Iata ca sunt trei sute de ani de cand locuieste Israel la Hesbon si in satele din jurul lui, la Aroer si in satele din jurul lui si in toate cetatile care sunt pe malul Arnonului: pentru ce nu i le-ati luat in tot timpul acesta?
27Eu nu te-am suparat deloc, si rau te-ai purtat cu mine, facandu-mi razboi. Domnul sa judece lucrul acesta. El sa fie astazi judecator intre fiii lui Israel si fiii lui Amon."
28Imparatul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta sa i le spuna.
Fiica lui Iefta.
29Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a strabatut Galaadul si Manase; a trecut la Mitpe in Galaad; si din Mitpe din Galaad, a pornit impotriva fiilor lui Amon.
30Iefta a facut o juruinta Domnului, si a zis: "Daca vei da in mainile mele pe fiii lui Amon,
31oricine va iesi pe portile casei mele inaintea mea, la intoarcerea mea fericita de la fiii lui Amon, va fi inchinat Domnului, si-l voi aduce ca ardere de tot."
32Iefta a pornit impotriva fiilor lui Amon, si Domnul i-a dat in mainile lui.
33Le-a pricinuit o foarte mare infrangere, de la Aroer pana spre Minit, loc care cuprindea douazeci de cetati, si pana la Abel-Cheramim. si fiii lui Amon au fost smeriti inaintea copiilor lui Israel.
34Iefta s-a intors acasa la Mitpa. si iata ca fiica sa i-a iesit inainte cu timpane si jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii si nici alta fata.
35Cum a vazut-o, el si-a rupt hainele, si a zis: "Ah! fata mea! adanc ma lovesti si ma tulburi! Am facut o juruinta Domnului, si n-o pot intoarce."
36Ea i-a zis: "Tata, ai facut o juruinta Domnului, fa-mi potrivit cu ceea ce ti-a iesit din gura, acum cand Domnul te-a razbunat pe vrajmasii tai, pe fiii lui Amon."
37si ea a zis tatalui sau: "Atat ingaduie-mi: lasa-ma sloboda doua luni, ca sa ma duc sa ma pogor in munti, si sa-mi plang fecioria cu tovarasele mele."
38El a raspuns: "Du-te!" si a lasat-o sloboda doua luni. Ea s-a dus cu tovarasele ei, si si-a plans fecioria pe munti.
39Dupa cele doua luni, s-a intors la tatal ei, si el a implinit cu ea juruinta pe care o facuse. Ea nu cunoscuse impreunarea cu barbat. De atunci s-a facut in Israel obiceiul
40ca, in toti anii, fetele lui Israel se duc sa praznuiasca pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.
Razboiul dintre Efraimiti si Galaaditi.
12
1Barbatii lui Efraim s-au strans, au pornit spre miaza noapte, si au zis lui Iefta: "Pentru ce te-ai dus sa bati pe fiii lui Amon, fara sa ne fi chemat si pe noi sa mergem cu tine? Vrem sa-ti dam foc casei si sa te ardem impreuna cu ea."
2Iefta le-a raspuns: "Eu si poporul meu am avut mari certuri cu fiii lui Amon; si cand v-am chemat, nu m-ati scapat din mainile lor.
3Vazand ca nu-mi vii in ajutor, mi-am pus viata in joc, si am pornit impotriva fiilor lui Amon. Domnul i-a dat in mainile mele. Pentru ce va suiti dar azi impotriva mea ca sa-mi faceti razboi?"
4Iefta a strans pe toti barbatii Galaadului, si a inceput lupta cu Efraim. Barbatii Galaadului au batut pe Efraim, pentru ca Efraimitii ziceau: "Sunteti niste fugari ai lui Efraim! Galaadul este in mijlocul lui Efraim, in mijlocul lui Manase!"
5Galaaditii au pus mana pe vadurile Iordanului dinspre Efraim. si cand unul din fugarii lui Efraim, zicea: "Lasa-ma sa trec!" barbatii Galaadului il intrebau: "Esti Efraimit?" Daca raspundea: "Nu",
6atunci ii ziceau: "Ei bine, zi sibolet." si el zicea: "Sibolet", caci nu putea sa-l spuna bine. Atunci barbatii Galaadului il apucau, si-l injunghiau langa vadurile Iordanului. Astfel au pierit in vremea aceea patruzeci si doua de mii de barbati din Efraim.
7Iefta a fost judecator in Israel zece ani; apoi Iefta, Galaaditul, a murit, si a fost ingropat intr-una din cetatile Galaadului.
Ibtan, Elon, Abdon.
8Dupa el, a fost judecator in Israel Ibtan din Betleem.
9El a avut treizeci de fii, a maritat treizeci de fete in afara, si a adus pentru fiii lui treizeci de fete de afara. El a fost judecator in Israel sapte ani;
10apoi Ibtan a murit, si a fost ingropat in Betleem.
11Dupa el a fost judecator in Israel Elon din Zabulon. El a fost judecator in Israel zece ani;
12apoi Elon din Zabulon a murit, si a fost ingropat la Aialon, in tara lui Zabulon.
13Dupa el, a fost judecator in Israel, Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul.
14El a avut patruzeci de fii si treizeci de nepoti, care calareau pe saptezeci de manji de magari. El a fost judecator in Israel opt ani;
15apoi Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul, a murit si a fost la ingropat Piraton, in tara lui Efraim, pe muntele Amalecitilor.
Vestirea nasterii lui Samson.
13
1Copiii lui Israel au facut iarasi ce nu placea Domnului; si Domnul i-a dat in mainile Filistenilor, timp de patruzeci de ani.
2Era un om in Torea, din familia Danitilor, care se chema Manoah. Nevasta sa era stearpa, si nu nastea.
3Ingerul Domnului S-a aratat femeii, si i-a zis: "Iata ca tu esti stearpa, si n-ai copii; dar vei ramane insarcinata, si vei naste un fiu.
4Acum ia bine seama, sa nu bei nici vin, nici bautura tare, si sa nu mananci nimic necurat.
5Caci vei ramane insarcinata, si vei naste un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui, pentru ca acest copil va fi inchinat lui Dumnezeu din pantecele mamei lui; si el va incepe sa izbaveasca pe Israel din mana Filistenilor."
6Femeia s-a dus si a spus barbatului ei: "Un om al lui Dumnezeu a venit la mine, si avea infatisarea unui inger al lui Dumnezeu, o infatisare infricosata. Nu l-am intrebat de unde este, si nici nu mi-a spus care-i este numele.
7Dar mi-a zis: "Tu vei ramane insarcinata, si vei naste un fiu; si acum sa nu bei nici vin nici bautura tare, si sa nu mananci nimic necurat, pentru ca acest copil va fi inchinat lui Dumnezeu din pantecele maicii lui, pana in ziua mortii lui".
Ingerul se arata din nou.
8Manoah a facut Domnului urmatoarea rugaciune: "Doamne, Te rog, sa mai vina odata la noi omul lui Dumnezeu pe care l-ai trimis, si sa ne invete ce sa facem pentru copilul care se va naste!"
9Dumnezeu a ascultat rugaciunea lui Manoah, si Ingerul lui Dumnezeu a venit iarasi la femeie. Ea sedea intr-un ogor, si Manoah, barbatul ei, nu era cu ea.
10Ea a alergat repede sa dea de veste barbatului ei, si i-a zis: "Iata ca omul care venise in cealalta zi la mine, mi s-a aratat iarasi".
11Manoah s-a sculat, a mers dupa nevasta sa, s-a dus la omul acela, si i-a zis: "Tu ai vorbit femeii acesteia?" El a raspuns: "Eu".
12Manoah a zis: "Acum, daca se va implini cuvantul Tau, ce va trebui sa pazim cu privire la copil, si ce va fi de facut?"
13Ingerul Domnului a raspuns lui Manoah: "Femeia sa se fereasca de tot ce i-am spus.
14Sa nu guste nici un rod din vita, sa nu bea nici vin, nici bautura tare, si sa nu manance nimic necurat; sa pazeasca tot ce i-am poruncit."
15Manoah a zis Ingerului Domnului: "Ingaduie-mi sa Te opresc, si sa-Ti pregatesc un ied".
16Ingerul Domnului a raspuns lui Manoah: "Chiar daca M-ai opri, n-as manca din bucatele tale; dar daca vrei sa aduci o ardere de tot, s-o aduci Domnului". Manoah nu stia ca este Ingerul Domnului.
17si Manoah a zis Ingerului Domnului: "Care-Ti este numele, ca sa-Ti aducem slava, cand se va implini cuvantul Tau?"
18Ingerul Domnului i-a raspuns: "Pentru ce Imi ceri Numele? El este minunat."
19Manoah a luat iedul si darul de mancare, si a adus jertfa Domnului pe stanca. S-a facut o minune, in timp ce Manoah si nevasta sa priveau.
20Pe cand flacara se suia de pe altar spre cer, Ingerul Domnului S-a suit in flacara altarului. Vazand lucrul acesta, Manoah si nevasta sa au cazut cu fata la pamant.
21Ingerul Domnului nu S-a mai aratat lui Manoah si nevestei lui. Atunci Manoah a inteles ca este Ingerul Domnului,
22si a zis nevestei sale: "Vom muri, caci am vazut pe Dumnezeu."
23Nevasta sa i-a raspuns: "Daca ar fi vrut Domnul sa ne omoare, n-ar fi primit din mainile noastre arderea de tot si darul de mancare, nu ne-ar fi aratat toate acestea, si nu ne-ar fi facut sa auzim acum asemenea lucruri".
Nasterea lui Samson.
24Femeia a nascut un fiu, si i-a pus numele Samson. Copilul a crescut, si Domnul l-a binecuvantat.
25si Duhul Domnului a inceput sa-l miste la Mahane-Dan, intre Torea si Estaol.
Lupta lui Samson cu leul.
14
1Samson s-a pogorat la Timna, si a vazut acolo o femeie din fetele Filistenilor.
2Cand s-a suit inapoi, a spus lucrul acesta tatalui sau si mamei sale, si a zis: "Am vazut la Timna o femeie din fetele Filistenilor; luati-mi-o acum de nevasta".
3Tatal sau si mama sa i-au zis: "Nu este nici o femeie intre fetele fratilor tai si in tot poporul nostru, de te duci sa-ti iei nevasta de la Filisteni, care sunt netaiati imprejur?" si Samson a zis tatalui sau: "Ia-mi-o, caci imi place."
4Tatal sau si mama sa nu stiau ca lucrul acesta venea de la Domnul: caci Samson cauta un prilej de cearta din partea Filistenilor. In vremea aceea Filistenii stapaneau peste Israel.
5Samson s-a pogorat impreuna cu tatal sau si cu mama sa la Timna. Cand au ajuns la viile din Timna, iata ca i-a iesit inainte un leu tanar mugind.
6Duhul Domnului a venit peste Samson; si, fara sa aiba ceva in mana, Samson a sfasiat pe leu cum se sfasie un ied. N-a spus tatalui sau si mamei sale ce facuse.
7S-a pogorat si a vorbit cu femeia aceea, si ea i-a placut.
8Dupa catva timp, s-a dus iarasi la Timna ca s-o ia, si s-a abatut sa vada hoitul leului. si iata ca in trupul leului era un roi de albine si miere.
9A luat mierea in mana, si a mancat-o pe drum; si cand a ajuns la tatal sau si la mama sa, le-a dat, si au mancat si ei din ea. Dar nu le-a spus ca luase mierea aceasta din trupul leului.
Casatoria lui Samson si ghicitorile.
10Tatal lui Samson s-a pogorat la femeia aceea. si acolo Samson a facut un ospat, caci asa faceau tinerii.
11Cum l-au vazut, au poftit treizeci de tovarasi, care au stat impreuna cu el.
12Samson le-a zis: "Am sa va spun o ghicitoare. Daca mi-o veti ghici in cele sapte zile ale ospatului, si daca o veti dezlega, va voi da treizeci de camasi si treizeci de haine de schimb.
13Dar daca n-o veti ghici, sa-mi dati voi treizeci de camasi si treizeci de haine de schimb". "Ei i-au zis:" "Spune-ne ghicitoarea ta s-o auzim".
14si el le-a zis: "Din cel ce mananca a iesit ce se mananca, si din cel tare a iesit dulceata".
15Trei zile, n-au putut dezlega ghicitoarea. In ziua a saptea, au zis nevestei lui Samson: "Indupleca pe barbatul tau sa ne dezlege ghicitoarea; altfel, te vom arde, pe tine si casa tatalui tau. Ne-ati adunat aici ca sa ne jefuiti, nu-i asa?"
16Nevasta lui Samson plangea langa el si zicea: "Tu n-ai decat ura pentru mine, si nu ma iubesti; ai spus o ghicitoare copiilor poporului meu, si nu mi-ai dezlegat-o!" si el i-a raspuns: "N-am dezlegat-o nici tatalui meu, nici mamei mele: sa ti-o dezleg tie"?
17Ea a plans langa el tot timpul celor sapte zile cat a tinut ospatul; si in ziua a saptea, i-a dezlegat-o, caci il necajea. si ea a dat copiilor poporului ei dezlegarea ghicitorii.
18Oamenii din cetate au zis lui Samson in ziua a saptea, inainte de apusul soarelui: "Ce este mai dulce decat mierea, si ce este mai tare decat leul? si el le-a zis: "Daca n-ati fi arat cu juncana mea, Nu mi-ati fi dezlegat ghicitoarea".
19Duhul Domnului a venit peste el, si s-a pogorat la Ascalon. Acolo a ucis treizeci de oameni, le-a luat hainele si a dat hainele de schimb celor ce dezlegasera ghicitoarea. Era aprins de manie, si s-a suit la casa tatalui sau.
20Nevasta sa a fost data unuia din tovarasii lui, cu care era prieten el.
Stricaciunea facuta holdelor Filistenilor cu vulpile.
15
1Dupa catva timp, pe vremea seceratului graului, Samson s-a dus sa-si vada nevasta, si i-a dus un ied. El a zis: "Vreau sa intru la nevasta mea in odaia ei".
2Dar tatal nevestei nu i-a ingaduit sa intre. "Am crezut ca o urasti", a zis el, "si am dat-o tovarasului tau. Nu este sora sa cea tanara mai frumoasa ca ea? Ia-o dar in locul ei."
3Samson le-a zis: "De data aceasta nu voi fi vinovat fata de Filisteni, daca le voi face rau".
4Samson a plecat. A prins trei sute de vulpi, si a luat niste faclii: apoi a legat vulpile coada de coada, si a pus cate o faclie intre cele doua cozi, la mijloc.
5A aprins facliile, a dat drumul vulpilor in granele Filistenilor, si a aprins astfel atat stogurile de snopi, cat si graul care era in picioare, ba inca si gradinile de maslini.
6Filistenii au zis: "Cine a facut lucrul acesta?" Li s-a raspuns: "Samson, ginerele Timneanului, pentru ca acesta i-a luat nevasta si a dat-o tovarasului lui". si Filistenii s-au suit, si au ars-o pe ea si pe tatal ei.
7Samson le-a zis: "Asa faceti? Nu voi inceta decat dupa ce-mi voi razbuna pe voi".
8I-a batut aspru, pe spate si pe pantece; apoi s-a pogorat si a locuit in crapatura stancii Etam.
Samson ucide o mie de Filisteni.
9Atunci Filistenii au pornit, au tabarat in Iuda, si s-au intins pana la Lehi.
10Barbatii din Iuda au zis: "Pentru ce v-ati suit impotriva noastra?" Ei au raspuns: "Ne-am suit sa legam pe Samson, ca sa-i facem asa cum ne-a facut el noua".
11Atunci trei mii de barbati din Iuda s-au pogorat la crapatura stancii Etam, si au zis lui Samson: "Nu stii ca Filistenii stapanesc peste noi? Ce ne-ai facut deci?" El le-a raspuns: "Le-am facut asa cum mi-au facut si ei mie."
12Ei i-au zis: "Noi ne-am pogorat sa te legam, ca sa te dam in mainile Filistenilor." Samson le-a zis: "Jurati-mi ca nu ma veti omori".
13Ei i-au raspuns: "Nu; vrem numai sa te legam si sa te dam in mainile lor, dar nu te vom omori." si l-au legat cu doua funii noi, si l-au scos din stanca.
14Cand a ajuns la Lehi, Filistenii au inceput sa strige de bucurie inaintea lui. Atunci Duhul Domnului a venit peste el. Funiile pe care le avea la brate s-au facut ca niste fire de in ars in foc, si legaturile i-au cazut de pe maini.
15El a gasit o falca de magar neuscata inca, a intins mana si a luat-o si a ucis cu ea o mie de oameni.
16si Samson a zis: "Cu o falca de magar, o gramada, doua gramezi; Cu o falca de magar, am ucis o mie de oameni".
17Dupa ce a ispravit de vorbit, a aruncat falca din mana. si locul acela s-a numit Ramat-Lehi (Aruncarea falcii).
Samson bea apa din stanca.
18Fiindu-i foarte sete, a strigat catre Domnul, si a zis: "Tu ai ingaduit, prin mana robului Tau, aceasta mare izbavire; si acum sa mor de sete, si sa cad in mainile celor netaiati imprejur?"
19Dumnezeu a despicat crapatura stancii din Lehi, si a iesit apa din ea. Samson a baut, duhul i s-a intremat, si s-a inviorat. De aceea s-a numit izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce striga); el este si astazi la Lehi.
20Samson a fost doua zeci de ani judecator in Israel, pe vremea Filistenilor.
Dalila.
16
1Samson a plecat la Gaza; acolo a vazut o curva, si a intrat la ea.
2S-a spus oamenilor din Gaza: "Samson a venit aici". si l-au inconjurat, si au pandit toata noaptea la poarta cetatii. Au stat linistiti toata noaptea, si au zis: "Cand se va lumina de ziua, il vom omori".
3Samson a ramas culcat pana la miezul noptii. Pe la miezul noptii, s-a sculat, si a apucat portile cetatii cu amandoi stalpii, le-a scos impreuna cu zavorul, le-a pus pe umeri, si le-a dus pe varful muntelui din fata Hebronului.
4Dupa aceea, a iubit pe o femeie in valea Sorec. Ea se numea Dalila.
5Domnitorii Filistenilor s-au suit la ea, si i-au zis: "Indupleca-l, si afla de unde-i vine puterea lui cea mare si cum am putea sa-l biruim, ca sa-l legam si sa-l slabim, si-ti vom da fiecare cate o mie o suta de sicli de argint.
6Dalila a zis lui Samson: "Spune-mi, te rog, de unde-ti vine puterea ta cea mare, si cu ce ar trebui sa fii legat ca sa fii biruit".
7Samson i-a zis: "Daca as fi legat cu sapte funii noi, care sa nu fie uscate inca, as slabi si as fi ca orice alt om".
8Domnitorii Filistenilor au adus Dalilei sapte funii noi, neuscate inca". si ea l-a legat cu funiile acestea.
9Iar niste oameni stateau la panda la ea, intr-o odaie. Ea i-a zis: "Filistenii sunt asupra ta Samson"! si el a rupt funiile, cum se rupe o ata de calti cand se atinge de foc. si astfel n-au stiut de unde-i venea puterea.
10Dalila a zis lui Samson: "Vezi, ti-ai batut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arata-mi cu ce trebuie sa fii legat".
11El i-a zis: "Daca as fi legat cu funii noi, care sa nu fi fost intrebuintate niciodata, as slabi si as fi ca orice alt om".
12Dalila a luat niste funii noi, si l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: "Filistenii sunt asupra ta, Samson!" Iar niste oameni stateau la panda intr-o odaie. si el a rupt funiile de la brate ca pe o ata.
13Dalila a zis lui Samson: "Pana acum ti-ai batut joc de mine, si mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie sa fii legat". El i-a zis: "N-ai decat sa impletesti cele sapte suvite de par din capul meu in urzeala tesaturii".
14si ea le-a pironit cu un cui de lemn in pamant. Apoi i-a zis: "Filistenii sunt asupra ta, Samson!" si el s-a trezit din somn, si a smuls cuiul de lemn din pamant cu urzeala cu tot.
15Ea i-a zis: "Cum poti spune: "Te iubesc!" cand inima ta nu este cu mine? Iata ca de trei ori ti-ai batut joc de mine, si nu mi-ai spus de unde-ti vine puterea ta cea mare."
16Fiindca ea il necajea si-l chinuia in fiecare zi cu staruintele ei, sufletul i s-a umplut de o neliniste de moarte,
17si-a deschis toata inima fata de ea, si i-a zis: "Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru ca sunt inchinat Domnului din pantecele maicii mele. Daca as fi ras, puterea m-ar parasi, as slabi, si as fi ca orice alt om".
18Dalila, vazand ca isi deschisese toata inima fata de ea, a trimis sa cheme pe domnitorii Filistenilor, si a pus sa le spuna: "Suiti-va de data aceasta, caci mi-a deschis toata inima lui". si domnitorii Filistenilor s-au suit la ea, si au adus argintul in maini.
19Ea l-a adormit pe genunchii ei. si chemand un om, a ras cele sapte suvite de pe capul lui Samson, si a inceput astfel sa-l slabeasca. El si-a pierdut puterea.
20Atunci ea a zis: "Filistenii sunt asupra ta, Samson!" si el s-a trezit din somn, si a zis: "Voi face ca si mai inainte, si ma voi scutura". Nu stia ca Domnul Se departase de el.
21Filistenii l-au apucat, si i-au scos ochii; l-au pogorat la Gaza, si l-au legat cu niste lanturi de arama. El invartea la rasnita in temnita.
Razbunarea si moartea lui Samson.
22Dar parul capului lui a inceput iarasi sa creasca, dupa ce fusese ras.
23si domnitorii Filistenilor s-au strans ca sa aduca o mare jertfa dumnezeului lor Dagon, si ca sa se inveseleasca. Ei ziceau: "Dumnezeul nostru a dat in mainile noastre pe Samson, vrajmasul nostru."
24si cand l-a vazut poporul, au laudat pe dumnezeul lor, zicand: "Dumnezeul nostru a dat in mainile noastre pe vrajmasul nostru, pe acela care ne pustiia tara, si ne inmultea mortii."
25In bucuria inimii lor, au zis: "Chemati pe Samson, ca sa ne desfateze!" Au scos pe Samson din temnita, si el a jucat inaintea lor. L-au asezat intre stalpi.
26si Samson a zis tanarului care-l tinea de mana: "Lasa-ma, ca sa ma pot atinge de stalpii pe care se reazema casa, si sa ma reazem de ei."
27Casa era plina de barbati si de femei; toti domnitorii Filistenilor erau acolo, si pe acoperis erau aproape trei mii de insi, barbati si femei, care priveau la Samson, cum juca.
28Atunci Samson a strigat catre Domnul, si a zis: "Doamne, Dumnezeule! Adu-ti aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, da-mi putere numai de data aceasta, si cu o singura lovitura sa-mi razbun pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei!"
29si Samson a imbratisat amandoi stalpii de la mijloc pe care se sprijinea casa, si s-a rezemat de ei; unul era la dreapta lui, si altul la stanga.
30Samson a zis: "Sa mor impreuna cu Filistenii!" S-a plecat cu toata puterea, si casa a cazut peste domnitori si peste tot poporul care era acolo. Cei pe care i-a prapadit la moartea lui au fost mai multi decat cei pe care-i omorase in timpul vietii.
31Fratii lui si toata casa tatalui sau s-au pogorat, si l-au luat. Cand s-au suit inapoi, l-au ingropat intre Torea si Estaol, in mormantul tatalui sau Manoah. El fusese judecator in Israel douazeci de ani.
Mica.
17
1Era un om din muntele lui Efraim, numit Mica.
2El a zis mamei sale: "Cei o mie o suta de sicli de argint, care ti s-au luat, si pentru care ai blestemat chiar in auzul urechilor mele, argintul acesta este in mainile mele, eu il luasem." si mama sa a zis: "Binecuvantat sa fie fiul meu de Domnul!"
3El a dat inapoi mamei sale cei o mie o suta sicli de argint; si mama sa a zis: "Inchin cu mana mea argintul acesta Domnului, ca sa fac cu el fiului meu un chip cioplit si un chip turnat; si astfel ti-l voi da inapoi."
4El a dat argintul inapoi mamei sale. Mama sa a luat doua sute sicli de argint, si a dat argintul la argintar, care a facut din el un chip cioplit si un chip turnat. Chipurile au fost aduse in casa lui Mica.
5Mica acesta avea o casa a lui Dumnezeu; a facut un efod si terafimi, si a sfintit pe unul din fiii lui ca preot.
6In vremea aceea, nu era imparat in Israel. Fiecare facea ce-i placea.
7Era un tanar in Betleemul lui Iuda, din familia lui Iuda; era Levit, si locuia pentru o vreme acolo.
8Omul acesta a plecat din cetatea Betleemul lui Iuda, sa-si caute o locuinta potrivita. Urmandu-si drumul, a ajuns in muntele lui Efraim la casa lui Mica.
9Mica i-a zis: "De unde vii?" El i-a raspuns: "Eu sunt Levit, din Betleemul lui Iuda, si merg sa-mi caut o locuinta potrivita."
10Mica i-a zis: "Ramai la mine; tu sa-mi fii tata si preot, si eu iti voi da zece sicli de argint pe an, hainele de care vei avea nevoie, si mijloace de trai."
11si Levitul a intrat la el. S-a hotarat astfel sa ramana la omul acesta, care a privit pe tanar ca pe unul din fiii lui.
12Mica a sfintit pe Levit, si tanarul acesta i-a slujit ca preot si a locuit in casa lui.
13si Mica a zis: "Acum, stiu ca Domnul imi va face bine, fiindca am ca preot pe Levitul acesta."
Fiii lui Dan ridica lucruri pentru slujba din casa lui Mica.
18
1In vremea aceea, nu era imparat in Israel; si semintia Danitilor isi cauta o mosie ca sa se aseze in ea, caci pana in ziua aceea nu-i cazuse la sorti nici o mostenire in mijlocul semintiilor lui Israel.
2Fiii lui Dan au luat dintre ei toti, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe care i-au trimis din Torea si din Estaol, sa iscodeasca tara si s-o cerceteze. Ei le-au zis: "Duceti-va si cercetati tara." Ei au ajuns in muntele lui Efraim, la casa lui Mica, si au ramas peste noapte acolo.
3Cand erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tanarului Levit, s-au apropiat si i-au zis: "Cine te-a adus aici? Ce faci tu in locul acesta? si ce ai aici?"
4El le-a raspuns: "Mica face cutare si cutare lucru pentru mine, imi da o simbrie, si eu ii sunt preot."
5Ei i-au zis: "Intreaba pe Dumnezeu, ca sa stim daca vom avea noroc in calatoria noastra."
6si preotul le-a raspuns: "Duceti-va in pace; calatoria pe care o faceti este sub privirea Domnului."
7Cei cinci oameni au plecat, si au ajuns in Lais. Au vazut poporul de acolo traind la adapost, in felul Sidonitilor, linistit si fara grija; in tara nu era nimeni care sa le faca cel mai mic neajuns stapanind peste ei; erau departe de Sidoniti, si n-aveau nici o legatura cu alti oameni.
8S-au intors la fratii lor in Torea si Estaol, si fratii lor le-au zis: "Ce veste ne aduceti?"
9"Haidem", au raspuns ei, "sa ne suim impotriva lor; caci am vazut tara, si iata ca era foarte buna. Ce! Stati si nu ziceti nimic? Nu fiti lenesi si porniti sa puneti stapanire pe tara aceasta.
10Cand veti intra in ea, veti da peste un popor care sta fara frica. Tara este mare, si Dumnezeu a dat-o in mainile voastre; este un loc unde nu lipseste nimic din tot ce este pe pamant."
11sase sute de oameni din familia lui Dan au pornit din Torea si Estaol, incinsi cu armele lor de razboi.
12S-au suit, si au tabarat la Chiriat-Iearim in Iuda; de aceea locul acesta, care este inapoia lui Chiriat-Iearim, a fost chemat pana in ziua de azi Mahane-Dan (Tabara lui Dan).
13Au trecut de acolo in muntele lui Efraim si au ajuns pana la casa lui Mica.
14Atunci cei cinci oameni care se dusesera sa iscodeasca tara Lais, au luat cuvantul si au zis fratilor lor: "stiti ca in casele acestea este un efod, terafimi, un chip cioplit si un chip turnat? Vedeti acum ce aveti de facut."
15Ei s-au abatut pe acolo, au intrat in casa tanarului Levit, in casa lui Mica, si l-au intrebat de sanatate!
16Cei sase sute de oameni din fiii lui Dan, incinsi cu armele lor de razboi, stateau la intrarea portii.
17si cei cinci oameni care se dusesera sa iscodeasca tara, s-au suit si au intrat in casa; au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, si chipul turnat, in timp ce preotul era la intrarea portii cu cei sase sute de oameni, incinsi cu armele lor de razboi.
18Cand au intrat in casa lui Mica, si au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, si chipul turnat, preotul le-a zis: "Ce faceti?"
19Ei au raspuns: "Taci, pune-ti mana la gura, si vino cu noi; sa ne fii parinte si preot. Mai bine este sa fii preot la casa unui singur om, sau sa fii preotul unei semintii si unei familii din Israel?"
20Preotul s-a bucurat in inima lui; a luat efodul, terafimii, si chipul cioplit, si s-a unit cu ceata poporului.
21Au pornit iarasi la drum si au plecat, punand inaintea lor copiii, vitele si calabalacurile.
22Dupa ce se departasera bine de casa lui Mica, oamenii care locuiau in casele vecine cu a lui Mica s-au strans si au urmarit pe fiii lui Dan.
23Au strigat dupa fiii lui Dan, care s-au intors si au zis lui Mica: "Ce ai, si ce inseamna gloata aceasta de oameni?"
24El a raspuns: "Dumnezeii mei, pe care mi-i facusem, mi i-ati luat impreuna cu preotul si ati plecat: ce-mi mai ramane? Cum puteti dar sa-mi spuneti: "Ce ai?"
25Fiii lui Dan i-au zis: "Sa nu-ti auzim glasul; caci altfel niste oameni amarati se vor arunca asupra voastra, si te vei pierde si pe tine si pe cei din casa ta."
26si fiii lui Dan si-au vazut mai departe de drum. Mica, vazand ca sunt mai tari decat el, s-a intors si a venit acasa.
Cucerirea cetatii Lais.
27Au ridicat dar ce facuse Mica, si au luat pe preotul care era in slujba lui, si s-au napustit asupra Laisului, asupra unui popor linistit si in pace; l-au trecut prin ascutisul sabiei, si au ars cetatea.
28Nimeni n-a izbavit-o, caci era departe de Sidon, si locuitorii ei n-aveau nici o legatura cu alti oameni: ea era in valea care se intinde spre Bet-Rehob. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea, si au locuit in ea;
29au numit-o Dan, dupa numele lui Dan, tatal lor, care se nascuse lui Israel; dar cetatea se chema mai inainte Lais.
30Au inaltat pentru ei chipul cioplit; si Ionatan, fiul lui Ghersom, fiul lui Moise, el si fiii lui au fost preotii semintiei Danitilor, pana pe vremea robirii tarii.
31Au asezat pentru ei chipul cioplit pe care-l facuse Mica, in tot timpul cat a fost casa lui Dumnezeu la Silo.
Rautatea oamenilor din Ghibea din Beniamin.
19
1Pe vremea cand nu era imparat in Israel, un Levit, care locuia la marginea muntelui lui Efraim, si-a luat ca tiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda.
2Tiitoarea nu i-a fost credincioasa, si l-a parasit ca sa se duca in casa tatalui ei in Betleemul lui Iuda, unde a ramas timp de patru luni.
3Barbatul ei s-a sculat si s-a dus la ea, ca sa-i vorbeasca inimii si s-o aduca inapoi. Avea cu el pe sluga lui si doi magari. Ea l-a adus in casa tatalui ei; si cand l-a vazut tatal femeii aceleia tinere, l-a primit cu bucurie.
4Socrul sau, tatal femeii aceleia tinere, l-a tinut la el trei zile. Au mancat si au baut, si au ramas noaptea acolo.
5A patra zi, s-au sculat dis-de-dimineata, si Levitul se pregatea sa plece. Dar tatal tinerei femei a zis ginerelui sau: "Ia o bucata de paine, ca sa prinzi la inima; si apoi veti pleca."
6si au sezut de au mancat si au baut amandoi. Apoi tatal tinerei femei a zis barbatului: "Hotaraste-te dar sa ramai aici la noapte, si sa ti se inveseleasca inima."
7Barbatul se scula sa plece; dar in urma staruintelor socrului sau, a ramas acolo si noaptea aceea.
8In ziua a cincea, s-a sculat dis-de-dimineata sa plece. Atunci tatal tinerei femei a zis: "Intareste-ti mai intai inima, te rog; si ramai pana ce se va pleca ziua spre seara." si au mancat amandoi.
9Barbatul se scula sa plece, cu tiitoarea si sluga lui; dar socrul sau, tatal tinerei femei, i-a zis: "Iata ca ziua a trecut, e tarziu, ramai dar peste noapte aici; iata ca ziua se pleaca spre noapte, ramai aici peste noapte, si sa ti se inveseleasca inima; maine va veti scula dis-de-dimineata ca sa porniti la drum, si te vei duce la cortul tau."
10Barbatul n-a vrut sa mai ramana si in noaptea aceea, ci s-a sculat si a plecat. A ajuns pana in fata Iebusului, adica Ierusalimul, cu cei doi magari inseuati si cu tiitoarea lui.
11Cand s-au apropiat de Iebus, ziua se plecase mult spre seara. Sluga a zis atunci stapanului sau: "Haidem, sa ne indreptam spre cetatea aceasta a Iebusitilor, si sa ramanem in ea peste noapte".
12Stapanul sau i-a raspuns: "Nu putem sa intram intr-o cetate straina, unde nu sunt copii de ai lui Israel, ci sa mergem pana la Ghibea."
13A mai zis slugii sale: "Haidem, sa ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibea sau Rama, si sa ramanem acolo peste noapte".
14Au mers mai departe, si apunea soarele cand s-au apropiat de Ghibea, care este a lui Beniamin.
15S-au indreptat intr-acolo ca sa se duca sa ramana peste noapte in Ghibea. Levitul a intrat, si s-a oprit in piata cetatii. Nu s-a gasit nimeni care sa-i primeasca in casa sa ramana peste noapte.
16si iata ca un batran se intorcea seara de la munca campului; omul acesta era din muntele lui Efraim, locuia pentru o vreme la Ghibea, si oamenii din locul acela erau Beniamiti.
17El a ridicat ochii si a vazut pe calator in piata cetatii. si batranul i-a zis: "Incotro mergi, si de unde vii?"
18El i-a raspuns: "Venim din Betleemul lui Iuda si mergem pana la marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Ma dusesem la Betleemul lui Iuda, si acum ma duc la casa Domnului. Dar nu se gaseste nimeni sa ma primeasca in casa.
19Avem insa paie si nutret pentru magarii nostri; avem si paine si vin pentru mine, pentru roaba ta, si pentru baiatul care este cu robii tai. Nu ducem lipsa de nimic."
20Batranul a zis: "Pacea sa fie cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai sa nu ramai in piata peste noapte."
21L-a dus in casa lui, si a dat nutret magarilor. Calatorii si-au spalat picioarele; apoi au mancat si au baut.
22Pe cand se inveseleau ei, iata ca oamenii din cetate, niste fii ai lui Belial, oameni stricati, au inconjurat casa, au batut la poarta, si au zis batranului, stapanul casei: "Scoate pe omul acela care a intrat la tine, ca sa ne impreunam cu el."
23Stapanul casei a iesit la ei, si le-a zis: "Nu, fratilor, va rog sa nu faceti un lucru asa de rau; fiindca omul acesta a intrat in casa mea, nu savarsiti miselia aceasta.
24Iata ca am o fata fecioara, si omul acesta are o tiitoare; vi le voi aduce afara: necinstiti-le, si faceti-le ce va va placea. Dar nu savarsiti cu omul acesta o fapta asa de nelegiuita".
25Oamenii aceia n-au vrut sa-l asculte. Atunci omul si-a luat tiitoarea, si le-a adus-o afara. Ei s-au impreunat cu ea, si si-au batut joc de ea toata noaptea pana dimineata: si i-au dat drumul cand se lumina de ziua.
26Catre ziua, femeia aceasta a venit si a cazut la usa casei omului la care era barbatul ei, si a ramas acolo pana la ziua.
27si dimineata, barbatul ei s-a sculat, a deschis usa casei, si a iesit ca sa-si urmeze drumul mai departe. Dar iata ca femeia, tiitoarea lui, era intinsa la usa casei, cu mainile pe prag.
28El i-a zis: "Scoala-te, si haidem sa mergem!" Ea n-a raspuns. Atunci barbatul a pus-o pe magar, si a plecat acasa.
29Cand a ajuns acasa, a luat un cutit, a apucat pe tiitoarea lui, si a taiat-o madular cu madular in douasprezece bucati, pe care le-a trimis in tot tinutul lui Israel.
30Toti cei ce au vazut lucrul acesta, au zis: "Niciodata nu s-a intamplat si nu s-a vazut asa ceva, de cand s-au suit copiii lui Israel din Egipt pana in ziua de azi; luati aminte dar la lucrul aceasta, sfatuiti-va si vorbiti!"
Poporul la Mitpa.
20
1Totii copiii lui Israel au iesit de la Dan pana la Beer-seba si tara Galaadului, si adunarea s-a strans ca un singur om inaintea Domnului, la Mitpa.
2Capeteniile intregului popor, toate semintiile lui Israel, au venit in adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de oameni pedestri, care scoteau sabia.
3si fiii lui Beniamin au auzit ca se suisera copiii lui Israel la Mitpa. Copiii lui Israel au zis: "Spuneti cum s-a intamplat aceasta nelegiuire?"
4Atunci Levitul, barbatul femeii care fusese ucisa, a luat cuvantul, si a zis: "Ajunsesem, impreuna cu tiitoarea mea, la Ghibea lui Beniamin, ca sa ramanem peste noapte acolo.
5Locuitorii din Ghibea s-au sculat impotriva mea, si au inconjurat noaptea casa in care eram. Aveau de gand sa ma omoare, au siluit pe tiitoarea mea, pana cand a murit.
6Mi-am luat tiitoarea, si am taiat-o in bucati, pe care le-am trimis in tot tinutul mostenirii lui Israel; caci au savarsit o nelegiuire si o miselie in Israel.
7Iata-va pe toti, copii ai lui Israel; sfatuiti-va, si luati o hotarare aici!"
8Tot poporul s-a sculat ca un singur om, si a zis: "Nici unul din noi sa nu se duca in cortul lui, si nimeni sa nu se intoarca acasa.
9Iata acum ce vom face cetatii Ghibea: sa mergem impotriva ei dupa cum vom iesi la sort.
10Sa luam din toate semintiile lui Israel zece oameni din o suta, o suta dintr-o mie, si o mie din zece mii; ei sa se duca sa caute merinde pentru popor, pentru ca, la intoarcerea lor, sa facem cetatii Ghibea din Beniamin potrivit cu toata miselia pe care a facut-o ea in Israel."
11Astfel toti barbatii lui Israel s-au strans impotriva cetatii, uniti ca un singur om.
12Semintiile lui Israel au trimis niste oameni in toate familiile lui Beniamin, ca sa-i spuna: "Ce inseamna nelegiuirea aceasta care s-a facut intre voi?
13Scoateti afara acum pe oamenii aceia stricati din Ghibea, ca sa-i omoram si sa curatim raul din mijlocul lui Israel." Dar Beniamitii n-au vrut sa asculte glasul fratilor lor, copiii lui Israel.
14Beniamitii au iesit din cetatile lor, si s-au strans la Ghibea, ca sa lupte impotriva copiilor lui Israel.
15Numarul Beniamitilor iesiti in ziua aceea din cetati fost de douazeci si sase de mii de oameni, care scoteau sabia, fara sa se mai socoteasca si locuitorii din Ghibea, care alcatuiau sapte sute de oameni alesi.
16In tot poporul acesta, erau sapte sute de oameni alesi care nu se slujeau de mana dreapta; toti acestia, aruncand o piatra cu prastia, puteau sa ocheasca un fir de par, si nu dadeau gres.
17S-a facut si numaratoarea barbatilor lui Israel, afara de ai lui Beniamin, si s-a gasit patru sute de mii care scoteau sabia, toti barbatii de razboi.
18si copiii lui Israel s-au sculat, s-au suit la Betel, si au intrebat pe Dumnezeu, zicand: "Cine din noi sa se suie intai ca sa lupte impotriva fiilor lui Beniamin?" Domnul a raspuns: "Iuda sa se suie intai."
Semintia lui Beniamin este aproape nimicita.
19Copiii lui Israel au pornit dis-de-dimineata, si au tabarat la Ghibea.
20si barbatii lui Israel au inaintat ca sa inceapa lupta impotriva barbatilor lui Beniamin, si s-au asezat in linie de bataie impotriva lor inaintea cetatii Ghibea.
21Fiii lui Beniamin au iesit din Ghibea, si in ziua aceea au culcat la pamant douazeci si doua de mii de oameni din Israel.
22Poporul, barbatii lui Israel, s-au imbarbatat, si s-au asezat din nou in linie de bataie in locul unde se asezasera in ziua intai.
23si copiii lui Israel s-au suit, si au plans inaintea Domnului pana seara; au intrebat pe Domnul, si au zis: "Sa ma mai sui la lupta impotriva fiilor fratelui meu Beniamin?" Domnul a raspuns: "Suiti-va impotriva lui."
24Copiii lui Israel au inaintat impotriva fiilor lui Beniamin, in ziua a doua.
25si in aceeasi zi, Beniamitii le-au iesit inainte din Ghibea, si iarasi au culcat la pamant optsprezece mii de oameni din copiii lui Israel, toti in stare sa poarte armele.
26Totii copiii lui Israel si tot poporul s-au suit si au venit la Betel; au plans si au ramas acolo inaintea Domnului, au postit in ziua aceea pana seara, si au adus arderi de tot si jertfe de multumire inaintea Domnului.
27si copiii lui Israel au intrebat pe Domnul - acolo se gasea atunci chivotul legamantului lui Dumnezeu,
28si Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, statea pe vremea aceea inaintea lui Dumnezeu, - si au zis: "Sa mai pornesc la lupta impotriva fiilor fratelui meu Beniamin, sau sa ma las?" Domnul a raspuns: "Suiti-va, caci maine ii voi da in mainile voastre."
29Atunci Israel a pus niste oameni la panda in jurul cetatii Ghibea.
30Copiii lui Israel s-au suit impotriva fiilor lui Beniamin, a treia zi, si s-au asezat in linie de bataie inaintea cetatii Ghibea, ca si in celelalte dati.
31si fiii lui Beniamin au iesit inaintea poporului, si au fost trasi departe de cetate. Au inceput sa loveasca de moarte in popor, ca si in celelalte dati, pe drumurile cele mari, care suie: unul la Betel si altul la Ghibea prin campie, si au ucis aproape treizeci de barbati din Israel.
32Fiii lui Beniamin ziceau: "Iata-i batuti inaintea noastra ca si mai inainte!" Dar copiii lui Israel ziceau: "Sa fugim, si sa-i tragem departe de cetate la drumul mare."
33Toti barbatii lui Israel si-au parasit locurile, si s-au insiruit de bataie la Baal-Tamar; si oamenii lui Israel, care stateau la panda, s-au aruncat din locul in care erau, din Maare-Ghibea.
34Zece mii de oameni alesi din tot Israelul au ajuns inaintea cetatii Ghibea. Lupta a fost apriga, si Beniamitii nu-si inchipuiau prapadul prin care aveau sa treaca.
35Domnul a batut pe Beniamin inaintea lui Israel, si copiii lui Israel au ucis in ziua aceea douazeci si cinci de mii o suta de oameni din Beniamin, toti in stare sa poarte armele.
36Fiii lui Beniamin credeau ca barbatii lui Israel sunt batuti, caci acestia faceau loc Beniamitilor si se bizuiau pe oamenii pe care-i pusesera la panda impotriva cetatii Ghibea.
37Oamenii de la panda s-au aruncat repede asupra cetatii Ghibea, au pornit inainte si au trecut toata cetatea prin ascutisul sabiei.
38Dupa un semn asupra caruia se invoisera cu barbatii lui Israel, cei de la panda aveau sa faca sa se inalte din cetate un fum gros.
39Atunci barbatii lui Israel s-au intors in lupta. Beniamintii le omorasera aproape treizeci de oameni, si ziceau: "Negresit, iata-i batuti inaintea noastra ca in cea dintai lupta!"
40Dar un fum gros incepea sa se inalte atunci din cetate. Beniamitii s-au uitat inapoi; si iata ca flacarile se ridicau din cetatea intreaga spre cer.
41Barbatii lui Israel se intorsesera; si barbatii lui Beniamin s-au inspaimantat, vazand prapadul care avea sa-i ajunga.
42Au dat dosul inaintea barbatilor lui Israel, si au fugit pe calea care duce in pustie., Dar navalitorii s-au luat dupa ei, iar pe cei ce iesisera din cetate i-au culcat la pamant, caci ii prinsesera la mijloc.
43Au inconjurat pe Beniamin, l-au gonit si l-au zdrobit de indata ce voia sa se odihneasca, pana in fata cetatii Ghibea inspre soare rasare.
44Optsprezece mii de barbati au cazut din Beniamin, toti voinici.
45Din cei ce au dat dosul ca sa fuga spre pustie la stanca Rimon, barbatii lui Israel au nimicit cinci mii pe drumuri; i-au urmarit pana la Ghideom, si au ucis din ei doua mii.
46Intreg numarul Beniamitilor care au pierit in ziua aceea a fost de douazeci si cinci de mii de oameni in stare sa poarte armele, toti voinici.
47sase sute de oameni erau cei ce dadusera dosul si fugisera spre pustie la stanca Rimon; acolo au ramas patru luni.
48Barbatii lui Israel s-au intors la fiii lui Beniamin, si i-au trecut prin ascutisul sabiei, de la oamenii din cetati pana la dobitoace, si tot ce au gasit. Au pus de asemenea foc tuturor cetatilor pe care le-au gasit in cale.
Inmultirea din nou a semintiei lui Beniamin.
21
1Barbatii lui Israel jurasera la Mitpa, zicand: "Nici unul din noi sa nu-si dea fata dupa un Beniamit".
2Poporul a venit la Betel, si a stat inaintea lui Dumnezeu pana seara. Au ridicat glasul, au varsat multe lacrimi,
3si au zis: "Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce s-a intamplat asa ceva in Israel, sa lipseasca astazi o semintie intreaga din Israel?"
4A doua zi, poporul s-a sculat dis-de-dimineata; au zidit acolo un altar, si au adus arderi de tot si jertfe de multumire.
5Copiii lui Israel au zis: "Cine dintre toate semintiile lui Israel nu s-a suit la adunare inaintea Domnului?" Caci facusera un juramant mare impotriva oricui nu s-ar sui la Domnul la Mitpa, si zisesera: "Sa fie pedepsit cu moartea."
6Copiilor lui Israel le parea rau de fratele lor Beniamin, si ziceau: "Astazi a fost nimicita o semintie din Israel.
7Cum sa facem rost de neveste celor ce au ramas cu viata, fiindca am jurat pe Domnul sa nu le dam fetele noastre de neveste?"
8Ei au zis deci: "Este cineva dintre semintiile lui Israel care sa nu se fi suit la Domnul la Mitpa?" si nimeni din Iabes din Galaad nu venise in tabara, la adunare.
9Au facut numaratoarea poporului, si nu era acolo nici unul din locuitorii din Iabes din Galaad.
10Atunci adunarea a trimis impotriva lor douasprezece mii de ostasi, dandu-le porunca aceasta: "Duceti-va, si treceti prin ascutisul sabiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile si copiii.
11Iata ce sa faceti: sa nimiciti cu desavarsire orice barbat si orice femeie care a cunoscut impreunarea cu barbat".
12Au gasit intre locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, care nu se culcasera cu barbat, si le-au adus in tabara la Silo, care este in tara Canaanului".
13Toata adunarea a trimis soli sa vorbeasca fiilor lui Beniamin care erau la stanca Rimon, si sa le vesteasca pacea.
14In timpul acela Beniamitii s-au intors si li s-au dat de neveste acelea pe care le lasasera cu viata din femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule.
15Poporului ii parea rau de Beniamin, caci Domnul facuse o spartura in semintiile lui Israel.
16Batranii adunarii au zis: "Cum sa facem rost de neveste pentru cei ramasi, caci femeile lui Beniamin au fost nimicite?"
17si au zis: "Cei ce au mai ramas din Beniamin, sa-si pastreze mostenirea, ca sa nu se stearga o semintie din Israel.
18Dar noi nu putem sa dam pe fetele noastre dupa ei, caci copiii lui Israel au jurat, zicand: "Blestemat sa fie cine va da o nevasta unui Beniamit!"
19si au zis: "Iata, in fiecare an este o sarbatoare a Domnului la Silo, care este la miaza noapte de Betel, la rasaritul drumului care suie din Betel la Sihem, si la miaza-zi de Lebona."
20Apoi au dat urmatoarea porunca fiilor lui Beniamin: "Duceti-va si stati la panda in vii.
21Uitati-va, si cand veti vedea pe fetele din Silo iesind sa joace, sa iesiti din vii, sa va luati fiecare cate o nevasta din fetele din Silo, si sa va duceti in tara lui Beniamin.
22Daca parintii sau fratii lor vor veni sa se planga la noi, le vom spune: "Dati-ni-le noua, caci n-am luat cate o nevasta de fiecare in razboi. Nu voi li le-ati dat: numai atunci, ati fi vinovati.
23Fiii lui Beniamin au facut asa: si-au luat neveste, dupa numarul lor, dintre jucatoarele pe care le-au rapit; apoi au plecat si s-au intors in mostenirea lor; au zidit iarasi, cetatile, si au locuit acolo.
24si in acelasi timp copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare in semintia lui si in familia lui, si s-a intors fiecare in mostenirea lui.
25Pe vremea aceea, nu era imparat in Israel, fiecare facea ce-i placea.