Ecl 1.12;Ecl 7.27;Ecl 12.8-10;
Ps 39.5-6;Ps 62.9;Ps 144.4;Ecl 12.8;Rom 8.20;
1Imp 3.12-13;1Imp 4.30;1Imp 10.7-23;Ecl 2.9;
Ecl 2.3-12;Ecl 7.23-25;1Tes 5.21;
Prov 17.24;Ecl 8.1;Ps 49.10;Ecl 9.2-11;
Ecl 3.12-22;Ecl 5.18;Ecl 8.15;
Iov 27.16-17;Prov 28.8;
Orice lucru isi are vremea lui.
Ecl 1.9;
Ecl 3.12;Ecl 2.24;Ecl 5.18;Ecl 11.9;Ecl 2.10;Ecl 6.12;Ecl 8.7;Ecl 10.14;
Ex 3.5;Isa 1.12;1Sam 15.22;Ps 50.8;Prov 15.8;Prov 21.27;Osea 6.6; Ecl 2.24;Ecl 3.12-22;Ecl 9.7;Ecl 11.9;1Tim 6.17;Ecl 2.10;Ecl 3.22; Ps 102.11;Ps 109.23;Ps 144.4;Iac 4.14;Ps 39.6;Ecl 8.7;
Isa 65.20;Rom 2.5;Ps 37.11-19;Prov 1.32-33;Isa 3.10-11;Mat 25.34-41; Iov 5.9;Ecl 3.11;Rom 11.33;Ps 73.16;
Isa 32.20;Deut 15.10;Prov 19.17;Mat 10.42;2Cor 9.8;Gal 6.9-10;Evr 6.10; Gen 3.19;Iov 34.15;Ps 90.3;Ecl 3.21;Num 16.22;Num 27.16;Iov 34.14;Isa 57.16;Zah 12.1; Ecl 11.9;Mat 12.36;Fapt 17.30-31;Rom 2.16;Rom 14.10-12;1Cor 4.5;2Cor 5.10;
Teme-te de Dumnezeu.
16Am mai vazut sub soare ca in locul randuit pentru judecata domneste nelegiuirea, si ca in locul randuit pentru dreptate este rautate.
17Atunci am zis in inima mea: "Dumnezeu va judeca si pe cel bun si pe cel rau; caci El a sorocit o vreme pentru orice lucru si pentru orice fapta."
18Am zis in inima mea ca acestea se intampla numai pentru oameni, ca sa-i incerce Dumnezeu, si ei insisi sa vada ca nu sunt decat niste dobitoace.
19Caci soarta omului si a dobitocului este aceeasi; aceeasi soarta au amandoi; cum moare unul, asa moare si celalalt, toti au aceeasi suflare, si omul nu intrece cu nimic pe dobitoc; caci totul este desertaciune.
20Toate merg la un loc; toate au fost facute din tarana, si toate se intorc in tarana.
21Cine stie daca suflarea omului se suie in sus, si daca suflarea dobitocului se pogoara in jos in pamant?
22Asa ca am vazut ca nu este nimic mai bun pentru om decat sa se inveseleasca de lucrarile lui: aceasta este partea lui. Caci cine-l va face sa se bucure de ce va fi dupa el?
4
1M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; si iata ca cei apasati varsa lacrimi, si nu este nimeni sa-i mangaie! Ei sunt prada silniciei asupritorilor lor, si n-are cine sa-i mangaie!
2si am gasit ca mortii, care au murit mai inainte, sunt mai fericiti decat cei vii, care sunt inca in viata.
3Dar mai fericit decat amandoi am gasit pe cel ce nu s-a nascut inca, fiindca n-a vazut toate relele care se petrec sub soare.
4Am mai vazut ca orice munca si orice iscusinta la lucru isi are temeiul numai in pizma unuia asupra altuia. si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant.
5Nebunul isi incruciseaza mainile, si isi mananca insasi carnea lui.
6Mai bine o mana plina de odihna, decat amandoi pumnii plini de truda si goana dupa vant.
7Am mai vazut o alta desertaciune sub soare.
8Un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, si totusi munca lui n-are sfarsit, ochii nu i se satura niciodata de bogatii, si nu se gandeste: "Pentru cine muncesc eu, si-mi lipsesc sufletul de placeri?" si aceasta este o desertaciune si un lucru rau.
9Mai bine doi decat unul, caci iau o plata cu atat mai buna pentru munca lor.
10Caci, daca se intampla sa cada, se ridica unul pe altul; dar vai de cine este singur, si cade, fara sa aiba pe altul care sa-l ridice!
11Tot asa, daca se culca doi impreuna, se incalzesc unul pe altul, dar cum are sa se incalzeasca daca e singur?
12si daca se scoala cineva asupra unuia, doi pot sa-i stea impotriva; si funia impletita in trei nu se rupe usor.
13Mai bine un copil sarac si intelept decat un imparat batran si fara minte, care nu intelege ca trebuie sa se lase indrumat;
14caci el poate sa iasa din temnita ca sa domneasca, macar ca poate chiar sa se fi nascut sarac in imparatia celui din urma.
15Am vazut pe toti cei vii, care umbla sub soare, inconjurand pe copilul, care avea sa urmeze dupa imparat si sa domneasca in locul lui.
16Fara sfarsit era tot poporul, in fruntea caruia mergea el. si totusi, cei ce vor veni dupa el nu se vor bucura de el. Caci si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant.
5
1Pazeste-ti piciorul, cand intri in Casa lui Dumnezeu, si apropie-te mai bine sa asculti, decat sa aduci jertfa nebunilor; caci ei nu stiu ca fac rau cu aceasta.
2Nu te grabi sa deschizi gura, si sa nu-ti rosteasca inima cuvinte pripite inaintea lui Dumnezeu; caci Dumnezeu este in cer, si tu pe pamant, de aceea sa nu spui vorbe multe.
3Caci, daca visurile se nasc din multimea grijilor, prostia nebunului se cunoaste din multimea cuvintelor.
4Daca ai facut o juruinta lui Dumnezeu, nu zabovi s-o implinesti, caci Lui nu-I plac cei fara minte; de aceea implineste juruinta, pe care ai facut-o.
5Mai bine sa nu faci nici o juruinta, decat sa faci o juruinta si sa n-o implinesti.
6Nu lasa gura sa te bage in pacat, si nu zice inaintea trimisului lui Dumnezeu: "M-am pripit." Pentru ce sa Se manie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, si sa nimiceasca lucrarea mainilor tale?
7Caci, daca este desertaciune in multimea visurilor, nu mai putin este si in multimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu.
8Cand vezi in tara pe cel sarac napastuit si jefuit in numele dreptului si dreptatii, sa nu te miri de lucrul acesta! Caci peste cel mare vegheaza altul mai mare, si peste ei toti Cel Prea Inalt.
9Dar un folos pentru tara in toate privintele, este un imparat pretuit in tara.
10Cine iubeste argintul, nu se satura niciodata de argint, si cine iubeste bogatia multa, nu trage folos din ea. si aceasta este o desertaciune!
11Cand se inmultesc bunatatile, se inmultesc si cei ce le papa: si ce folos mai are din ele stapanul lor decat ca le vede cu ochii?
12Dulce este somnul lucratorului, fie ca a mancat mult, fie ca a mancat putin; dar pe cel bogat nu-l lasa imbuibarea sa doarma.
13Este un mare rau, pe care l-am vazut sub soare: avutii pastrate spre nefericirea stapanului lor.
14Daca se pierd aceste bogatii prin vreo intamplare nenorocita, si el are un fiu, fiului nu-i ramane nimic in maini.
15Cum a iesit de gol din pantecele mamei sale, din care a venit, asa se intoarce, si nu poate sa ia nimic in mana din toata osteneala lui.
16si acesta este un mare rau, anume ca se duce cum venise; si ce folos are el ca s-a trudit in vant?
17Ba inca, toata viata lui a mai trebuit sa manance cu necaz, si a avut multa durere, grija si suparare.
18Iata ce am vazut: este bine si frumos ca omul sa manance si sa bea, si sa traiasca bine in mijlocul muncii lui, cu care se trudeste sub soare, in toate zilele vietii lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; caci aceasta este partea lui.
19Dar daca a dat Dumnezeu cuiva avere si bogatii, si i-a ingaduit sa manance din ele, sa-si ia partea lui din ele, si sa se bucure in mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.
20Caci nu se mai gandeste mult la scurtimea zilelor vietii lui, de vreme ce Dumnezeu ii umple inima de bucurie.
Averea si cinstea sunt tot desertaciuni.
6
1Este un rau, pe care l-am vazut sub soare, si care se intalneste des intre oameni.
2Este, de pilda, un om caruia i-a dat Dumnezeu avere, bogatii, si slava, asa ca nu-i lipseste nimic din ce-i doreste sufletul; dar Dumnezeu nu-l lasa sa se bucure de ele, ci un strain se bucura de ele: aceasta este o desertaciune si un rau mare.
3Chiar daca un om ar avea o suta de copii, si ar trai multi ani, - oricat de mult i s-ar mari numarul zilelor anilor lui, dar daca nu i se satura sufletul de bunatatile agonisite de el, si daca nici de inmormantare n-are parte, eu zic ca o starpitura este mai fericita decat el.
4Caci aceasta din urma piere odata cu venirea ei, se duce in intuneric, si numele ii ramane acoperit cu intuneric;
5n-a vazut, nici n-a cunoscut soarele; si de aceea este mai bine de ea decat de omul acela.
6si de ar trai chiar de doua ori o mie de ani un astfel de om, fara sa se bucure de fericire, nu merg toate la un loc?
7Toata truda omului este pentru gura lui, si totusi poftele nu i se implinesc niciodata.
8Caci ce are inteleptul mai mult decat nebunul? Ce folos are nenorocitul care stie sa se poarte inaintea celor vii?
9Mai bine ce vezi cu ochii decat framantare de pofte neimplinite: si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant.
10Ce este omul, se cunoaste dupa numele care i s-a dat de mult: se stie ca este din pamant, si nu poate sa se judece cu cel ce este mai tare decat el.
11Caci chiar daca face multa vorba, care doar inmulteste desertaciunea, ce folos are omul din ea?
12Caci cine stie ce este bine pentru om in viata, in toate zilele vietii lui de vietuire desarta, pe care le petrece ca o umbra? si cine poate sa spuna omului ce va fi dupa el sub soare?
7
1Mai mult face un nume bun decat untdelemnul mirositor, si ziua mortii decat ziua nasterii.
2Mai bine sa te duci intr-o casa de jale decat sa te duci intr-o casa de petrecere; caci acolo iti aduci aminte de sfarsitul oricarui om, si cine traieste, isi pune la inima lucrul acesta.
3Mai buna este intristarea decat rasul; caci prin intristarea fetei inima se face mai buna.
4Inima inteleptilor este in casa de jale, iar inima celor fara minte este in casa petrecerii.
5Mai bine sa asculti mustrarea inteleptului decat sa asculti la cantecul celor fara minte.
6Caci rasul celor fara minte este ca paraitul spinilor sub caldare. si aceasta este o desertaciune.
7Averea luata prin sila innebuneste pe cel intelept, si mita strica inima.
8Mai bun este sfarsitul unui lucru decat inceputul lui; mai bine cel bun la suflet decat cel ingamfat.
9Nu te grabi sa te manii in sufletul tau, caci mania locuieste in sanul nebunilor.
10Nu zice: "Cum se face ca zilele de mai inainte erau mai bune decat acestea?" Caci nu din intelepciune intrebi asa.
11Intelepciunea pretuieste cat o mostenire, si chiar mai mult pentru cei ce vad soarele.
12Caci ocrotire da si intelepciunea, ocrotire da si argintul; dar un folos mai mult al stiintei este ca intelepciunea tine in viata pe cei ce o au.
13Uita-te cu bagare de seama la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate sa indrepte ce a facut El stramb?
14In ziua fericirii, fii fericit, si in ziua nenorocirii, gandeste-te ca Dumnezeu a facut si pe una si pe cealalta, pentru ca omul sa nu mai poata sti nimic din ce va fi dupa el.
15Tot felul de lucruri am vazut in zilele desertaciunii mele. Este cate un om fara prihana, care piere in neprihanirea lui, si este cate un nelegiuit, care o duce mult in rautatea lui.
16Nu fi prea neprihanit si nu te arata prea intelept: pentru ce sa te pierzi singur?
17Dar nu fi nici peste masura de rau si nu fi fara minte: pentru ce vrei sa mori inainte de vreme?
18Bine este sa tii la aceasta, dar nici pe cealalta sa n-o lasi din mana; caci cine se teme de Dumnezeu, scapa din toate acestea.
19Intelepciunea face pe cel intelept mai tare decat zece viteji, care sunt intr-o cetate.
20Fiindca pe pamant nu este nici un om fara prihana, care sa faca binele fara sa pacatuiasca.
21Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rau!
22Caci stie inima ta de cate ori ai vorbit si tu de rau pe altii.
23Toate acestea le-am cercetat cu intelepciune. Am zis: "Ma voi intelepti." Dar intelepciunea a ramas departe de mine.
24Cu mult mai departe decat era mai inainte, si ce adanca! Cine o va putea gasi?
25M-am apucat si am cercetat toate lucrurile, cu gand sa inteleg, sa adancesc, si sa caut intelepciunea si rostul lucrurilor, si sa pricep nebunia rautatii si ratacirea prostiei.
26si am gasit ca mai amara decat moartea este femeia, a carei inima este o cursa si un lat, si ale carei maini sunt niste lanturi; cel placut lui Dumnezeu scapa de ea, dar cel pacatos este prins de ea.
27Iata ce am gasit, zice Eclesiastul, cercetand lucrurile unul cate unul, ca sa le patrund rostul;
28iata ce-mi cauta si acum sufletul, si n-am gasit. Din o mie am gasit un om: dar o femeie n-am gasit in toate acestea.
29Numai, iata ce am gasit: ca Dumnezeu a facut pe oameni fara prihana, dar ei umbla cu multe siretenii.
8
1Cine este ca cel intelept, si cine pricepe rostul lucrurilor? Intelepciunea omului ii lumineaza fata, si asprimea fetei i se schimba.
2Eu iti spun: "Pazeste poruncile imparatului, din pricina juramantului, facut inaintea lui Dumnezeu.
3Nu te grabi sa pleci dinaintea lui, si nu starui intr-un lucru rau: caci el poate face tot ce vrea,
4pentru ca vorba imparatului are putere. Cine poate zice: "Ce faci?"
5Pe cine pazeste porunca, nu-l va atinge nici o nenorocire, dar inima inteleptului cunoaste si vremea si judecata.
6Caci pentru orice lucru este o vreme si o judecata si nenorocirea paste pe om.
7Dar el nu stie ce si cum se va intampla, caci n-are nici cine-i spune.
8Omul nu este stapan pe suflarea lui ca s-o poata opri, si n-are nici o putere peste ziua mortii; in lupta aceasta nu este izbavire, si rautatea nu poate scapa pe cei rai.
9Toate acestea le-am vazut, si mi-am indreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme cand un om stapaneste peste alt om, ca sa-l faca nenorocit.
10Atunci am vazut pe cei rai ingropati si ducandu-se la odihna lor, iar pe cei ce lucrasera cu neprihanire departandu-se de locul sfant si uitati in cetate. si aceasta este o desertaciune!
11Pentru ca nu se aduce repede la indeplinire hotararea data impotriva faptelor rele, de aceea este plina inima fiilor oamenilor de dorinta sa faca rau.
12Totusi, macar ca pacatosul face de o suta de ori raul si staruie multa vreme in el, eu stiu ca fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, si au frica de El.
13Dar cel rau, nu este fericit si nu-si va lungi zilele, intocmai ca umbra, pentru ca n-are frica de Dumnezeu.
14Este o desertaciune care se petrece pe pamant: si anume sunt oameni neprihaniti, carora le merge ca si celor rai care fac fapte rele, si sunt rai, carora le merge ca si celor neprihaniti, care fac fapte bune. Eu zic ca si aceasta este o desertaciune.
15Am laudat dar petrecerea, pentru ca nu este alta fericire pentru om sub soare decat sa manance si sa bea si sa se inveseleasca; iata ce trebuie sa-l insoteasca in mijlocul muncii lui, in zilele vietii pe care i le da Dumnezeu sub soare.
16Cand mi-am pus inima sa cunosc intelepciunea si sa ma uit cu bagare de seama la truda pe care si-o da omul pe pamant - caci omul nu vede somn cu ochii, nici zi nici noapte, -
17am vazut atunci toata lucrarea lui Dumnezeu, am vazut ca omul nu poate sa patrunda ce se face sub soare; oricat s-ar trudi el sa cerceteze, tot nu va putea afla; si chiar daca inteleptul ar zice ca a ajuns sa inteleaga, tot nu poate sa gaseasca.
9
1Da, mi-am pus inima in cautarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri, si am vazut ca cei neprihaniti si intelepti, si faptele lor, sunt in mana lui Dumnezeu, atat dragostea cat si ura. Oamenii nu stiu nimic mai dinainte; totul este inaintea lor in viitor.
2Tuturor li se intampla toate deopotriva: aceeasi soarta are cel neprihanit si cel rau, cel bun si curat ca si cel necurat, cel ce aduce jertfa, ca si cel ce n-aduce jertfa; cel bun ca si cel pacatos, cel ce jura ca si cel ce se teme sa jure!
3Iata cel mai mare rau in tot ce se face sub soare: anume ca aceeasi soarta au toti. De aceea si este plina inima oamenilor de rautate, si de aceea este atata nebunie in inima lor tot timpul cat traiesc. si dupa aceea? Se duc la cei morti.
4Caci cine este scutit? Oricine traieste, tot mai trage nadejde; caci un caine viu face mai mult decat un leu mort.
5Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic, si nu mai au nici o rasplata, fiindca pana si pomenirea li se uita.
6si dragostea lor, si ura lor, si pizma lor, de mult au si pierit, si niciodata nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.
7Du-te, dar, de mananca-ti painea cu bucurie, si bea-ti cu inima buna vinul; caci de mult a gasit Dumnezeu placere in ce faci tu acum.
8Hainele sa-ti fie albe, in orice vreme, si untdelemnul sa nu-ti lipseasca de pe cap.
9Gusta viata cu nevasta, pe care o iubesti, in tot timpul vieti tale desarte, pe care ti-a dat-o Dumnezeu sub soare, in aceasta vreme trecatoare; caci aceasta iti este partea in viata, in mijlocul trudei cu care te ostenesti sub soare.
10Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci, in locuinta mortilor, in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune!
11Am mai vazut apoi sub soare ca nu cei iuti alearga, ca nu cei viteji castiga razboiul, ca nu cei intelepti castiga painea, nici cei priceputi bogatia, nici cei invatati bunavointa, ci toate atarna de vreme si de imprejurari.
12Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul, intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare, si ca pasarile prinse in lat; ca si ei sunt prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii, cand vine fara veste nenorocirea peste ei.
13Am mai vazut urmatoarea intelepciune sub soare, si mi s-a parut mare.
14Era o mica cetate, cu putini oameni in ea; si a venit asupra ei un imparat puternic, a impresurat-o, si a ridicat mari intarituri impotriva ei.
15In ea se afla un om sarac dar intelept, care a scapat cetatea cu intelepciunea lui. si nimeni nu se gandise la omul acela sarac.
16Atunci am zis: "Mai buna este intelepciunea decat taria!" Totusi intelepciunea saracului este dispretuita, si nimeni nu-l asculta.
17Cuvintele inteleptilor, ascultate in liniste, sunt mai de pret decat strigatele unuia care stapaneste intre nebuni.
18Intelepciunea este mai de pret decat sculele de razboi; dar un singur pacatos nimiceste mult bine.
10
1Mustele moarte strica si acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot asa, putina nebunie biruie intelepciunea si slava.
2Inima inteleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stanga lui.
3si pe orice drum ar merge nebunul, peste tot ii lipseste mintea, si spune tuturor ca este un nebun!
4Cand izbucneste impotriva ta mania celui ce stapaneste, nu-ti parasi locul, caci sangele rece te pazeste de mari pacate.
5Este un rau pe care l-am vazut sub soare, ca o greseala, care vine de la cel ce carmuieste:
6nebunia este pusa in dregatorii inalte, iar bogatii stau in locuri de jos.
7Am vazut robi calare, si voievozi mergand pe jos ca niste robi.
8Cine sapa groapa altuia, cade el in ea, si cine surpa un zid, va fi muscat de un sarpe.
9Cine sfarama pietre, este ranit de ele, si cine despica lemne este in primejdie.
10Cand se toceste fierul, si ramane neascutit, trebuie sa-ti indoiesti puterile; de aceea la izbanda ajungi prin intelepciune.
11Cand musca sarpele, fiindca n-a fost vrajit, vrajitorul n-are nici un castig din mestesugul lui.
12Cuvintele unui intelept sunt placute, dar buzele nebunului ii aduc pieirea.
13Cel dintai cuvant care-i iese din gura este nebunie, si cel din urma este o nebunie si mai rea.
14Nebunul spune o multime de vorbe, macar ca omul nu stie ce se va intampla, si cine-i va spune ce va fi dupa el?
15Truda nebunului oboseste pe cel ce nu cunoaste drumul spre cetate.
16Vai de tine, tara, al carei imparat este un copil, si ai carei voievozi benchetuiesc de dimineata!
17Ferice de tine tara, al carei imparat este de neam mare, si ai carei voievozi mananca la vremea potrivita, ca sa-si intareasca puterile, nu ca sa se dedea la betie!
18Cand mainile sunt lenese, se lasa grinda, si cand se lenevesc mainile, ploua in casa.
19Ospetele se fac pentru petrecere, vinul inveseleste viata, iar argintul le da pe toate.
20Nu blestema pe imparat, nici chiar in gand, si nu blestema pe cel bogat in odaia in care te culci; caci s-ar putea intampla ca pasarea cerului sa-ti duca vorba, si un sol inaripat sa-ti dea pe fata vorbele.
11
1Arunca-ti painea pe ape, si dupa multa vreme o vei gasi iarasi!
2Imparte-o in sapte si chiar in opt, caci nu stii ce nenorocire poate da peste pamant.
3Cand se umplu norii de ploaie, o varsa pe pamant. Ori incotro ar cadea copacul, fie spre miazazi, fie spre miazanoapte, in locul unde cade, acolo ramane.
4Cine se uita dupa vant, nu va semana, si cine se uita dupa nori, nu va secera.
5Cum nu stii care este calea vantului, nici cum se fac oasele in pantecele femeii insarcinate, tot asa nu cunosti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.
6Dimineata, seamana-ti samanta, si pana seara nu lasa mana sa ti se odihneasca, fiindca nu stii ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau daca amandoua sunt deopotriva de bune.
7Dulce este lumina si o placere pentru ochi sa vada soarele.
8Deci, daca un om traieste multi ani, sa se bucure, in toti anii acestia, si sa se gandeasca ce multe vor fi zilele de intuneric. Tot ce va veni este desertaciune.
9Bucura-te, tinere, in tineretea ta, fii cu inima vesela cat esti tanar, umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai; dar sa stii ca pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata.
10Goneste orice necaz din inima ta, si departeaza raul din trupul tau; caci tineretea si zorile vietii sunt trecatoare.
12
1Dar adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale, pana nu vin zilele cele rele si pana nu se apropie anii, cand vei zice: "Nu gasesc nici o placere in ei";
2pana nu se intuneca soarele, si lumina, luna si stelele, si pana nu se intorc norii indata dupa ploaie;
3pana nu incep sa tremure paznicii casei (mainile), si sa se incovoaie cele tari (picioarele); pana nu se opresc cei ce macina (dintii), caci s-au imputinat; pana nu se intuneca cei ce se uita pe ferestre (ochii);
4pana nu se inchid cele doua usi dinspre ulita (buzele), cand uruitul morii slabeste, te scoli la ciripitul unei pasari, glasul tuturor cantaretelor se aude inabusit,
5te temi de orice inaltime, si te sperii pe drum; pana nu infloreste migdalul cu peri albi, si de abia se taraste lacusta, pana nu-ti trec poftele, caci omul merge spre casa lui cea vesnica, si bocitorii cutreiera ulitele;
6pana nu se rupe funia de argint, pana nu se sfarama vasul de aur, pana nu se sparge galeata la izvor, si pana nu se strica roata de la fantana;
7pana nu se intoarce tarana in pamant, cum a fost, si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.
8O, desertaciune a desertaciunilor, zice Eclesiastul; totul este desertaciune.
9Pe langa ca Eclesiastul a fost intelept, el a mai invatat si stiinta pe popor, a cercetat, a adancit si a intocmit un mare numar de zicatori.
10Eclesiastul a cautat sa afle cuvinte placute, si sa scrie intocmai cuvintele adevarului.
11Cuvintele inteleptilor sunt ca niste bolduri; si, stranse la un loc, sunt ca niste cuie batute, date de un singur stapan.
12Incolo, fiule, ia invatatura din aceste lucruri; daca ai voi sa faci o multime de carti, sa stii ca n-ai mai ispravi, si multa invatatura oboseste trupul.
13Sa ascultam dar incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om.
14Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau.