Num 12.8;1Sam 31.4;1Sam 24.6;1Sam 26.9;Ps 105.15;
1Sam 26.9;1Imp 2.32-37;2Sam 1.10;Luc 19.22;
1Sam 31.9;Mic 1.10;Jud 16.23;Ex 15.20;Jud 11.34;1Sam 18.6;1Sam 31.4; 2Sam 1.19;
Jud 1.1;1Sam 23.2-9;1Sam 30.7-8;1Sam 30.31;2Sam 2.11;2Sam 5.1-3;1Imp 2.11; 2Sam 5.5;1Imp 2.11;
Rut 1.17;1Imp 19.2;1Sam 15.28;1Sam 16.1-12;1Sam 28.17;1Cron 12.23; 2Sam 3.10,12;1Imp 11.37;
1Imp 2.5;2Sam 20.9-10;2Sam 4.6;2Sam 2.26;
2Sam 19.7;2Sam 19.13;1Imp 2.5-34;Ps 28.4;Ps 62.12;2Tim 4.14;
2Sam 1.15;2Sam 3.32;
2Sam 2.11;1Cron 3.4;
1Cron 14.16;Ios 16.10;
1Cron 13.14;Gen 30.27;Gen 39.5;
Lev 26.11-12;Deut 23.14;2Sam 5.2;Ps 78.71-72;Mat 2.6;Fapt 20.28; 1Sam 18.14;2Sam 5.10;2Sam 8.6-14;1Sam 31.6;Ps 89.23;Gen 12.2; Jud 2.14-16;1Sam 12.9-11;Ps 106.42;2Sam 7.1;Ex 1.21;2Sam 7.27;1Imp 11.38; 1Imp 2.1;Deut 31.16;1Imp 1.21;Fapt 13.36;1Imp 8.20;Ps 132.11; 1Imp 5.5;1Imp 6.12;1Imp 8.19;1Cron 22.10;1Cron 28.6;2Sam 7.16;Ps 89.4-37; 2Sam 7.13;Ps 89.36-37;Ioan 12.34;
1Cron 16.25;2Cron 2.5;Ps 48.1;Ps 86.10;Ps 96.4;Ps 135.5;Ps 145.3;Ier 10.6;Deut 3.24;Deut 4.35;Deut 32.39;1Sam 2.2;Ps 86.8;Ps 89.6-8;Isa 45.5-22; 2Sam 22.51;
Gen 27.29-40;Num 24.18;2Sam 8.6;
1Cron 18.17;1Sam 30.14;
2Sam 9.7-10;2Sam 9.3;
2Sam 8.6;
2Sam 12.9;
1Sam 15.24;2Sam 24.10;Iov 7.20;Ps 32.5;Ps 51.4;Prov 28.13;2Sam 24.10;Iov 7.21;Ps 32.1;Mic 7.18;Zah 3.4; Isa 52.5;Ezec 36.20-23;Rom 2.24;
Gen 24.50;Gen 31.24;Lev 19.17-18;
Gen 38.12;
2Sam 14.17;2Sam 19.27;
Gen 33.4;Gen 45.15;Luc 15.20;
Ios 15.51;Ps 41.9;Ps 55.12-14;Ps 3.1;
2Sam 16.16;1Cron 27.33;2Sam 16.15;
Prov 18.13;
Jud 9.24-57;1Imp 2.32-33;2Sam 1.16;2Sam 3.28-29;2Sam 4.11-12; 2Sam 15.34;
2Sam 15.12;
2Sam 15.31-34;
2Sam 15.12;Mat 27.5;
2Sam 16.2;
Gen 14.17;2Sam 14.27;
2Sam 19.4;
Ios 5.9;
1Imp 2.8-46;
Jud 8.1;Jud 12.1;
Ecl 9.14-15;
2Sam 23.38;
Ios 18.28;Ios 7.26;2Sam 24.25;
1Cron 20.8;
Evr 2.13;Gen 15.1;Luc 1.69;Prov 18.10;Ps 9.9;Ps 14.6;Ps 59.16;Ps 71.7;Ier 16.19; Ex 3.7-8;Ps 72.12-13;Iov 40.11-12;Isa 2.11-17;Isa 5.15;Dan 4.37; Ex 15.2;Ps 27.1;Ps 28.7-8;Ps 31.4;Isa 12.2;Evr 13.21;Deut 18.13;Iov 22.3;Ps 101.2-6;Ps 119.1; 2Sam 3.1;2Sam 5.1;2Sam 19.9-14;2Sam 20.1-22;Deut 28.13;2Sam 8.1-14;Ps 2.8;Isa 55.5; Ps 144.10;Ps 89.20;Ps 89.29;
2Sam 11.3-6;
1Cron 21.5;
Ex 12.23;1Cron 21.15;Gen 6.6;1Sam 15.11;Ioel 2.13-14;1Cron 21.15;2Sam 24.18;2Cron 3.1;
Cantarea de jale a lui David pentru Saul si Ionatan.
17Iata cantarea de jale pe care a alcatuit-o David pentru Saul si fiul sau Ionatan,
18si pe care a poruncit s-o invete copiii lui Iuda. Este numita cantarea arcului si se afla scrisa in Cartea Dreptului.
19"Fala ta, Israele, zace ucisa pe dealurile tale! Cum au cazut vitejii!
20Nu spuneti lucrul acesta in Gat, nu raspanditi vestea aceasta in ulitele Ascalonului, ca sa nu se bucure fetele Filistenilor, ca sa nu se laude fetelor celor netaiati imprejur.
21Munti din Ghilboa! Nici roua, nici ploaie sa nu cada pe voi! Sa nu fie pe voi nici campii care sa dea parga pentru darurile de mancare! Caci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca si cand n-ar fi fost uns cu untdelemn.
22De la sangele celor raniti, de la grasimea celor mai voinici, arcul lui Ionatan nu da inapoi niciodata, si sabia lui Saul nu se invartea niciodata in vant.
23Saul si Ionatan, care s-au placut si s-au iubit in timpul vietii lor, n-au fost despartiti nici la moarte; erau mai usori decat vulturii, mai tari decat leii.
24Fiicele lui Israel! plangeti pe Saul, care va imbraca in stacojiu si alte podoabe, care va punea gateli de aur pe hainele voastre!
25Cum au cazut vitejii in mijlocul luptei! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!
26Ma doare dupa tine, frate Ionatane! Tu erai placerea mea; dragostea ta pentru mine era minunata: mai presus de dragostea femeiasca.
27Cum au cazut vitejii! Cum li s-au pierdut armele!"
David, imparat al lui Iuda la Hebron.
2
1Dupa aceea, David a intrebat pe Domnul: "Sa ma sui in vreuna din cetatile lui Iuda?" Domnul i-a raspuns: "Suie-te". David a zis: "Unde sa ma sui?" si Domnul a raspuns: "La Hebron".
2David s-a suit acolo, cu cele doua neveste ale sale: Ahinoam din Izreel, si Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal.
3David a luat cu el si pe oamenii care erau la el, pe fiecare cu casa lui; si au locuit in cetatile Hebronului.
4Barbatii lui Iuda au venit, si au uns acolo pe David ca imparat peste casa lui Iuda. Au dat de stire lui David ca oamenii din Iabesul Galaadului au ingropat pe Saul.
5David a trimis niste soli oamenilor din Iabesul Galaadului, sa le spuna: "Binecuvantati sa fiti de Domnul, fiindca ati aratat astfel bunavointa fata de Saul, stapanul vostru, si l-ati ingropat!
6si acum, Domnul sa va arate bunatate si credinciosie! Va voi face si eu bine, pentru ca v-ati purtat astfel.
7Sa vi se intareasca mainile, si fiti viteji; caci stapanul vostru Saul a murit, si pe mine m-a uns casa lui Iuda imparat peste ea".
Is-Boset, imparat al lui Israel la Mahanaim.
8Insa Abner, fiul lui Ner, capetenia ostirii lui Saul, a luat pe Is-Boset, fiul lui Saul, si l-a trecut la Mahanaim.
9L-a pus imparat peste Galaad, peste Ghesuriti, peste Izreel, peste Efraim, peste Beniamin, peste tot Israelul.
10Is-Boset, fiul lui Saul, era in varsta de patruzeci de ani, cand s-a facut imparat al lui Israel, si a domnit doi ani. Numai casa lui Iuda a ramas lipita de David.
11Timpul cat a domnit David la Hebron peste casa lui Iuda a fost de sapte ani si sase luni.
Abner ucide pe Asael.
12Abner, fiul lui Ner, si oamenii lui Is-Boset, fiul lui Saul, au iesit din Mahanaim ca sa mearga asupra Gabaonului.
13Ioab, fiul Teruiei, si oamenii lui David, au pornit si ei. S-au intalnit la iazul din Gabaon, si s-au oprit unii dincoace de iaz, si ceilalti dincolo.
14Abner a zis lui Ioab: "Sa se scoale tinerii acestia, si sa se bata inaintea noastra!" Ioab a raspuns: "Sa se scoale!"
15S-au sculat si au inaintat in acelasi numar, doisprezece din Beniamin, pentru Is-Boset, fiul lui Saul; si doisprezece insi ai lui David.
16Fiecare, apucand pe potrivnicul lui de cap, i-a implantat sabia in coasta, si au cazut toti deodata. si locul acela de langa Gabaon, s-a numit Helcat-Haturim (Locul Sabiilor).
17In ziua aceea a fost o lupta foarte apriga, in care Abner si barbatii lui Israel au fost batuti de oamenii lui David.
18Acolo se aflau cei trei fii ai Teruiei: Ioab, Abisai si Asael. Asael era iute de picioare, ca o caprioara de camp:
19el a urmarit pe Abner, fara sa se abata la dreapta sau la stanga.
20Abner s-a uitat inapoi, si a zis: "Tu esti Asael?" si el a raspuns: "Eu".
21Abner i-a zis: "Abate-te la dreapta sau la stanga, pune mana pe unul din tinerii acestia, si ia-i armele." Dar Asael n-a vrut sa se abata dinapoia lui.
22Abner a zis iarasi lui Asael: "Abate-te dinapoia mea; pentru ce sa te lovesc si sa te trantesc la pamant? Cum voi ridica apoi fata inaintea fratelui tau Ioab?"
23si Asael n-a vrut sa se abata. Atunci Abner l-a lovit in pantece cu capatul de jos al sulitei, si sulita a iesit pe dinapoi. A cazut si a murit pe loc. Toti cei ce ajungeau in locul unde cazuse Asael mort, se opreau,
24Ioab si Abisai au urmarit pe Abner. si la asfintitul soarelui, au ajuns la coasta Ama, care este in dreptul Ghiahului, pe drumul care duce in pustia Gabaonului.
25Fiii lui Beniamin s-au adunat in urma lui Abner, au facut o ceata, si s-au oprit pe varful unui deal.
26Abner a chemat pe Ioab, si a zis: "Oare mereu are sa sfasie sabia? Nu stii ca la sfarsit va fi amar? Pana cand vei pregeta sa spui poporului sa nu mai urmareasca pe fratii lui?"
27Ioab a raspuns: "Viu este Dumnezeu ca, daca n-ai fi vorbit, poporul n-ar fi incetat pana maine dimineata sa urmareasca pe fratii lui."
28si Ioab a sunat din trambita, si tot poporul s-a oprit; n-au mai urmarit pe Israel si nici nu s-au mai batut.
29Abner si oamenii lui au mers toata noaptea in campie; au trecut Iordanul, au strabatut in intregime Bitronul, si au ajuns la Mahanaim.
30Ioab s-a intors de la urmarirea lui Abner, si a adunat tot poporul: lipseau nouasprezece insi din oamenii lui David si Asael.
31Dar oamenii lui David omorasera trei sute saizeci de insi din barbatii lui Beniamin si ai lui Abner.
32Au luat pe Asael, si l-au ingropat in mormantul tatalui sau la Betleem. Ioab si oamenii lui au mers toata noaptea, si li s-au revarsat zorile in Hebron.
Puterea lui David creste; familia lui.
3
1Razboiul a tinut mult intre casa lui Saul si casa lui David. David era tot mai tare, si casa lui Saul mergea slabind.
2Lui David i s-au nascut fii la Hebron. Intaiul lui nascut a fost Amnon, din Ahinoam din Izreel;
3al doilea, Chileab, din Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal; al treilea, Absalom, fiul Maachei, fata lui Talmai, imparatul Ghesurului;
4al patrulea, Adonia, fiul Hagitei; al cincilea, sefatia, fiul Abitalei;
5si al saselea, Itream, din Egla, nevasta lui David. Acestia i s-au nascut lui David la Hebron.
Abner pentru David.
6In timpul razboiului dintre casa lui Saul si casa lui David, Abner a tinut cu tarie la casa lui Saul.
7Dar Saul avusese o tiitoare, numita Ritpa, fata lui Aiia. si Is-Boset a zis lui Abner: "Pentru ce ai intrat la tiitoarea tatalui meu?"
8Abner s-a maniat foarte rau de cuvintele lui Is-Boset, si a raspuns: "Oare cap de caine sunt eu, si tin cu Iuda? Eu dau astazi dovada de bunavointa fata de casa tatalui tau Saul, fata de fratii si prietenii lui, nu te-am dat in mainile lui David, si astazi imi bagi vina pentru un pacat facut cu femeia aceasta?
9Dumnezeu sa pedepseasca cu toata asprimea pe Abner, daca nu voi face cum a jurat Domnul lui David,
10cand i-a spus ca imparatia va fi luata de la casa lui Saul, si ca scaunul de domnie al lui David va fi ridicat peste Israel si peste Iuda, de la Dan pana la Beer-seba".
11Is-Boset n-a indraznit sa mai raspunda o vorba lui Abner, pentru ca se temea de el.
12Abner a trimis soli la David, sa-i spuna din partea lui: "A cui este tara? Fa legamant cu mine, si mana mea te va ajuta sa intorci la tine pe tot Israelul".
13El a raspuns: "Bine! voi face legamant cu tine, dar iti cer un lucru: sa nu-mi vezi fata decat daca-mi vei aduce mai intai pe Mical, fata lui Saul cand vei veni la mine".
14si David a trimis soli lui Is-Boset, fiul lui Saul, sa-i spuna: "Da-mi pe nevasta mea Mical, cu care m-am logodit pentru o suta de preputuri de la Filisteni".
15Is-Boset a trimis s-o ia de la barbatul ei Paltiel, fiul lui Lais.
16si barbatul ei a mers dupa ea plangand pana la Bahurim. Atunci Abner i-a zis: "Pleaca, si intoarce-te!" si el s-a intors.
17Abner a stat de vorba cu batranii lui Israel, si le-a zis: "Odinioara voi doreati sa aveti imparat pe David;
18puneti-l acum, caci Domnul a zis despre el: "Prin robul Meu David voi izbavi pe poporul Meu Israel din mana Filistenilor si din mana tuturor vrajmasilor lui."
19Abner a vorbit si lui Beniamin, si s-a dus sa spuna in auzul lui David la Hebron ce hotarase Israel si toata casa lui Beniamin.
20A ajuns la David in Hebron, insotit de douazeci de oameni; si David a dat un ospat in cinstea lui Abner si acelor care erau cu el.
21Abner a zis lui David: "Ma voi scula, si voi pleca sa strang tot Israelul la domnul meu imparatul, ca sa faca legamant cu tine, si sa domnesti in totul dupa dorinta ta". David a dat drumul lui Abner, care a plecat in pace.
Abner este omorat de Ioab.
22Ioab si oamenii lui David s-au intors de la urmarirea unei cete, si au adus cu ei o mare prada. Abner nu mai era la David in Hebron, caci David ii daduse drumul, si plecase in pace.
23Cand a venit Ioab cu toata ceata lui, i s-a spus: "Abner, fiul lui Ner, a venit la imparat, care i-a dat drumul, si s-a dus in pace".
24Ioab s-a dus la imparat, si a zis: "Ce ai facut? Abner a venit la tine; pentru ce i-ai dat drumul si l-ai lasat sa plece?
25Tu cunosti pe Abner, fiul lui Ner! A venit sa te insele, ca sa-ti pandeasca pasii, si sa stie tot ce faci."
26si Ioab, dupa ce a plecat de la David, a trimis pe urmele lui Abner niste soli care l-au adus inapoi de la fantana fara apa Sira: David nu stia nimic.
27Cand s-a intors Abner la Hebron, Ioab l-a tras deoparte in mijlocul portii, ca sa-i vorbeasca in taina, si l-a lovit acolo in pantece si l-a omorat, ca sa razbune moartea fratelui sau Asael.
Plangerea lui David pentru Abner.
28David a aflat apoi, si a zis: "Nevinovat sunt eu si imparatia mea pe vecie, inaintea Domnului, de sangele lui Abner, fiul lui Ner.
29Sangele acesta sa cada asupra lui Ioab si asupra intregii case a tatalui sau! Totdeauna sa fie in casa lui Ioab cineva, atins de o scurgere de samanta sau de lepra, sau care sa se reazeme in carja, sau sa cada ucis de sabie, sau sa duca lipsa de paine!"
30Astfel Ioab si fratele sau Abisai, au omorat pe Abner, pentru ca omorase pe fratele lor Asael in lupta de la Gabaon.
31David a zis lui Ioab si intregului popor care era cu el: "Rupeti-va hainele, incingeti-va cu saci, si bociti-va inaintea lui Abner!" si imparatul David mergea in urma sicriului.
32Au ingropat pe Abner la Hebron. Imparatul a ridicat glasul, si a plans la mormantul lui Abner, si tot poporul plangea.
33Imparatul a facut urmatoarea cantare de jale pentru Abner, si a zis: "Sa moara Abner cum moare un misel?
34N-aveai nici mainile legate, Nici picioarele puse in lanturi Ai cazut cum cade cineva inaintea celor rai!" si tot poporul a plans si mai mult dupa Abner.
35Tot poporul s-a apropiat de David ca sa-l faca sa manance ceva, cat era inca ziua; dar David a jurat, zicand: "Sa ma pedepseasca Dumnezeu cu toata asprimea, daca voi gusta paine sau altceva inainte de apusul soarelui!"
36Lucrul acesta a fost cunoscut si placut la tot poporul; toti au gasit ca era bine ce facuse imparatul.
37Tot poporul si tot Israelul au inteles in ziua aceea ca Abner, fiul lui Ner, nu fusese ucis din porunca imparatului.
38Imparatul a zis slujitorilor sai: "Nu stiti ca o capetenie, un om mare, a cazut astazi in Israel?
39Eu sunt inca slab, macar ca am primit ungerea imparateasca; si oamenii acestia, fiii Teruiei, sunt prea puternici pentru mine. Domnul sa rasplateasca dupa rautatea lui celui ce a facut raul!"
Is-Boset este ucis.
4
1Cand a auzit fiul lui Saul ca Abner a murit la Hebron, mainile i-au ramas fara putere, si tot Israelul s-a inspaimantat.
2Fiul lui Saul avea doi capi peste cetele de razboi, dintre care unul se numea Baana iar altul Recab; erau fiii lui Rimon din Beerot, dintre fiii lui Beniamin. - Caci Beerot era privit ca facand parte din Beniamin,
3si Beerotitii fugisera la Ghitaim, unde au locuit pana in ziua de azi.
4Ionatan, fiul lui Saul, avea un fiu olog de picioare, si in varsta de cinci ani, cand a venit din Izreel vestea mortii lui Saul si a lui Ionatan; doica lui l-a luat si a fugit, si fiindca se grabea sa fuga, a cazut si a ramas olog; numele lui era Mefiboset.
5si fiii lui Rimon din Beerot, Recab si Baana, s-au dus in timpul zadufului zilei in casa lui Is-Boset, care isi facea somnul de amiaza.
6Au patruns pana in mijlocul casei, dandu-se drept negustori de grau, si l-au lovit in pantece; apoi Recab si Baana, fratele sau, au scapat.
7Au intrat in casa, pe cand el era culcat pe pat in odaia lui de dormit, l-au lovit, l-au omorat, si i-au taiat capul. I-au luat capul, si au mers toata noaptea prin campie.
8Au adus capul lui Is-Boset la David in Hebron, si au zis imparatului: "Iata capul lui Is-Boset, fiul lui Saul, vrajmasul tau, care voia sa-ti ia viata; Domnul razbuna azi pe imparat, domnul meu, impotriva lui Saul si impotriva neamului lui."
9David a raspuns lui Recab si lui Baana, fratele sau, fiii lui Rimon din Beerot: "Viu este Domnul care m-a izbavit din orice primejdie,
10ca pe cel ce a venit sa-mi spuna: "Iata, Saul a murit", si care credea ca-mi aduce o veste buna, l-am prins si l-am omorat la Ticlag, ca sa-l rasplatesc pentru stirea lui;
11si cand niste rai au ucis pe un om nevinovat in casa lui si in patul lui, cu cat mai mult ii voi cere sangele din mainile voastre si va voi nimici de pe pamant."
12si David a poruncit oamenilor lui sa-i omoare; le-au taiat mainile si picioarele, si i-au spanzurat la marginea iazului din Hebron. Au luat apoi capul lui Is-Boset, si l-au ingropat in mormantul lui Abner la Hebron.
David imparat peste tot Israelul.
5
1Toate semintiile lui Israel au venit la David, in Hebron, si au zis: "Iata ca noi suntem os din oasele tale si carne din carnea ta.
2Chiar odinioara, cand Saul era imparatul nostru, tu povatuiai si strangeai pe Israel. Domnul ti-a zis: "Tu vei paste pe poporul Meu Israel, si vei fi capetenia lui Israel."
3Astfel toti batranii lui Israel au venit la imparat in Hebron, si imparatul David a facut legamant cu ei la Hebron, inaintea Domnului. si au uns pe David imparat peste Israel.
4David era in varsta de treizeci de ani cand s-a facut imparat, si a domnit patruzeci de ani.
5La Hebron a domnit peste Iuda sapte ani si sase luni, si la Ierusalim a domnit treizeci si trei de ani peste tot Israelul si Iuda.
Cucerirea Ierusalimului.
6Imparatul a mers cu oamenii lui asupra Ierusalimului impotriva Iebusitilor, locuitorii tarii. Ei au zis lui David: "Sa nu intri aici, caci si orbii si ologii ti se vor impotrivi! prin aceasta voiau sa spuna ca David nu va intra cu nici un chip aici.
7Dar David a pus mana pe cetatuia Sionului: aceasta este cetatea lui David.
8David zisese in ziua aceea: "Oricine va bate pe Iebusiti, sa arunce in canal pe schiopii si pe orbii aceia care sunt vrajmasii lui David" - De aceea se zice: "Orbul si schiopul sa nu intre in casa Domnului."
9David s-a asezat in cetatuie, pe care a numit-o cetatea lui David. A facut intarituri de jur imprejur, in afara si inauntrul lui Milo (Cetatuie).
10David ajungea tot mai mare, si Domnul, Dumnezeul ostirilor, era cu el.
Casa lui David.
11Hiram, imparatul Tirului, a trimis soli lui David, si lemn de cedru si tamplari si cioplitori de piatra, care au zidit o casa lui David.
12David a cunoscut ca domnul il intarea ca imparat al lui Israel, si ca-i ridica imparatia din pricina poporului Sau Israel.
13David si-a mai luat tiitoare si neveste din Ierusalim, dupa ce a venit din Hebron, si i s-au nascut iarasi fii si fiice.
14Iata numele celor ce i s-au nascut la Ierusalim: samua, sobab, Natan, Solomon,
15Ibhar, Elisua, Nefeg, Iafia,
16Elisama, Eliada, si Elifelet.
Biruintele asupra Filistenilor.
17Filistenii au aflat ca David fusese uns imparat peste Israel, si s-au suit toti sa-l caute. David, caruia i s-a dat de stire, s-a pogorat in cetatuie.
18Filistenii au venit, si s-au raspandit in valea Refaim.
19David a intrebat pe Domnul: "Sa ma sui impotriva Filistenilor? Ii vei da in mainile mele?" si Domnul a zis lui David: "Suie-te, caci voi da pe Filisteni in mainile tale."
20David a venit la Baal-Peratim, unde i-a batut. Apoi a zis: "Domnul a risipit pe vrajmasii mei dinaintea mea, ca niste ape care se rup." De aceea s-a dat locului aceluia numele Baal-Peratim (sesul rupturii).
21Ei si-au lasat idolii acolo si David si oamenii lui i-au luat.
22Filistenii s-au suit din nou, si s-au raspandit in valea Refaim.
23David a intrebat pe Domnul. si Domnul a zis: "Sa nu te sui; ci ia-i pe la spate, si mergi asupra lor in dreptul duzilor.
24Cand vei auzi un vuiet de pasi in varfurile duzilor, atunci sa te grabesti, caci Domnul merge inaintea ta ca sa bata ostirea Filistenilor."
25David a facut cum ii poruncise Domnul, si a batut pe Filisteni de la Gheba pana la Ghezer.
Chivotul la Obed-Edom.
6
1David a strans iarasi pe toti alesii lui Israel, in numar de treizeci de mii de oameni.
2si David, cu tot poporul care era cu el, a pornit de la Baale-Iuda, ca sa suie de acolo chivotul lui Dumnezeu, inaintea caruia este chemat Numele Domnului ostirilor, care sta intre Heruvimi deasupra chivotului.
3Au pus chivotul lui Dumnezeu intr-un car nou, si l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza si Ahio, fiul lui Abinadab, carmuiau carul cel nou.
4L-au luat dar din casa lui Abinadab de pe deal; Uza mergea alaturi de chivotul lui Dumnezeu, si Ahio mergea inaintea chivotului.
5David si toata casa lui Israel cantau inaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu harfe, cu laute, cu timpane, cu fluiere si cu timbale.
6Cand au ajuns la aria lui Nacon, Uza a intins mana spre chivotul lui Dumnezeu si l-a apucat, pentru ca erau sa-l rastoarne boii.
7Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Uza, si Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru pacatul lui, si a murit acolo langa chivotul lui Dumnezeu.
8David s-a intristat ca Dumnezeu lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsa, rupandu-l pe loc. si locul acesta a fost numit pana in ziua de azi Peret-Uza (Ruperea lui Uza).
9David s-a temut de Domnul in ziua aceea, si a zis: "Cum sa intre chivotul Domnului la mine?"
10N-a vrut sa aduca chivotul Domnului la el in cetatea lui David, si l-a dus in casa lui Obed-Edom din Gat.
11Chivotul Domnului a ramas trei luni in casa lui Obed-Edom din Gat, si Domnul a binecuvantat pe Obed-Edom si toata casa lui.
Aducerea chivotului la Ierusalim.
12Au venit si au spus imparatului David: "Domnul a binecuvantat casa lui Obed-Edom si tot ce avea, din pricina chivotului lui Dumnezeu." Atunci David a pornit, si a suit chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom in cetatea lui David, in mijlocul veseliei.
13Cand cei ce duceau chivotul Domnului au facut sase pasi, au jertfit un bou si un vitel gras.
14David juca din rasputeri inaintea Domnului, si era incins cu efodul de in subtire.
15Astfel au suit David si toata casa lui Israel chivotul Domnului, in strigate de bucurie si in sunet de trambite.
16Pe cand chivotul Domnului intra in cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastra; si, vazand pe imparatul David sarind si jucand inaintea Domnului, l-a dispretuit in inima ei.
17Dupa ce au adus chivotul Domnului, l-au pus la locul lui in mijlocul cortului pe care-l ridicase David pentru chivot; si David a adus inaintea Domnului arderi de tot si jertfe de multumire.
18Cand a ispravit David de adus arderile de tot si jertfele de multumire, a binecuvantat poporul in Numele Domnului ostirilor.
19Apoi a impartit la tot poporul, la toata multimea lui Israel, barbati si femei, fiecaruia cate o paine, o bucata de carne si o turta de stafide. si tot poporul a plecat, fiecare la casa lui.
20David s-a intors sa-si binecuvanteze casa. Mical, fata lui Saul, i-a iesit inainte, si a zis: "Cu cata cinste s-a purtat azi imparatul lui Israel descoperindu-se inaintea slujnicelor supusilor lui, cum s-ar descoperi un om de nimic!"
21David a raspuns Micalei: "Inaintea Domnului, care m-a ales mai presus de tatal tau si de toata casa lui, ca sa ma puna capetenie peste poporul Domnului, peste Israel, inaintea Domnului am jucat.
22Vreau sa ma arat si mai de nimic decat de data asta, si sa ma injosesc in ochii mei; totusi voi fi in cinste la slujnicele de care vorbesti."
23si Mical, fata lui Saul, n-a avut copii pana in ziua mortii ei.
David doreste sa zideasca o casa lui Dumnezeu.
7
1Cand a locuit imparatul in casa lui, si cand i-a dat odihna Domnul, dupa ce l-a izbavit de toti vrajmasii care-l inconjurau,
2a zis proorocului Natan: "Iata! Eu locuiesc intr-o casa de cedru, si chivotul lui Dumnezeu locuieste intr-un cort."
3Natan a raspuns imparatului: "Du-te si fa tot ce ai in inima, caci Domnul este cu tine."
4In noaptea urmatoare, cuvantul Domnului a vorbit lui Natan:
5"Du-te si spune robului meu David: "Asa vorbeste Domnul: "Oare tu Imi vei zidi o casa ca sa locuiesc in ea?
6Dar Eu n-am locuit intr-o casa, din ziua cand am scos pe copiii lui Israel din Egipt pana in ziua aceasta; ci am calatorit intr-un cort drept locuinta.
7Pretutindeni pe unde am mers cu toti copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorba vreuneia din semintiile lui Israel, careia ii poruncisem sa pasca pe poporul Meu Israel, zicand: "Pentru ce nu-Mi ziditi o casa de cedru?"
8Acum sa spui robului Meu David: "Asa vorbeste Domnul ostirilor: "Te-am luat de la pasune, de la oi, ca sa fii capetenie peste poporul Meu, peste Israel;
9am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toti vrajmasii tai dinaintea ta, si ti-am facut numele mare ca numele celor mari de pe pamant;
10am dat un loc poporului Meu, lui Israel, si l-am sadit ca sa locuiasca in el, si sa nu mai fie tulburat, ca sa nu-l mai apese cei rai ca mai inainte.
11si ca pe vremea cand pusesem judecatori peste poporul Meu Israel. Ti-am dat odihna izbavindu-te de toti vrajmasii tai. si Domnul iti vesteste ca-ti va zidi o casa.
12Cand ti se vor implini zilele si vei fi culcat cu parintii tai, Eu iti voi ridica un urmas dupa tine, care va iesi din trupul tau, si-i voi intari imparatia.
13El va zidi Numelui Meu o casa, si voi intari pe vecie scaunul de domnie al imparatiei lui.
14Eu ii voi fi Tata si el Imi va fi fiu. Daca va face raul, il voi pedepsi cu o nuia omeneasca si cu lovituri omenesti;
15dar harul Meu nu se va departa de la el, cum l-am departat de la Saul, pe care l-am indepartat dinaintea ta.
16Ci casa ta si imparatia ta vor dainui vesnic inaintea Mea, si scaunul tau de domnie va fi intarit pe vecie."
Rugaciunea lui David.
17Natan a spus lui David toate aceste cuvinte si toata vedenia aceasta.
18si imparatul David s-a dus si s-a infatisat inaintea Domnului, si a zis: "Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, si ce este casa mea, de m-ai facut sa ajung unde sunt?
19si inca atat este putin inaintea Ta, Doamne Dumnezeule! Tu vorbesti despre casa robului Tau si in viitor. si binevoiesti sa inveti pe un om cu privire la aceste lucruri, Doamne Dumnezeule!
20Ce Ti-ar putea spune David mai mult? Tu cunosti pe robul Tau, Doamne Dumnezeule!
21Dupa cuvantul Tau, si dupa inima Ta, Tu ai facut toate aceste lucruri mari, ca sa le descoperi robului Tau!
22Ce mare esti Tu, Doamne Dumnezeule! Caci nimeni nu este ca Tine, si nu este alt Dumnezeu afara de Tine, dupa tot ce am auzit cu urechile noastre.
23Este oare pe pamant un singur neam care sa fie ca poporul Tau, ca Israel, pe care a venit sa-l rascumpere Dumnezeu, ca sa faca din el poporul Lui, ca sa-si faca un Nume si ca sa faca pentru el, pentru tara Ta, minuni si semne, izgonind dinaintea poporului Tau, pe care l-ai rascumparat din Egipt, neamuri si pe dumnezeii lor?
24Tu ai intarit pe poporul Tau Israel, ca sa fie poporul Tau pe vecie; si Tu, Doamne, Te-ai facut Dumnezeul lui.
25Acum, Doamne Dumnezeule, fa sa ramana in veci cuvantul pe care l-ai rostit asupra robului Tau si asupra casei lui, si lucreaza dupa cuvantul Tau.
26Slavit sa fie Numele Tau pe vecie, si sa se zica: "Domnul ostirilor este Dumnezeul lui Israel". si casa robului Tau David, sa ramana inaintea Ta!"
27Caci Tu insuti, Doamne al ostirilor, Dumnezeul lui Israel, Te-ai descoperit robului Tau, zicand: "Eu iti voi intemeia o casa!" De aceea a indraznit robul Tau sa-Ti faca aceasta rugaciune.
28Acum, Doamne Dumnezeule, Tu esti Dumnezeu, si cuvintele Tale sunt adevar, si Tu ai vestit harul acesta robului Tau.
29Binecuvanteaza dar casa robului Tau, ca sa dainuiasca pe vecie inaintea Ta! Caci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit, si, prin binecuvantarea Ta, casa robului Tau va fi binecuvantata pe vecie".
Biruintele lui David.
8
1Dupa aceea, David a batut pe Filisteni si i-a smerit, si a luat din mana Filistenilor carmuirea capitalei lor.
2A batut pe Moabiti, si i-a masurat cu o franghie, punandu-i sa se culce la pamant; a masurat doua franghii ca sa-i omoare, si o franghie plina, ca sa-i lase vii. si Moabitii au fost supusi lui David, si i-au platit un bir.
3David a batut pe Hadadezer (Sau: Hadarezer.), fiul lui Rehob, imparatul din Toba, cand s-a dus sa-si aseze iarasi stapanirea peste raul Eufrat.
4David i-a luat o mie sapte sute de calareti si douazeci de mii de pedestri; a taiat vinele cailor de trasura si n-a pastrat cai decat pentru o suta de care.
5Sirienii din Damasc au venit in ajutorul lui Hadadezer, imparatul din Toba, si David a ucis douazeci si doua de mii de Sirieni.
6David a pus straja in Siria Damascului. si Sirienii au fost supusi lui David, si i-au platit un bir. Domnul ocrotea pe David oriunde se ducea.
7si David a luat scuturile de aur, pe care le aveau slujitorii lui Hadadezer, si le-a adus la Ierusalim.
8Imparatul David a mai luat multa arama din Betah si din Berotai, cetatile lui Hadadezer.
9Toi, imparatul Hamatului, a auzit ca David batuse toata ostirea lui Hadadezer,
10si a trimis pe fiul sau Ioram la imparatul David, ca sa-i ureze de bine, si sa-l laude ca a pornit lupta impotriva lui Hadadezer si ca l-a batut. Caci Toi era in razboi cu Hadadezer. Ioram a adus vase de argint, vase de aur, si vase de arama.
11Imparatul David le-a inchinat Domnului, cum inchinase si argintul si aurul luat de la toate neamurile pe care le biruise,
12din Siria, din Moab, de la fiii lui Amon, de la Filisteni, de la Amalec, si din prada de la Hadadezer, fiul lui Rehob, imparatul din Toba.
13La intoarcerea de la biruinta lui asupra Sirienilor, David si-a facut iarasi un nume, batand in Valea Sarii optsprezece mii de Edomiti.
14A pus straji in Edom, a pus straji in tot Edomul. si tot Edomul a fost supus lui David. Domnul ocrotea pe David pretutindeni pe unde mergea.
Inalti slujbasi ai lui David.
15David a imparatit peste Israel, si facea judecata si dreptate la tot poporul lui.
16Ioab, fiul Teruiei, era mai mare peste ostire; Iosafat, fiul lui Ahilud, era mai mare peste scriitori;
17Tadoc, fiul lui Ahitub, si Ahimelec, fiul lui Abiatar, erau preoti; Seraia era logofat;
18Benaia, fiul lui Iehoiada, era capetenia Cheretitilor si a Peletitilor; si fiii lui David erau mari dregatori.
David si Mefiboset.
9
1David a zis: "A mai ramas cineva din casa lui Saul, ca sa-i fac bine din pricina lui Ionatan?"
2Era un slujitor din casa lui Saul, numit Tiba, pe care l-au adus la David. Imparatul i-a zis: "Tu esti Tiba?" si el a raspuns: "Robul tau, da!"
3Imparatul a zis: "Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca sa ma port cu el cu o bunatate ca bunatatea lui Dumnezeu?" si Tiba a raspuns imparatului: "Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare".
4Imparatul a zis: "Unde este?" si Tiba a raspuns imparatului: "Este in casa lui Machir fiul lui Amiel, la Lodebar".
5Imparatul David l-a trimis sa-l ia din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar.
6si Mefiboset, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a cazut cu fata la pamant, si s-a inchinat. David a zis: "Mefiboset!" si el a raspuns: "Iata robul tau!"
7David i-a zis: "Nu te teme, caci vreau sa-ti fac bine din pricina tatalui tau Ionatan. Iti voi da inapoi toate pamanturile tatalui tau Saul, si vei manca totdeauna la masa mea".
8El s-a inchinat, si a zis: "Cine este robul tau, ca sa te uiti la un caine mort ca mine?"
9Imparatul a chemat pe Tiba, slujbasul lui Saul, si i-a zis: "Dau fiului stapanului tau tot ce era al lui Saul si tot ce avea toata casa lui.
10Tu sa lucrezi pamanturile pentru el, tu, fiii tai, si robii tai, si sa strangi roadele, ca fiul stapanului tau sa aiba paine de mancare; si Mefiboset, fiul stapanului tau, va manca totdeauna la masa mea". si Tiba avea cincisprezece fii si douazeci de robi.
11El a zis imparatului: "Robul tau va face tot ce porunceste imparatul, domnul meu, robului sau". si Mefiboset a mancat la masa lui David, ca unul din fiii imparatului.
12Mefiboset avea un fiu mic, numit Mica, si toti cei ce locuiau in casa lui Tiba erau robii lui Mefiboset.
13Mefiboset locuia la Ierusalim, caci manca totdeauna la masa imparatului. El era olog de amandoua picioarele.
Razboiul cu Amonitii.
10
1Dupa aceea, imparatul fiilor lui Amon a murit, si in locul lui a domnit fiul sau Hanun.
2David a zis: "Voi arata bunavointa lui Hanun, fiul lui Nahas, cum a aratat si tatal lui fata de mine". si David a trimis pe slujitorii sai sa-l mangaie pentru moartea tatalui sau. Cand au ajuns slujitorii lui David in tara fiilor lui Amon,
3capeteniile fiilor lui Amon au zis stapanului lor Hanun: "Crezi ca David iti trimite oameni sa te mangaie, ca sa cinsteasca pe tatal tau? Ori ca sa cunoasca si sa cerceteze cetatea, ca s-o nimiceasca isi trimite el slujitorii la tine?"
4Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, le-a ras barba pe jumatate, si le-a taiat hainele pe jumatate pana la coapse. Apoi le-a dat drumul.
5David, instiintat de lucrul acesta, a trimis niste oameni inaintea lor, caci oamenii aceia erau foarte batjocoriti; si imparatul a spus sa le spuna: "Ramaneti la Ierihon pana va va creste barba, si pe urma sa va intoarceti."
6Fiii lui Amon, vazand ca se facusera urati lui David, au tocmit douazeci de mii de pedestri de la Sirienii din Bet-Rehob si de la Sirienii din Toba, o mie de oameni de la imparatul din Maaca, si douasprezece mii de oameni de la oamenii din Tob.
7La auzul acestei vesti, David a trimis impotriva lor pe Ioab si toata ostirea, numai oameni viteji.
8Fiii lui Amon au iesit, si s-au asezat in siruri de bataie la intrarea portii; Sirienii din Toba si din Rehob, si oamenii din Tob si din Maaca, erau deoparte in campie.
9Ioab a vazut ca avea sa lupte si inainte si inapoi. A ales atunci din toti alesii lui Israel o ceata, pe care a asezat-o impotriva Sirienilor;
10si a pus sub porunca fratelui sau Abisai ce mai ramasese din popor, ca sa tina piept fiilor lui Amon.
11El a zis: "Daca Sirienii vor fi mai tari decat mine, sa vii in ajutorul meu; si daca fiii lui Amon vor fi mai tari decat tine, voi veni eu sa te ajut.
12Fii tare, si sa ne aratam plini de barbatie pentru poporul nostru si pentru cetatile Dumnezeului nostru; si Domnul sa faca ce va crede!"
13Ioab cu poporul lui a inaintat la lupta impotriva Sirienilor, si ei au luat-o la fuga dinaintea lui.
14si cand au vazut fiii lui Amon, ca Sirienii o luasera la fuga, au fugit si ei dinaintea lui Abisai, si au intrat in cetate. Ioab a plecat de la fiii lui Amon, si s-a intors la Ierusalim.
15Sirienii, vazand ca fusesera batuti de Israel, si-au strans puterile.
16Hadarezer a trimis dupa Sirienii, care erau de cealalta parte a Raului; si au venit la Helam, in frunte cu sobac, capetenia ostirii lui Hadarezer.
17Au dat de veste lui David care a strans tot Israelul, a trecut Iordanul, si a venit la Helam: Sirienii s-au pregatit de au iesit inaintea lui David, si au inceput lupta cu el.
18Dar Sirienii au fugit dinaintea lui Israel. si David le-a taiat sapte sute de cai de trasura si patruzeci de mii de calareti; a lovit si pe capetenia ostirii lor sobac, care a murit pe loc.
19Toti imparatii supusi lui Hadarezer, vazandu-se batuti de Israel, au facut pace cu Israel, si i s-au supus. si Sirienii n-au mai indraznit sa ajute pe fiii lui Amon.
Pacatuirea lui David cu Bat-seba si Urie.
11
1In anul urmator, pe vremea cand porneau imparatii la razboi, David a trimis pe Ioab, cu slujitorii lui si tot Israelul, sa pustiiasca tara lui Amon si sa impresoare Raba. Dar David a ramas la Ierusalim.
2Intr-o dupa amiaza spre seara, David s-a sculat de pe pat; si pe cand se plimba pe acoperisul casei imparatesti, a zarit de acolo o femeie care se scalda si care era foarte frumoasa la chip.
3David a intrebat cine este femeia aceasta, si i-au spus: "Este Bat-seba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, Hetitul."
4si David a trimis niste oameni s-o aduca. Ea a venit la el, si el s-a culcat cu ea. Dupa ce s-a curatit de necuratia ei, ea s-a intors acasa.
5Femeia a ramas insarcinata si a trimis vorba lui David, zicand: "Sunt insarcinata."
6Atunci David a trimis urmatoarea porunca lui Ioab: "Trimite-mi pe Urie, Hetitul." si Ioab a trimis pe Urie la David.
7Urie a venit la David, care l-a intrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului, si despre mersul razboiului.
8Apoi David a zis lui Urie: "Pogoara-te acasa, si spala-ti picioarele." Urie a iesit din casa imparateasca, si a fost urmat de un dar din partea imparatului.
9Dar Urie s-a culcat la poarta casei imparatesti, cu toti slujitorii stapanului sau, si nu s-a pogorat acasa la el.
10Au dat de stire lui David despre aceasta, si i-au spus: "Urie nu s-a pogorat la el casa." si David a zis lui Urie: "Nu vii tu oare din calatorie? Pentru ce nu te-ai pogorat acasa?"
11Urie a raspuns lui David: "Chivotul si Israel si Iuda locuiesc in corturi, domnul meu Ioab si slujitorii domnului meu sunt tabarati in camp, si eu sa intru in casa sa mananc si sa beau si sa ma culc cu nevasta mea! Viu esti tu si viu este sufletul tau ca nu voi face lucrul acesta."
12David a zis lui Urie: "Mai ramai si astazi aici, si maine iti voi da drumul." si Urie a ramas la Ierusalim in ziua aceea si a doua zi.
13David l-a poftit sa manance si sa bea cu el, si l-a imbatat; si seara. Urie a iesit si s-a culcat cu slujitorii stapanului sau, dar nu s-a pogorat acasa.
14A doua zi dimineata, David a scris o scrisoare lui Ioab, si a trimis-o prin Urie.
15In scrisoarea aceasta scria: "Puneti pe Urie in locul cel mai greu al luptei, si trageti-va inapoi de la el, ca sa fie lovit si sa moara."
16Ioab, impresurand cetatea, a pus pe Urie in locul pe care-l stia aparat de ostasi viteji.
17Oamenii din cetate au facut o iesire si s-au batut impotriva lui Ioab; au cazut multi din popor, din slujitorii lui David, si a fost ucis si Urie, Hetitul.
18Ioab a trimis un sol sa istoriseasca lui David tot ce se petrecuse in lupta.
19si a dat solului urmatoarea porunca: "Cand vei ispravi de istorisit imparatului toate amanuntele luptei,
20poate ca se va mania si va zice: "Pentru ce v-ati apropiat de cetate sa luptati impotriva ei? Nu stiati ca se arunca sageti din varful zidului?
21Cine a omorat pe Abimelec, fiul lui Ierubeset? Nu o femeie, care a aruncat peste el din varful zidului o piatra de moara, si n-a murit el la Tebet? Pentru ce v-ati apropiat de zid?" Atunci sa-i spui: "A murit si robul tau Urie, Hetitul."
22Solul a plecat; si, la sosire, a istorisit lui David tot ce-i poruncise Ioab.
23Solul a zis lui David: "Oamenii aceia au fost mai tari decat noi; facusera o iesire impotriva noastra in camp, si i-am dat inapoi noastra in camp, si i-am dat inapoi pana la intrarea portii,
24dar arcasii au tras de pe varful zidului asupra slujitorilor tai, si multi din slujitorii imparatului au fost ucisi, si a murit si robul tau Urie, Hetitul."
25David a zis solului: "Iata ce sa spui lui Ioab: "Nu te munci pentru intamplarea aceasta, caci sabia doboara cand pe unul, cand pe altul; bate cetatea cu putere, daram-o. si tu, imbarbateaza-l!"
26Nevasta lui Urie a aflat ca barbatul ei murise, si a plans pe barbatul ei.
27Dupa ce au trecut zilele de jale, David a trimis s-o ia, si a primit-o in casa lui. Ea i-a fost nevasta, si i-a nascut un fiu. Fapta lui David n-a placut Domnului.
Dumnezeu mustra pe David prin Natan.
12
1Domnul a trimis pe Natan la David. si Natan a venit la el si i-a zis: "Intr-o cetate erau doi oameni, unul bogat si altul sarac.
2Bogatul avea foarte multe oi si foarte multi boi.
3Saracul n-avea nimic decat o mielusea, pe care o cumparase; o hranea, si o crestea la el impreuna cu copiii lui; ea manca din aceeasi bucata de paine cu el, bea din acelasi pahar cu el, dormea la sanul lui, si o privea ca pe fata lui.
4A venit un calator la omul acela bogat. si bogatul nu s-a indurat sa se atinga de oile sau de boii lui, ca sa pregateasca un pranz calatorului care venise la el; ci a luat oaia saracului, si a gatit-o pentru omul care venise la el."
5David s-a aprins foarte tare de manie impotriva omului acestuia, si a zis lui Natan: "Viu este Domnul ca omul care a facut lucrul acesta este vrednic de moarte.
6si sa dea inapoi patru miei, pentru ca a savarsit fapta aceasta, si n-a avut mila."
7si Natan a zis lui David: "Tu esti omul acesta!" Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: "Eu te-am uns imparat peste Israel, si te-am scapat din mana lui Saul;
8te-am facut stapan pe casa stapanului tau, am pus la sanul tau nevestele stapanului tau, si ti-am dat casa lui Israel si Iuda. si daca ar fi fost putin atata, as mai fi adaugat.
9Pentru ce dar au dispretuit tu cuvantul Domnului, facand ce este rau inaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, Hetitul; ai luat de nevasta pe nevasta sa, si pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.
10Acum niciodata nu se va departa sabia din casa ta, pentru ca M-ai dispretuit, si pentru ca ai luat de nevasta pe nevasta lui Urie, Hetitul."
11Asa vorbeste Domnul. "Iata, din casa ta voi ridica nenorocirea impotriva ta, si voi lua de sub ochii tai, pe nevestele tale si le voi da altuia care se va culca cu ele in fata soarelui acestuia.
12Caci ai lucrat pe ascuns; Eu insa voi face lucru acesta in fata intregului Israel si in fata soarelui."
13David a zis lui Natan: "Am pacatuit impotriva Domnului!" si Natan a zis lui David: "Domnul iti iarta pacatul, nu vei muri.
14Dar, pentru ca ai facut pe vrajmasii Domnului sa-L huleasca, savarsind fapta aceasta, fiul care ti s-a nascut, va muri."
Moartea copilului. - Solomon.
15si Natan a plecat acasa. Domnul a lovit copilul pe care-l nascuse lui David nevasta lui Uirie, si a fost greu bolnav.
16David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil, si a postit; si cand a venit acasa, toata noaptea a stat culcat pe pamant.
17Batranii casei au staruit de el sa se scoale de la pamant; dar n-a voit, si n-a mancat nimic cu ei.
18A saptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut sa-i dea de veste ca a murit copilul. Caci ziceau: "Cand copilul traia inca, i-am vorbit, si nu ne-a ascultat: cum sa indraznim sa-i spunem: "A murit copilul?" Are sa se intristeze si mai mult."
19David a bagat de seama ca slujitorii lui vorbeau in soapta intre ei, si a inteles ca murise copilul. El a zis slujitorilor sai: "A murit copilul?" si ei au raspuns: "A murit."
20Atunci David s-a sculat de la pamant. S-a spalat, s-a uns, si si-a schimbat hainele; apoi s-a dus in casa Domnului, si s-a inchinat. Intorcandu-se acasa, a cerut sa i se dea sa manance, si a mancat.
21Slujitorii lui i-au zis: "Ce inseamna ceea ce faci? Cand traia copilul, posteai si plangeai; si acum, cand a murit copilul, te scoli si mananci!"
22El a raspuns: "Cand traia copilul, posteam si plangeam, caci ziceam: "Cine stie daca nu Se va indura Domnul de mine si daca nu va trai copilul?"
23Acum, cand a murit, pentru ce sa mai postesc? Pot sa-l intorc in viata? Eu ma voi duce la el, dar el nu se va intoarce la mine."
24David a mangaiat pe nevasta sa Bet-seba, si a intrat la ea si s-a culcat cu ea. Ea a nascut un fiu, pe care l-a numit Solomon, si care a fost iubit de Domnul.
25El l-a incredintat in mainile proorocului Natan, si Natan i-a pus numele Iedidia (Iubitul Domnului), pentru Domnul.
Luarea Rabei si supunerea Amonitilor.
26Ioab, care impresura Raba fiilor lui Amon, a pus mana pe cetatea imparateasca,
27si a trimis soli lui David sa-i spuna: "Am inceput lupta impotriva Rabei, si am pus stapanire pe cetatea apelor;
28strange acum cealalta parte a poporului, tabaraste impotriva cetatii, si ia-o, ca sa n-o iau eu si sa vina asupra mea cinstea."
29David a strans tot poporul, si a mers asupra cetatii Raba; a batut-o si a luat-o.
30A luat cununa de pe capul imparatului ei, care cantarea un talant de aur si era impodobita cu pietre scumpe. Au pus-o pe capul lui David, care a luat o foarte mare prada din cetate.
31A scos pe locuitori, si i-a trecut prin ferestraie, prin grape de fier si securi de fier, si i-a pus in cuptoarele de caramizi; asa a facut tuturor cetatilor fiilor lui Amon. David s-a intors la Ierusalim cu tot poporul.
Amnon curveste cu sora-sa.
13
1Dupa aceea, iata ce s-a intamplat. Absalom, fiul lui David, avea o sora frumoasa, numita Tamar; si Amnon, fiul lui David, a iubit-o.
2Amnon era atat de chinuit din aceasta pricina, incat a cazut bolnav dupa sora sa Tamar; caci era fecioara, si-i venea greu lui Amnon sa-i faca ceva.
3Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui simea, fratele lui David. si Ionadab era un om foarte siret.
4El i-a zis: "Pentru ce te usuci din zi in zi, tu, fiul imparatului? Nu vrei sa-mi spui?" Amnon i-a raspuns: "Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom."
5Ionadab i-a zis: "Culca-te in pat, si fa-te bolnav. Cand va veni tatal tau sa te vada, sa-i spui: "Da voie surorii mele Tamar, sa vina sa-mi dea sa mananc; sa-mi pregateasca sub ochii mei o mancare, ca s-o vad si s-o iau din mana ei."
6Amnon s-a culcat si s-a facut bolnav. Imparatul a venit sa-l vada, si Amnon a zis imparatului: "Te rog, sa vina soru-mea Tamar sa faca doua turte sub ochii mei si sa le mananc din mana ei."
7David a trimis sa spuna Tamarei inauntrul odailor ei: "Du-te in casa fratelui tau Amnon, si pregateste-i o mancare."
8Tamar s-a dus in casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plamadeala, a framantat-o, a pregatit turte inaintea lui, si le-a copt;
9luand apoi tigaia, le-a rasturnat inaintea lui." Dar Amnon n-a vrut sa manance. El a zis: "Scoateti pe toata lumea afara." si toata lumea a iesit afara de la el.
10Atunci Amnon a zis Tamarei: "Adu-mi mancarea in odaie, si s-o mananc din mana ta." Tamar a luat turtele pe care le facuse, si le-a dus fratelui sau Amnon, in odaie.
11Pe cand i le dadea ea sa le manance, el a apucat-o si i-a zis: "Vino, soro, si culca-te cu mine."
12Ea i-a raspuns: "Nu, frate, nu ma necinsti, caci nu se face asa in Israel; nu face miselia aceasta.
13Unde ma voi duce eu cu rusinea mea? si tu vei trece drept un misel in Israel. Acum, vorbeste, te rog, imparatului, si nu se va impotrivi sa fiu a ta."
14Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o si s-a culcat cu ea.
15Apoi Amnon a urat-o foarte mult, mai mult decat o iubise. si i-a zis: "Scoala-te, si du-te!"
16Ea i-a raspuns: "Nu mai mari raul pe care l-ai facut, izgonindu-ma."
17El n-a vrut s-o asculte si, chemand baiatul care-i slujea, a zis: "Izgoneste de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afara, si incuie usa dupa ea!"
18Ea avea o rochie pestrita; caci aceasta era haina pe care o purtau fetele imparatului, cata vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afara, si a incuiat usa dupa ea.
19Tamar si-a presarat cenusa pe cap, si si-a sfasiat haina pestrita; a pus mana in cap, si a plecat tipand.
20Fratele ei Absalom, i-a zis: "A stat fratele tau Amnon cu tine? Acum, soro, taci, caci este fratele tau; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta." si Tamar, nemangaiata, a locuit in casa fratelui ei Absalom.
21Imparatul David a aflat toate aceste lucruri, si s-a maniat foarte tare.
22Absalom n-a vorbit nici bine nici rau cu Amnon; dar a inceput sa-l urasca, pentru ca necinstise pe sora sa Tamar.
Amnon omorat.
23Dupa doi ani, pe cand Absalom avea tunsul oilor la Baal-Hator, langa Efraim, a poftit pe toti fiii imparatului.
24Absalom s-a dus la imparat, si a zis: "Iata, robul tau are tunsul oilor; sa vina imparatul si slujitorii lui la robul tau."
25si imparatul a zis lui Absalom: "Nu, fiule, nu vom veni toti, ca sa nu-ti fie greu." Absalom a staruit de el; dar imparatul n-a vrut sa se duca, si l-a binecuvantat.
26Absalom a zis: "Da voie macar fratelui meu Amnon sa vina cu noi." Imparatul i-a raspuns: "Pentru ce sa vina el cu tine?"
27In urma staruintelor lui Absalom, imparatul a lasat sa mearga cu el pe Amnon si toti fiii sai.
28Absalom a dat urmatoarea porunca slujitorilor sai: "Luati seama cand se va inveseli inima lui Amnon de vin, si cand va voi zice: "Loviti pe Amnon!" atunci sa-l omorati; sa nu va temeti de nimic: oare nu va poruncesc eu? Fiti tari, si aratati-va oameni de inima!"
29Slujitorii lui Absalom au facut lui Amnon cum le poruncise Absalom. si toti fiii imparatului s-au sculat, au incalecat fiecare pe catarul lui, si au fugit.
30Pe cand erau pe drum, a ajuns zvonul la David ca Absalom, a ucis pe totii fiii imparatului, si ca n-a mai ramas nici unul din ei.
31Imparatul s-a sculat, si-a rupt hainele, si s-a culcat pe pamant, si toti slujitorii lui stateau acolo cu hainele sfasiate.
32Ionadab, fiul lui simea, fratele lui David, a luat cuvantul si a zis: "Sa nu creada domnul meu ca toti tinerii, fiii imparatului, au fost ucisi, caci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotarari a lui Absalom, din ziua cand Amnon a necinstit pe sora sa Tamar.
33Sa nu se mai munceasca dar imparatul, domnul meu, cu gandul ca toti fiii imparatului au murit, caci numai Amnon a murit.
34Absalom a fugit. si tanarul pus de straja a ridicat ochii si s-a uitat. si iata ca o mare ceata venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte.
35Ionadab a zis imparatului: "Iata ca vin fiii imparatului! Astfel se adevereste ce spunea robul tau".
36Pe cand ispravea el vorba, iata ca fiii imparatului au venit. Au ridicat glasul, si au plans; si imparatul si toti slujitorii lui au plans mult.
37Absalom fugise, si s-a dus la Talmai, fiul lui Amihur, imparatul Ghesurului. si David jelea in fiecare zi pe fiul sau.
38Absalom a stat trei ani la Ghesur, unde se dusese, dupa ce fugise.
39Imparatul David a incetat sa mai urmareasca pe Absalom, caci se mangaiase de moartea lui Amnon.
Ioab trimite pe o femeie din Tecoa la David.
14
1Ioab, fiul Teruiei, a bagat de seama ca inima imparatului era aprinsa de dor dupa Absalom.
2A trimis sa aduca din Tecoa o femeie iscusita, si i-a zis: "Fa-te ca plangi, si imbraca-te in haine de jale; nu te unge cu untdelemn, si fii ca o femeie care de multa vreme plange dupa un mort.
3Sa te duci astfel la imparat, si sa-i vorbesti asa si asa." si Ioab i-a spus ce trebuia sa zica.
4Femeia aceea din Tecoa s-a dus sa vorbeasca imparatului. A cazut cu fata la pamant, s-a inchinat, si a zis: "Imparate, scapa-ma!"
5Imparatul i-a zis: "Ce ai?" Ea a raspuns: "Da, sunt vaduva, barbatul mi-a murit!
6Roaba ta avea doi fii; amandoi s-au certat pe camp, si n-a fost nimeni sa-i desparta; unul a lovit pe celalalt, si l-a omorat.
7si iata ca toata familia s-a ridicat impotriva roabei tale, zicand: "Scoate incoace pe ucigasul fratelui sau! Vrem sa-l omoram, pentru viata fratelui sau pe care l-a ucis; vrem sa nimicim chiar si pe mostenitor!" Ei ar stinge astfel si taciunele care-mi mai ramane, ca sa nu lase barbatului meu nici nume nici urmas viu pe fata pamantului."
8Imparatul a zis femeii: "Du-te acasa. Voi da porunci cu privire la tine."
9Femeia din Tecoa a zis imparatului: "Asupra mea, imparate, domnul meu, si asupra casei tatalui meu sa cada pedeapsa; imparatul si scaunul lui de domnie sa nu aiba nimic de suferit".
10Imparatul a zis: "Daca va vorbi cineva impotriva ta, sa-l aduci la mine, si nu se va mai atinge de tine."
11Ea a zis: "Sa-si aduca aminte imparatul de Domnul, Dumnezeul tau, pentru ca razbunatorul sangelui sa nu mareasca prapadul, si sa nu mi se nimiceasca fiul!" si el a zis: "Viu este Domnul, ca un par din capul fiului tau nu va cadea la pamant!"
12Femeia a zis: "Da voie roabei tale sa spuna o vorba domnului meu, imparatul." si el a zis: "Vorbeste!"
13Femeia a zis: "Pentru ce gandesti tu astfel cu privire la poporul lui Dumnezeu, caci nu iese chiar din cuvintele imparatului ca imparatul este ca si vinovat cand nu cheama inapoi pe acela pe care l-a gonit?
14Trebuie negresit sa murim, si vom fi ca niste ape varsate pe pamant, care nu se mai aduna. Dumnezeu nu ia viata, ci doreste ca fugarul sa nu ramana izgonit dinaintea Lui.
15Acum, daca am venit sa spun aceste lucruri imparatului, domnului meu, am venit pentru ca poporul m-a inspaimantat. si roaba ta a zis: "Vreau sa vorbesc imparatului; poate ca imparatul va face ce va zice roaba sa.
16Da, imparatul va asculta pe roaba sa, ca sa scape din mana celor ce cauta sa ne nimiceasca, pe mine si pe fiul meu, din mostenirea lui Dumnezeu."
17Roaba ta a zis: "Cuvantul domnului meu imparatul sa-mi dea odihna. Caci domnul meu imparatul este ca un inger al lui Dumnezeu, gata sa auda binele si raul. si Domnul, Dumnezeul tau, sa fie cu tine."
18Imparatul a raspuns, si a zis femeii: "Nu-mi ascunde ce te voi intreba." si femeia a zis: "Sa vorbeasca domnul meu imparatul!"
19Imparatul a zis atunci: "Oare mana lui Ioab nu este ea cu tine in toata treaba aceasta?" si femeia a raspuns: "Viu este sufletul tau, imparate, domnul meu, ca nu este cu putinta nici o abatere nici la dreapta nici la stanga de la tot ce a zis domnul meu imparatul. In adevar, robul tau Ioab mi-a poruncit, si a pus in gura roabei tale toate aceste cuvinte.
20Ca sa dea o alta infatisare lucrului, a facut robul tau Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atat de intelept ca si un inger al lui Dumnezeu, ca sa cunoasca tot ce se petrece pe pamant."
Absalom este iertat si adus inapoi.
21Imparatul a zis lui Ioab: "Iata, vreau sa fac lucrul acesta; du-te dar, de adu inapoi pe tanarul Absalom."
22Ioab a cazut cu fata la pamant, s-a inchinat, si a binecuvantat pe imparatul. Apoi a zis: "Robul tau cunoaste azi ca am capatat trecere inaintea ta, imparate, domnul meu, fiindca imparatul lucreaza dupa cuvantul robului sau."
23Ioab s-a sculat, a plecat in Ghesur, si a adus pe Absalom inapoi la Ierusalim.
24Dar imparatul a zis: "Sa se duca in casa lui, si sa nu-mi vada fata." si Absalom s-a dus in casa lui, si n-a vazut fata imparatului.
25Nu era om in tot Israelul asa de vestit ca Absalom in privinta frumusetii lui; din talpa piciorului pana in crestetul capului, n-avea nici un cusur.
26Cand isi tundea capul - si-l tundea in fiecare an, pentru ca parul ii era greu - greutatea parului de pe capul lui era de doua sute de sicli, dupa greutatea imparatului.
27Lui Absalom i s-au nascut trei fii, si o fiica, numita Tamar, care era o femeie frumoasa la chip.
28Absalom a locuit doi ani la Ierusalim, fara sa vada fata imparatului.
29Apoi a chemat pe Ioab, sa-l trimita la imparatul: dar Ioab n-a voit sa vina la el. L-a chemat a doua oara; si Ioab tot n-a vrut sa vina.
30Absalom a zis atunci slujitorilor lui: "Vedeti, ogorul lui Ioab este langa al meu; are orz pe el; duceti-va si puneti-i foc." si slujitorii lui Absalom au pus foc campului.
31Ioab s-a sculat si s-a dus la Absalom acasa. si i-a zis: "Pentru ce au pus slujitorii tai foc campului meu?"
32Absalom a raspuns lui Ioab: "Iata, ti-am trimis vorba si ti-am zis: "Vino aici, si te voi trimite la imparat sa-i spui: "Pentru ce m-am intors din Ghesur? Ar fi fost mai bine pentru mine sa fiu si acum acolo. Doresc acum sa vad fata imparatului; si daca este vreo nelegiuire in mine, sa ma omoare."
33Ioab s-a dus la imparat, si i-a spus lucrul acesta. si imparatul a chemat pe Absalom, care a venit la el si s-a aruncat cu fata la pamant inaintea lui. Imparatul a sarutat pe Absalom.
Rascoala lui Absalom.
15
1Dupa aceea, Absalom si-a pregatit care si cai, si cinci zeci de oameni care alergau inaintea lui.
2Se scula dis-de-dimineata, si statea la marginea drumului la poarta. si ori de cate ori avea cineva vreo neintelegere si se ducea la imparat la judecata, Absalom il chema si zicea: "Din ce cetate esti?" Dupa ce-i raspundea: "Sunt din cutare semintie a lui Israel",
3Absalom ii zicea: "Iata, pricina ta este buna si dreapta; dar nimeni din partea imparatului nu te va asculta."
4Absalom zicea: "De m-ar pune pe mine judecator in tara! Orice om care ar avea o neintelegere si o judecata, ar veni la mine, si i-as face dreptate."
5si cand se apropia cineva sa se inchine inaintea lui, el ii intindea mana, il apuca, si-l saruta.
6Absalom se purta asa cu toti aceia din Israel care se duceau la imparat sa ceara dreptate. si Absalom castiga inima oamenilor lui Israel.
7Dupa trecere de patruzeci (Sau: patru.) de ani, Absalom a zis imparatului: "Da-mi voie sa ma duc la Hebron sa implinesc o juruinta pe care am facut-o Domnului.
8Caci robul tau a facut o juruinta, cand locuiam la Ghesur in Siria; si am zis: "Daca ma va aduce Domnul inapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului."
9Imparatul i-a zis: "Du-te in pace." Absalom s-a sculat, si a plecat la Hebron.
10Absalom a trimis iscoade in toate semintiile lui Israel, sa spuna: "Cand veti auzi sunetul trambitei, sa ziceti: "Absalom s-a facut imparat la Hebron!"
11Doua sute de oameni din Ierusalim, care fusesera poftiti, au insotit pe Absalom; si l-au insotit in prostia lor, fara sa stie nimic.
12Pe cand aducea Absalom jertfele, a trimis in cetatea Ghilo dupa Ahitofel, Ghilonitul, sfetnicul lui David. Uneltirea capata putere, si poporul se indrepta in numar tot mai mare de partea lui Absalom.
Fuga lui David.
13Cineva a venit si a dat de stire lui David, si a zis: "Inima oamenilor lui Israel s-a intors spre Absalom."
14si David a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: "Sculati-va sa fugim, caci nu vom scapa dinaintea lui Absalom. Grabiti-va de plecare; altfel, nu va intarzia sa ne ajunga, si va arunca nenorocirea peste noi, si va trece cetatea prin ascutisul sabiei."
15Slujitorii imparatului i-au zis: "Slujitorii tai vor face tot ce va voi domnul nostru imparatul."
16Imparatul a iesit, si toata casa lui mergea dupa el; si a lasat zece tiitoare pentru paza casei.
17Imparatul a iesit astfel, si tot poporul il urma. si s-au oprit la cea din urma casa.
18Toti slujitorii lui, toti Cheretitii si toti Peletitii, au trecut alaturi de el; si toti Gatitii, in numar de sase sute de oameni, veniti din Gat dupa el, au trecut inaintea imparatului.
19Imparatul a zis lui Itai din Gat: "Pentru ce sa vii si tu cu noi? Intoarce-te, si ramai cu imparatul, caci esti strain, si ai fost luat chiar din tara ta.
20De ieri ai venit, si azi sa te fac sa ratacesti cu noi incoace si incolo, cand nici eu insumi nu stiu unde ma duc! Intoarce-te, si ia si pe fratii tai cu tine. Domnul sa se poarte cu tine cu bunatate si credinciosie!"
21Itai a raspuns imparatului, si a zis: "Viu este Domnul si viu este domnul meu imparatul, ca in locul unde va fi domnul meu imparatul, fie ca sa moara, fie ca sa traiasca, acolo va fi si robul tau."
22David a zis atunci lui Itai: "Du-te si treci!" si Itai din Gat a trecut inainte, cu toti oamenii lui si toti copiii care erau cu el.
23Tot tinutul plangea si scoteau tipete mari, la trecerea intregului popor. Imparatul a trecut apoi si el paraul Chedron, si tot poporul a apucat pe drumul care duce in pustie.
24Tadoc era si el acolo, si cu el toti Levitii, ducand chivotul legamantului lui Dumnezeu; si au asezat jos chivotul lui Dumnezeu, si Abiatar se suia, in timp ce tot poporul ispravea de iesit din cetate.
25Imparatul a zis lui Tadoc: "Du chivotul lui Dumnezeu inapoi in cetate. Daca voi capata trecere inaintea Domnului, ma va aduce inapoi si ma va face sa vad chivotul si locasul lui.
26Dar daca va zice: "Nu-mi place de tine", iata-ma, sa faca ce va crede cu mine.
27Imparatul a mai zis preotului Tadoc: "Intelegi? Intoarce-te in pace in cetate, cu fiul tau Ahimaat, si cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai vostri.
28Vedeti, voi astepta in campiile pustiei, pana ce-mi vor veni vesti din partea voastra."
29Astfel Tadoc si Abiatar au dus inapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim, si au ramas acolo.
30David a suit dealul maslinilor. Suia plangand si cu capul acoperit, si mergea cu picioarele goale; si toti cei ce erau cu el si-au acoperit si ei capul, si suiau plangand.
31Au venit si au spus lui David: "Ahitofel este impreuna cu Absalom printre uneltitori." si David a zis: "Doamne, nimiceste sfaturile lui Ahitofel!"
32Cand a ajuns David pe varf, unde s-a inchinat inaintea lui Dumnezeu, iata ca Husai, Architul, a venit inaintea lui, cu haina sfasiata si capul acoperit cu tarana.
33David i-a zis: "Daca vei veni cu mine, imi vei fi o povara.
34Dimpotriva, vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel, daca te vei intoarce in cetate, si vei zice lui Absalom: "Imparate, eu voi fi robul tau; odinioara am fost robul tatalui tau, dar acum sunt robul tau."
35Preotii Tadoc si Abiatar nu vor fi acolo cu tine? Tot ce vei afla din casa imparatului spune preotilor Tadoc si Abiatar.
36si fiindca ei au acolo la ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaat, fiul lui Tadoc, si pe Ionatan, fiul lui Abiatar, prin ei imi veti trimite tot ce veti afla.
37Husai, prietenul lui David, s-a intors dar in cetate. si Absalom a intrat in Ierusalim.
Tiba innegreste pe Mefiboset.
16
1Cand trecuse David putin de varf, iata ca Tiba, slujitorul lui Mefiboset, a venit inaintea lui cu doi magari inseuati, pe care erau doua sute de paini, o suta de turte de stafide, o suta de roade de vara, si un burduf cu vin.
2Imparatul a zis lui Tiba: "Ce vrei sa faci cu acestea?" si Tiba a raspuns: "Magarii sunt pentru casa imparatului, pentru calarie, painile si roadele de vara sunt pentru hrana tinerilor, si vinul pentru potolirea setei celor ce vor fi obositi in pustie.
3Imparatul a zis: "Unde este fiul stapanului tau?" si Tiba a raspuns imparatului: "Iata, a ramas la Ierusalim, caci a zis: "Astazi casa lui Israel imi va da inapoi imparatia tatalui meu."
4Imparatul a zis lui Tiba: "Tot ce este al lui Mefiboset este al tau." si Tiba a zis: "Ma inchin cu plecaciune! Sa capat trecere inaintea ta, imparate, domnul meu!"
simei blesteama.
5David ajunsese pana la Bahurim. si de acolo a iesit un om din familia si din casa lui Saul, numit simei, fiul lui Ghera. El inainta blestemand,
6si a aruncat cu pietre dupa David si dupa toti slujitorii imparatului David, in timp ce tot poporul si toti vitejii stateau la dreapta si la stanga imparatului.
7simei vorbea astfel cand blestema: "Du-te, du-te, om al sangelui, om rau!
8Domnul face sa cada asupra ta pedeapsa pentru tot sangele casei lui Saul, al carui scaun de domnie l-ai luat, si Domnul a dat imparatia in mainile fiului tau Absalom; si iata-te nenorocit, caci esti un om al sangelui!"
9Atunci Abisai, fiul Teruiei, a zis imparatului: "Pentru ce blestema acest caine mort pe domnul meu imparatul? Lasa-ma, te rog, sa ma duc sa-i tai capul."
10Dar imparatul a zis: "Ce aveti voi cu mine, fiii Teruiei? Daca blestema, inseamna ca Domnul i-a zis: "Blestema pe David!" Cine-i va zice dar: "Pentru ce faci asa?"
11si David a zis lui Abisai si tuturor slujitorilor sai: "Iata ca fiul meu, care a iesit din trupul meu, vrea sa-mi ia viata; cu cat mai mult Beniamitul acesta! Lasati-l sa blesteme, caci Domnul i-a zis.
12Poate ca Domnul se va uita la necazul meu, si-mi va face bine in locul blestemelor de azi."
13David si oamenii lui si-au vazut de drum. simei mergea pe coasta muntelui, in dreptul lui David, si mergand, blestema, arunca cu pietre impotriva lui, si vantura praf.
14Imparatul si tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim, si acolo s-au odihnit.
Husai la Absalom.
15Absalom si tot poporul, barbatii lui Israel, intrasera in Ierusalim. Ahitofel era si el cu Absalom.
16Cand a ajuns Husai, Architul, prietenul lui David, la Absalom, i-a zis: "Traiasca imparatul! Traiasca imparatul!"
17si Absalom a zis lui Husai: "Iata cat de mult tii tu la prietenul tau! Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tau?"
18Husai a raspuns lui Absalom: "Pentru ca vreau sa fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul si tot poporul acesta si toti barbatii lui Israel, si cu el vreau sa raman.
19De altfel, cui ii voi sluji? Nu fiului sau? Cum am slujit tatalui tau, asa iti voi sluji si tie."
Absalom asculta de Ahitofel.
20Absalom a zis lui Ahitofel: "Sfatuiti-va impreuna; ce avem de facut?"
21si Ahitofel a zis lui Absalom: "Intra la tiitoarele pe care le-a lasat tatal tau pentru paza casei; astfel, tot Israelul va sti ca te-ai facut urat tatalui tau, si mainile tuturor celor ce sunt cu tine se vor intari."
22Au intins un cort pentru Absalom pe acoperis, si Absalom a intrat la tiitoarele tatalui sau, in fata intregului Israel.
23Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atata putere ca si cand ar fi intrebat chiar pe Dumnezeu. Tot asa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru David, fie pentru Absalom.
Sfatul lui Ahitofel zadarnicit de Husai.
17
1Ahitofel a zis lui Absalom: "Lasa-ma sa aleg douasprezece mii de oameni! Ma voi scula, si voi urmari pe David chiar in noaptea aceasta.
2Il voi lua pe neasteptate, cand va fi obosit si va avea mainile slabite, il voi inspaimanta, si tot poporul care este cu el va fugi. Voi lovi numai pe imparat,
3si voi aduce inapoi la tine pe tot poporul; moartea omului pe care-l urmaresti va face ca toti sa se intoarca, si tot poporul va fi in pace."
4Cuvintele acestea au placut lui Absalom si tuturor batranilor lui Israel.
5Dar Absalom a zis: "Chemati si pe Husai, Architul, si sa auzim si ce va zice el."
6Husai a venit la Absalom, si Absalom i-a zis: "Iata cum a vorbit Ahitofel; trebuie sa facem ce a zis el, sau nu? Spune tu!"
7Husai a raspuns lui Absalom: "De data aceasta, sfatul pe care ti l-a dat Ahitofel nu este bun."
8si Husai a zis: "Tu cunosti vitejia tatalui tau si a oamenilor lui; sunt infuriati ca o ursoaica de pe camp, careia i s-au rapit puii. Tatal tau este un om de razboi, si nu va petrece noaptea cu poporul;
9iata, acum, sta ascuns in vreo groapa sau in vreun alt loc. si daca, de la inceput, vor cadea unii sub loviturile lor, se va auzi indata, si se va zice: "Poporul care urma pe Absalom a fost infrant!"
10Atunci cel mai viteaz, chiar daca ar fi avut o inima de leu, se va inspaimanta; caci tot Israelul stie ca tatal tau este un viteaz, si ca are niste viteji cu el.
11Sfatul meu este dar ca tot Israelul sa se stranga la tine, de la Dan pana la Beer-seba, o multime ca nisipul de pe marginea marii. si tu insuti sa mergi la lupta.
12Daca vom ajunge la el in vreun loc unde l-am gasi, vom cadea peste el cum cade roua pe pamant; si nu va scapa nici unul, nici el, nici vreunul din oamenii care sunt cu el.
13Daca va fugi intr-o cetate, tot Israelul va duce funii la cetatea aceea, si o vom trage in parau, pana cand nu va mai ramane nici o piatra in ea."
14Absalom si toti oamenii lui Israel au zis: "Sfatul lui Husai, Architul, este mai bun decat sfatul lui Ahitofel." Dar Domnul hotarase sa nimiceasca bunul sfat al lui Ahitofel, ca sa aduca nenorocirea peste Absalom.
Moartea lui Ahitofel.
15Husai a zis preotilor Tadoc si Abiatar: "Ahitofel a dat cutare si cutare sfat lui Absalom si batranilor lui Israel, si eu i-am sfatuit cutare si cutare lucru.
16Acum trimiteti indata stire lui David, si spuneti-i: "Nu sta noaptea in campiile pustiei, ci du-te mai departe, ca nu cumva imparatul si tot poporul care este cu el sa fie in primejdie sa piara."
17Ionatan si Ahimaat stateau langa fantana Roguel. Slujnica venea si le aducea stiri, iar ei se duceau sa dea de veste imparatului David; caci nu indrazneau sa se arate si sa intre in cetate.
18Dar odata i-a zarit un tanar, si a spus lui Absalom. Ei au plecat amandoi in graba, si au ajuns la Bahurim, la casa unui om care avea o fantana in curte, si s-au pogorat in ea.
19Femeia a luat o invelitoare, a intins-o peste gura fantanii, si a imprastiat urluiala pe ea, ca sa nu dea nimic de banuit.
20Slujitorii lui Absalom au intrat in casa la femeia acesta, si au zis: "Unde sunt Ahimaat si Ionatan?" Femeia le-a raspuns: "Au trecut paraul". Au cautat, si negasindu-i, s-au intors la Ierusalim.
21Dupa plecarea lor, Ahimaat si Ionatan au iesit din fantana, si s-au dus sa dea de stire imparatului David. Au zis lui David: "Sculati-va si grabiti-va de treceti apa, caci Ahitofel a planuit cutare si cutare lucru impotriva voastra."
22David si tot poporul care era cu el s-au sculat si au trecut Iordanul; cand se lumina de ziua, nu ramasese nici unul care sa nu fi trecut Iordanul".
23Ahitofel, cand a vazut ca sfatul lui n-a fost urmat, a pus saua pe magar, si a plecat acasa in cetatea lui. si-a pus casa in randuiala, si s-a spanzurat. Cand a murit, l-au ingropat in mormantul tatalui sau.
David la Mahanaim.
24David ajunsese la Mahanaim, cand a trecut Absalom Iordanul, insotit de toti barbatii lui Israel.
25Absalom a pus pe Amasa in fruntea ostirii, in locul lui Ioab. Amasa era fiul unui om numit Itra, Israelitul, care intrase la Abigal, fata lui Nahas si sora Teruiei, mama lui Ioab.
26Israel si Absalom au tabarat in tara Galaadului.
27Cand a ajuns David la Mahanaim, sobi, fiul lui Nahas, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar, si Barzilai Galaaditul, din Roghelim,
28au adus paturi, ligheane, vase de pamant, grau, orz, faina, grau prajit, bob, linte, uscaturi,
29miere, unt, oi, si branza de vaca. Au adus aceste lucruri lui David si poporului care era cu el, ca sa manance; caci ziceau: "Poporul acesta trebuie sa fi suferit de foame, de oboseala si de sete, in pustie."
Absalom ucis de Ioab.
18
1David a numarat poporul care era cu el, si a pus peste ei capetenii peste mii si capetenii peste sute.
2A pus o treime din popor sub porunca lui Ioab, o treime sub Abisai, fiul Teruiei, fratele lui Ioab, si o treime sub Itai din Gat. si imparatul a zis poporului: "Vreau sa ies si eu impreuna cu voi."
3Dar poporul a zis: "Sa nu iesi! Caci daca vom lua-o la fuga, luarea aminte nu se va indrepta asupra noastra; si cand vor cadea jumatate din noi, nu vor lua seama la noi; dar tu esti ca zece mii dintre noi, si acum este mai bine sa ne vii in ajutor din cetate."
4Imparatul le-a raspuns: "Voi face ce credeti ca este mai bine." si imparatul a stat langa poarta, in timp ce tot poporul iesea cu sutele si miile.
5Imparatul a dat urmatoarea porunca lui Ioab, lui Abisai si lui Itai: "Pentru dragostea pe care o aveti fata de mine, purtati-va bland cu tanarul Absalom!" si tot poporul a auzit porunca imparatului, data tuturor capeteniilor cu privire la Absalom.
6Poporul a iesit in camp inaintea lui Israel, si batalia a avut loc in padurea lui Efraim.
7Acolo, poporul lui Israel a fost batut de slujitorii lui David, si a fost o mare infrangere in ziua aceea, ca douazeci de mii de oameni.
8Lupta s-a intins pe tot tinutul, si padurea a mancat mai mult popor in ziua aceea decat a mancat sabia.
9Absalom s-a pomenit in fata oamenilor lui David. Era calare pe un catar. Catarul a patruns sub ramurile incalcite ale unui mare stejar, si capul lui Absalom s-a prins de stejar; a ramas astfel spanzurat intre cer si pamant, si catarul care era sub el a trecut inainte.
10Un om, vazand lucrul acesta, a venit si a spus lui Ioab: "Iata, am vazut pe Absalom spanzurat de un stejar."
11si Ioab a zis omului care i-a adus stirea aceasta: "L-ai vazut! De ce dar nu l-ai taiat pe loc? Ti-as fi dat zece sicli de argint si un brau."
12Dar omul acela a zis lui Ioab: "Chiar daca as cantari in mana mea o mie de sicli de argint, n-as pune mana pe fiul imparatului; caci noi am auzit urmatoarea porunca pe care ti-a dat-o imparatul tie, lui Abisai si lui Itai: "Luati seama fiecare la tanarul Absalom!"
13si daca l-as fi omorat miseleste, nimic n-ar fi ramas ascuns imparatului, si tu insuti ai fi fost impotriva mea."
14Ioab a zis: "Nu voi zabovi atata cu tine!" si a luat trei sageti in mana, si le-a infipt in inima lui Absalom, care era inca plin de viata in mijlocul stejarului.
15Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, au inconjurat pe Absalom, l-au lovit si l-au omorat.
16Ioab a sunat din trambita; si poporul s-a intors, incetand astfel sa mai urmareasca pe Israel, oprit de Ioab.
17Au luat pe Absalom, l-au aruncat intr-o groapa mare din mijlocul padurii, si au pus peste el o gramada foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare in cortul lui.
18Pe cand traia, Absalom isi ridicase un stalp de aducere aminte in valea imparatului. Caci zicea: "N-am fii, prin care sa se poata pastra aducerea aminte a numelui meu." si a pus numele sau stalpului, care si astazi se numeste stalpul lui Absalom.
Solia lui Cusi.
19Ahimaat, fiul lui Tadoc, a zis: "Lasa-ma, sa dau fuga, si sa duc imparatului vestea cea buna ca Domnul i-a facut dreptate, scapandu-l din mana vrajmasilor sai."
20Ioab i-a zis: "Nu tu ai sa duci vestile azi; le vei duce intr-o alta zi, dar nu astazi; fiindca fiul imparatului a murit."
21si Ioab a zis lui Cusi: "Du-te si vesteste imparatului ce ai vazut." Cusi s-a inchinat inaintea lui Ioab, si a dat fuga.
22Ahimaat, fiul lui Tadoc, a zis iarasi lui Ioab: "Orice s-ar intampla, lasa-ma sa alerg dupa Cusi." si Ioab a zis: "Pentru ce vrei sa alergi, fiule? Nu este o solie care-ti va fi de folos."
23"Orice s-ar intampla, vreau sa alerg", a zis din nou Ahimaat. si Ioab i-a zis: "Da fuga!" Ahimaat a alergat pe drumul care duce in campie, si a luat-o inaintea lui Cusi.
24David sedea intre cele doua porti. Caraula s-a dus pe acoperisul portii spre zid; a ridicat ochii si s-a uitat. si iata ca un om alerga singur singurel.
25Caraula a strigat, si a dat de stire imparatului. Imparatul a zis: "Daca este singur, aduce vesti." si omul acela se apropia din ce in ce mai mult.
26Caraula a vazut un alt om alergand; a strigat la portar: "Iata un om alearga singur singurel." Imparatul a zis: "si el aduce vesti."
27Caraula a zis: "Alergatura celui dintai pare ca e a lui Ahimaat, fiul lui Tadoc." si imparatul a zis: "Este un om de bine, si aduce vesti bune."
28Ahimaat a strigat, si a zis imparatului: "Este bine de tot!" S-a inchinat inaintea imparatului cu fata pana la pamant, si a zis: "Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul tau, care a dat in mainile noastre pe cei ce ridicau mana impotriva domnului nostru imparatul."
29Imparatul a zis: "Tanarul Absalom este bine, sanatos?" Ahimaat a raspuns: "Am vazut o mare invalmaseala, cand a trimis Ioab pe slujitorul imparatului si pe mine, slujitorul tau: dar nu stiu ce era."
30si imparatul a zis: "Stai colea la o parte." si Ahimaat a stat deoparte.
31Indata a sosit Cusi. si a zis: "Sa afle domnul meu, imparatul, vestea cea buna! Astazi Domnul ti-a facut dreptate, scapandu-te din mana tuturor celor ce se ridicau impotriva ta."
32Imparatul a zis lui Cusi: "Tanarul Absalom este bine, sanatos?" Cusi a raspuns: "Ca tanarul acesta sa fie vrajmasii domnului meu, imparatul, si toti cei ce se ridica impotriva ta, ca sa-ti faca rau!"
33Atunci imparatul, cutremurandu-se, s-a suit in odaia de sus a portii, si a plans. Pe cand mergea, zicea: "Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu in locul tau! Absalom, fiul meu, fiul meu!"
Jalea imparatului.
19
1Au venit si au spus lui Ioab: "Iata ca imparatul plange si se jeleste din pricina lui Absalom."
2si in ziua aceea, biruinta s-a prefacut in jale pentru tot poporul, caci in ziua aceea, poporul auzea zicandu-se: "Imparatul este mahnit din pricina fiului sau."
3In aceeasi zi, poporul a intrat in cetate pe furis, ca niste oameni rusinati ca au fugit din lupta.
4Imparatul isi acoperise fata, si striga in gura mare: "Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu."
5Ioab a intrat in odaia unde era imparatul, si a zis: "Tu acoperi azi de rusine fata tuturor slujitorilor tai, care au scapat azi viata ta, a fiilor tai si a fetelor tale, a nevestelor tale si a tiitoarelor tale.
6Tu iubesti pe cei ce te urasc, si urasti pe cei ce te iubesc, caci arati azi ca pentru tine nu sunt nici capetenii nici slujitori; si vad acum ca, daca ar trai Absalom si noi toti am fi murit in ziua aceasta, lucrul acesta ti-ar fi placut.
7Scoala-te dar, iesi si vorbeste dupa inima slujitorilor tai! Caci jur pe Domnul ca, daca nu iesi sa te arati, nu va ramane un om cu tine in noaptea aceasta; si aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decat toate nenorocirile care ti s-au intamplat din tinerete pana acum."
8Atunci imparatul s-a sculat, si a sezut la poarta. Au spus tot poporului: "Iata ca imparatul sta la poarta." si tot poporul a venit inaintea imparatului. Insa Israel fugise, fiecare in cortul lui.
Intoarcerea imparatului la Ierusalim.
9si in toate semintiile lui Israel, tot poporul se certa, zicand: "Imparatul ne-a izbavit din mana vrajmasilor nostri, el ne-a scapat din mana Filistenilor; si acum a trebuit sa fuga din tara dinaintea lui Absalom.
10si Absalom, pe care-l unsesem sa domneasca peste noi, a murit in batalie: de ce nu puneti o vorba pentru intoarcerea imparatului?"
11La randul sau, imparatul David a trimis sa spuna preotilor Tadoc si Abiatar: "Vorbiti batranilor lui Iuda, si spuneti-le: "Pentru ce ati fi voi cei din urma pentru intoarcerea imparatului in casa lui?" - Caci ce se spunea in tot Israelul ajunsese pana la imparat. -
12Voi sunteti fratii mei, sunteti os din oasele mele si carne din carnea mea; pentru ce ati fi voi cei din urma pentru aducerea imparatului inapoi?
13si lui Amasa spuneti-i asa: "Nu esti tu oare os din oasele mele si carne din carnea mea? Sa ma pedepseasca Dumnezeu cu toata asprimea, daca nu vei fi inaintea mea pentru totdeauna capetenia ostirii in locul lui Ioab!"
14David a inmuiat inima tuturor celor din Iuda, de parca ar fi fost un singur om; si au trimis sa spuna imparatului: "Intoarce-te, tu si toti slujitorii tai."
15Imparatul s-a intors, si a ajuns pana la Iordan. si Iuda s-a dus la Ghilgal, ca sa iasa inaintea imparatului, si sa-l faca sa treaca Iordanul.
Bunatatea lui David fata de simei.
16simei, fiul lui Ghera, Beniamitul, care era din Bahurim, s-a grabit sa se pogoare cu cei din Iuda inaintea imparatului David.
17Avea cu el o mie de oameni din Beniamin, si pe Tiba, mai marele casei lui Saul, si pe cei cincisprezece fii si pe cei douazeci de robi ai lui Tiba. Au trecut Iordanul in fata imparatului.
18Luntrea, pusa la indemana imparatului, tocmai pornise ca sa-i treaca si casa dincolo; si in clipa cand era sa treaca imparatul Iordanul, simei, fiul lui Ghera, s-a inchinat inaintea lui.
19si a zis imparatului: "Sa nu tina seama domnul meu de nelegiuirea mea, sa uite ca robul tau l-a ocarat in ziua cand imparatul, domnul meu, iesea din Ierusalim, si sa nu tina seama imparatul de lucrul acesta!
20Caci robul tau marturiseste ca a pacatuit. si iata, vin astazi, cel dintai din toata casa lui Iosif, inaintea imparatului, domnul meu."
21Atunci Abisai, fiul Teruiei, a luat cuvantul, si a zis: "Nu trebuie oare sa moara simei pentru ca a blestemat pe unsul Domnului?"
22Dar David a zis: "Ce am eu cu voi, fiii Teruiei, si pentru ce va aratati astazi potrivnicii mei? Astazi sa se omoare oare vreun om in Israel? Nu stiu eu ca imparatesc azi peste Israel?"
23si imparatul a zis lui simei: "Nu vei muri!" Imparatul i-a jurat ca nu-l va omori.
Bunatatea lui David fata de Mefiboset.
24Mefiboset, fiul lui Saul, s-a pogorat si el inaintea imparatului. Nu-si ingrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-si spalase hainele, din ziua cand plecase imparatul pana in ziua cand se intorcea in pace.
25Cand s-a dus inaintea imparatului la Ierusalim, imparatul i-a zis: "Pentru ce n-ai venit cu mine, Mefiboset?"
26si el a raspuns: "Imparate, domnul meu, slujitorul meu m-a inselat, caci robul tau, care este olog, zisese: "Voi pune saua pe magar, voi incaleca pe el, si voi merge cu imparatul."
27si el a innegrit pe robul tau la domnul meu imparatul. Dar domnul meu imparatul este ca un inger al lui Dumnezeu. Fa ce vei crede.
28Caci toti cei din casa tatalui meu au fost niste oameni vrednici de moarte inaintea imparatului domnul meu; si totusi, tu ai pus pe robul tau in randul celor ce mananca la masa cu tine. Ce drept mai pot avea eu, si ce am sa cer eu imparatului?"
29Imparatul i-a zis: "Ce mai vorbesti atata? Am spus: "Tu si Tiba, veti imparti pamanturile."
30si Mefiboset a zis imparatului: "Sa ia chiar totul, caci imparatul domnul meu se intoarce in pace acasa."
Multumirea lui David fata de Barzilai.
31Barzilai, Galaaditul, s-a pogorat din Roghelim, si a trecut Iordanul impreuna cu imparatul, ca sa-l petreaca pana dincolo de Iordan.
32Barzilai era foarte batran, in varsta de optzeci de ani. El ingrijise de imparat in timpul sederii lui la Mahanaim, caci era un om foarte bogat.
33Imparatul a zis lui Barzilai: "Vino cu mine, si te voi hrani la mine in Ierusalim."
34Dar Barzilai a raspuns imparatului: "Cati ani voi mai trai, ca sa ma sui cu imparatul la Ierusalim?
35Eu sunt astazi in varsta de optzeci de ani. Pot eu sa mai cunosc ce este bun si ce este rau? Poate robul tau sa mai aiba vreun gust pentru ce mananca si bea? Pot eu sa mai aud glasul cantaretilor si cantaretelor? si pentru ce sa mai fie robul tau o povara pentru domnul meu, imparatul?
36Robul tau va merge putin dincolo de Iordan cu imparatul. Dealtfel, pentru ce mi-ar face imparatul aceasta binefacere?
37Sa se intoarca robul tau, si sa mor in cetatea mea, langa mormantul tatalui meu si mamei mele! Dar iata ca robul tau Chimham va trece cu imparatul, domnul meu; fa ce vei crede pentru el."
38Imparatul a zis: "Chimham sa treaca impreuna cu mine, si voi face pentru el ce vei vrea; tot ce vei dori de la mine, iti voi da!"
39Dupa ce tot poporul a trecut Iordanul si dupa ce l-a trecut si imparatul, imparatul a sarutat pe Barzilai, si l-a binecuvantat. si Barzilai s-a intors acasa.
40Imparatul s-a indreptat spre Ghilgal, insotit de Chimham. Tot poporul lui Iuda si jumatate din poporul lui Israel petrecuse pe imparat dincolo de Iordan.
41Dar toti barbatii lui Israel au venit la imparat, si i-au zis: "Pentru ce te-au furat fratii nostri, barbatii lui Iuda, si au trecut pe imparat peste Iordan, impreuna cu casa lui, si cu toti oamenii lui David?"
42Toti barbatii lui Iuda au raspuns barbatilor lui Israel: "Fiindca imparatul ne este ruda; si ce ati gasit aici, ca sa va maniati? Am trait noi pe cheltuiala imparatului? Ne-a facut el daruri?"
43si barbatii lui Israel au raspuns barbatilor lui Iuda: "Imparatul este de zece ori mai mult al nostru, si chiar la David avem mai mult drept decat voi. Pentru ce ne-ati nesocotit? N-am fost noi cei dintai care am spus sa se intoarca imparatul nostru?" si barbatii lui Iuda au vorbit cu mai multa asprime decat barbatii lui Israel.
Ioab omoara pe Amasa.
20
1Acolo era un om de nimic, numit seba, fiul lui Bicri, Beniamitul. El a sunat din trambita, si a zis: "Noi n-avem nici o parte cu David, nici o mostenire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul sau, Israele!"
2si toti barbatii lui Israel s-au departat de David, si au urmat pe seba, fiul lui Bicri. Dar barbatii lui Iuda au ramas credinciosi imparatului lor, si l-au insotit de la Iordan pana la Ierusalim.
3David a intrat iarasi in casa lui la Ierusalim. Imparatul a luat cele zece tiitoare pe care le lasase pentru paza casei, si le-a pus intr-o casa sub paza; a ingrijit de ele, dar n-a intrat la ele. si au fost inchise pana in ziua mortii lor, traind in vaduvie.
4Imparatul a zis lui Amasa: "Cheama-mi peste trei zile pe barbatii lui Iuda; si tu sa fii de fata aici."
5Amasa a plecat sa cheme pe Iuda; dar a zabovit peste vremea pe care i-o hotarase imparatul.
6David a zis atunci lui Abisai: "seba, fiul lui Bicri, ne va face acum mai mult rau decat Absalom. Ia tu insuti pe slujitorii stapanului tau, si urmareste-l, ca nu cumva sa gaseasca cetati intarite, si sa se ascunda dinaintea noastra."
7si Abisai a plecat, urmat de oamenii lui Ioab, de Cheretiti si de Peletiti, si de toti vitejii; au iesit din Ierusalim, ca sa urmareasca pe seba, fiul lui Bicri.
8Cand au fost langa piatra cea mare care este la Gabaon, Amasa a ajuns inaintea lor. Ioab era incins cu o sabie pe deasupra hainelor de razboi, cu care era imbracat; ea era legata la coapsa si sta in teaca, si cand a inaintat Ioab, sabia a alunecat.
9Ioab a zis lui Amasa: "Esti sanatos, frate?" si cu mana dreapta a apucat pe Amasa de barba sa-l sarute.
10Amasa n-a luat seama la sabia care era in mana lui Ioab; si Ioab l-a lovit cu ea in pantece, si i-a varsat maruntaiele pe pamant, fara sa-i mai dea o a doua lovitura. si Amasa a murit. Ioab si fratele sau Abisai au urmarit pe seba, fiul lui Bicri.
11Un barbat dintre oamenii lui Ioab a ramas langa Amasa, si zicea: "Cine vrea pe Ioab si cine este pentru David? Sa urmeze pe Ioab!"
12Amasa se rostogolea in sange in mijlocul drumului; si omul acela, vazand ca tot poporul se opreste, a tras pe Amasa din drum, pe un camp, si a aruncat o haina pe el, cand a vazut ca toti cei ce ajungeau langa el se opreau.
13Dupa ce a fost luat din drum, fiecare a urmat pe Ioab, ca sa urmareasca pe seba, fiul lui Bicri.
Omorarea lui seba.
14Ioab a strabatut toate semintiile lui Israel inspre Abel-Bet-Maaca, si toti barbatii de seama s-au strans si l-au urmat.
15Au venit si au impresurat pe seba in Abel-Bet-Maaca, si au ridicat impotriva cetatii un val care atingea intaritura. Tot poporul care era cu Ioab sapa zidul ca sa-l faca sa cada.
16Atunci o femeie inteleapta a inceput sa strige din cetate: "Ascultati, ascultati! Spuneti, va rog, lui Ioab: "Apropie-te pana aici, caci vreau sa-ti vorbesc!"
17El s-a apropiat de ea, si femeia a zis: "Tu esti Ioab?" El a raspuns: "Eu sunt." si ea i-a zis: "Asculta vorbele roabei tale." El i-a raspuns: "Ascult."
18si ea a zis: "Odinioara era obiceiul sa se spuna: "Sa intrebam in Abel!" si totul se ispravea astfel.
19Eu sunt una din cetatile linistite si credincioase din Israel; si tu cauti sa pierzi o cetate care este o mama in Israel! Pentru ce ai nimici tu mostenirea Domnului?"
20Ioab a raspuns: "Departe, departe de mine gandul sa nimicesc sau sa daram!
21Nu este asa! Dar un om din muntele Efraim, numit seba, fiul lui Bicri, a ridicat mana impotriva imparatului David; dati-l incoace numai pe el, si ma voi departa de cetate." Femeia a zis lui Ioab: "Iata, capul lui iti va fi aruncat peste zid."
22si femeia s-a dus si a induplecat pe tot poporul cu intelepciunea ei; au taiat capul lui seba, fiul lui Bicri, si l-au aruncat lui Ioab. Ioab a sunat din trambita; s-au imprastiat de langa cetate, si fiecare s-a dus in cortul lui. si Ioab s-a intors la Ierusalim, la imparat.
Dregatorii lui David.
23Ioab era mai mare peste toata ostirea lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era in fruntea Cheretitilor si a Peletitilor;
24Adoram era mai mare peste dari; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor (arhivar);
25seia era logofat: Tadoc si Abiatar erau preoti;
26si Ira din Iair era slujbas de stat al lui David.
Foamete de trei ani.
21
1Pe vremea lui David, a fost o foamete care a tinut trei ani. David a intrebat pe Domnul, si Domnul a zis: "Din pricina lui Saul si a casei lui sangeroase, pentru ca a ucis pe Gabaoniti este foametea aceasta."
2Imparatul a chemat pe Gabaoniti sa le vorbeasca. - Gabaonitii nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o ramasita a Amoritilor; copiii lui Israel se legasera fata de ei cu un juramant, si totusi Saul voise sa-i ucida, in ravna lui pentru copiii lui Israel si Iuda. -
3David a zis Gabaonitilor: "Ce pot face eu pentru voi, si cu se sa fac ispasire, ca sa binecuvantati mostenirea Domnului?"
4Gabaonitii i-au raspuns: "Nu voim nici argint nici aur de la Saul si de la casa lui, si nici nu este treaba noastra sa omoram pe cineva din Israel." si imparatul a zis: "Ce voiti dar sa va fac?"
5Ei au raspuns imparatului: "Fiindca omul acela ne-a slabit si isi pusese de gand sa ne nimiceasca pentru ca sa ne faca sa pierim din tot tinutul lui Israel,
6sa ni se dea sapte barbati din fiii lui, si-i vom spanzura inaintea Domnului, la Ghibea lui Saul, alesul Domnului." si imparatul a zis: "Vi-i voi da."
7Imparatul a crutat pe Mefiboset, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru juramantul pe care-l facusera intre ei, inaintea Domnului, David si Ionatan, fiul lui Saul.
8Dar imparatul a luat pe cei doi fii, pe care-i nascuse lui Saul Ritpa, fata lui Aiia, si anume: Armoni si Mefiboset, si pe cei cinci fii, pe care-i nascuse Merab, fata lui Saul, lui Adriel din Mehola, fiul lui Barzilai;
9i-a dat in mainile Gabaonitilor, care i-au spanzurat pe munte, inaintea Domnului. Toti cei sapte au pierit impreuna; au fost omorati in cele dintai zile ale seceratului, la inceputul seceratului orzurilor.
10Ritpa, fata lui Aiia, a luat un sac si l-a intins sub ea peste stanca, de la inceputul seceratului pana cand a cazut peste ei ploaie din cer; si a oprit pasarile cerului sa se apropie de ei in timpul zilei, si fiarele campului in timpul noptii.
11Au instiintat pe David despre ce facuse Ritpa, fata lui Aiia, tiitoarea lui Saul.
12si David s-a dus si a luat oasele lui Saul si oasele fiului sau Ionatan, de la locuitorii din Iabesul Galaadului, care le luasera din piata Bet-san, unde ii spanzurasera Filistenii cand au batut pe Saul la Ghilboa.
13A luat de acolo oasele lui Saul si oasele fiului sau Ionatan; si s-au strans si oasele celor ce fusesera spanzurati.
14Au ingropat oasele lui Saul si fiului sau Ionatan in tara lui Beniamin, la Tela, in mormantul lui Chis, tatal lui Saul. si au facut tot ce poruncise imparatul. Dupa aceea, Dumnezeu a fost potolit fata de tara.
Razboiul impotriva Filistenilor.
15Filistenii au pornit iarasi cu razboi impotriva lui Israel. David s-a pogorat cu slujitorii lui, si a luptat impotriva Filistenilor. David era obosit.
16si Isbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit sa omoare pe David; avea o sulita in greutate de trei sute de sicli de arama, si era incins cu o sabie noua.
17Abisai, fiul Teruiei, a venit in ajutorul lui David, a lovit pe Filistean, si l-a omorat. Atunci oamenii lui David, i-au jurat, zicand: "Sa nu mai iesi cu noi la lupta, ca sa nu stingi lumina lui Israel".
18Dupa aceea, a mai fost o batalie la Gob cu Filistenii. Atunci Sibecai, Husatitul, a omorat pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa.
19A mai fost o batalie la Gob cu Filistenii. si Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, din Betleem, a omorat pe Goliat din Gat, care avea o sulita, al carei maner era ca sulul de tesut.
20A mai fost o batalie la Gat. Acolo era un om de statura inalta, care avea sase degete la fiecare mana si la fiecare picior, in totul douazeci si patru, si care se tragea tot din Rafa.
21El a batjocorit pe Israel; si Ionatan, fiul lui simea, fratele lui David, l-a omorat.
22Acesti patru oameni erau copiii lui Rafa nascuti la Gat. Au pierit ucisi de mana lui David si de mana slujitorilor lui.
Cantarea lui David.
22
1David a indreptat catre Domnul cuvintele acestei cantari, dupa ce Domnul l-a izbavit din mana tuturor vrajmasilor lui si din mana lui Saul.
2El a zis: "Domnul este stanca mea, cetatuia mea, Izbavitorul meu.
3Dumnezeu este stanca mea, la care gasesc un adapost, scutul meu si puterea care ma mantuieste, turnul meu cel inalt si scaparea mea. Mantuitorule! Tu ma scapi de silnicie.
4Eu chem pe Domnul cel vrednic de lauda, si sunt izbavit de vrajmasii mei.
5Caci valurile mortii ma inconjurasera, suvoaiele nimicirii ma inspaimantasera;
6legaturile mormantului ma inconjurasera, laturile mortii ma prinsesera.
7In stramtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locasul Lui, El mi-a auzit glasul, si strigatul meu a ajuns la urechile Lui.
8Atunci pamantul s-a cutremurat si s-a clatinat, temeliile cerului s-au miscat si s-au zguduit, pentru ca El Se maniase.
9Fum se ridica din narile Lui, si un foc mistuitor iesea din gura Lui: carbuni aprinsi tasneau din ea.
10A plecat cerurile, si S-a pogorat: un nor gros era sub picioarele Lui.
11Calarea pe un heruvim, si zbura, venea pe aripile vantului;
12era inconjurat cu intunericul ca si cu un cort, era inconjurat cu gramezi de ape si cu nori intunecosi.
13Din stralucirea care era inaintea Lui scanteiau carbuni de foc.
14Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Inalt a facut sa-I rasune glasul;
15a aruncat sageti si a risipit pe vrajmasii mei, a aruncat fulgerul, si i-a pus pe fuga.
16Fundul marii s-a vazut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflarii narilor Lui.
17El si-a intins mana de sus din inaltime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
18m-a izbavit de potrivnicul meu cel puternic, de vrajmasii mei care erau mai tari decat mine.
19Ei ma prinsesera in ziua stramtorarii mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
20El m-a scos la loc larg. El m-a mantuit, pentru ca ma iubeste.
21Domnul mi-a rasplatit dupa nevinovatia mea, mi-a facut dupa curatia mainilor mele;
22caci am pazit caile Domnului, nu m-am facut vinovat fata de Dumnezeul meu.
23Toate poruncile Lui au fost inaintea mea, si nu m-am departat de la legile Lui.
24Am fost fara vina inaintea Lui, m-am pazit de faradelegea mea.
25De aceea Domnul mi-a rasplatit nevinovatia mea, dupa curatia mea inainte Lui.
26Cu cel bun Tu esti bun, cu omul drept Te porti dupa dreptate,
27cu cel curat esti curat, cu cel indaratnic Te porti dupa indaratnicia lui.
28Tu mantuiesti pe poporul care se smereste, si cu privirea Ta, cobori pe cei mandri.
29Da, Tu esti lumina mea, Doamne! Domnul lumineaza intunericul meu.
30Cu Tine ma napustesc asupra unei osti inarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31Caile lui Dumnezeu sunt desavarsite, cuvantul Domnului este curatit; El este un scut pentru toti cei ce cauta adapost in El.
32Caci cine este Dumnezeu, afara de Domnul? si cine este o stanca, afara de Dumnezeul nostru?
33Dumnezeu este cetatuia mea cea tare, si El ma calauzeste pe calea cea dreapta.
34El imi face picioarele ca ale cerboaicelor, si El ma aseaza pe locurile mele cele inalte.
35Imi deprinde mainile la lupta, si bratele mele intind arcul de arama.
36Tu imi dai scutul mantuirii Tale, si ajung mare prin bunatatea Ta.
37Largesti drumul sub pasii mei, si picioarele mele nu se clatina.
38Urmaresc pe vrajmasii mei, si-i nimicesc, nu ma intorc pana nu-i nimicesc.
39Ii nimicesc, ii zdrobesc, de nu se mai scoala; cad sub picioarele mele.
40Tu ma incingi cu putere pentru lupta, rapui sub mine pe potrivnicii mei.
41Faci pe vrajmasii mei sa dea dosul inaintea mea, si nimicesc pe cei ce ma urasc.
42Se uita in jurul lor, si nu-i cine sa-i scape. Striga catre Domnul dar nu le raspunde!
43Ii pisez ca pulberea pamantului, ii zdrobesc, ii calc in picioare, ca noroiul de pe ulite.
44Ma scapi din neintelegerile poporului meu; ma pastrezi drept capetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunosteam imi este supus.
45Fiii strainului ma lingusesc; ma asculta la cea dintai porunca.
46Fiii strainului lesina de la inima, tremura cand ies afara din cetatuie.
47Traiasca Domnul, si binecuvantata sa fie Stanca mea! Inaltat sa fie Dumnezeu, Stanca mantuirii mele,
48Dumnezeu, care este razbunatorul meu, care-mi supune popoarele,
49si care ma face sa scap de vrajmasii mei! Tu ma inalti mai presus de potrivnicii mei, ma izbavesti de omul asupritor.
50De aceea Te voi lauda printre neamuri, Doamne! si voi canta spre slava Numelui Tau.
51El da mari izbaviri imparatului Sau, si arata mila unsului Sau: lui David, si semintei lui, pentru totdeauna."
Cele din urma cuvinte ale lui David.
23
1Iata cele din urma cuvinte ale lui David. Cuvantul lui David, fiul lui Isai, cuvantul omului care a fost inaltat sus de tot, cuvantul unsului Dumnezeului lui Iacov, cuvantul cantaretului placut al lui Israel.
2Duhul Domnului vorbeste prin mine, si cuvantul Lui este pe limba mea.
3Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stanca lui Israel mi-a zis: "Cel ce imparateste intre oameni cu dreptate, cel ce imparateste in frica de Dumnezeu,
4este ca lumina diminetii, cand rasare soarele in dimineata fara nori; ca razele soarelui dupa ploaie, care fac sa incolteasca din pamant verdeata.
5Macar ca nu este asa casa mea inaintea lui Dumnezeu, totusi El a facut cu mine un legamant vesnic, bine intarit in toate privintele si tare. Nu va face El oare sa rasara din el tot ce este spre mantuirea si bucuria mea?
6Dar cei rai sunt toti ca niste spini pe care-i arunci, si nu-i iei cu mana;
7cine se atinge de ei, se inarmeaza cu un fier sau cu manerul unei sulite, si-i arde in foc pe loc.
Vitejii lui David.
8Iata numele vitejilor care erau in slujba lui David. Ioseb-Bassebet, Tahchemonitul, unul din fruntasii capeteniilor. El si-a invartit sulita peste opt sute de oameni, pe care i-a omorat dintr-o data.
9Dupa el, Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. El era unul din cei trei razboinici care au tinut piept impreuna cu David impotriva Filistenilor stransi pentru lupta, cand barbatii lui Israel se dadeau inapoi pe inaltimi.
10El s-a sculat, si a lovit pe Filisteni pana ce i-a obosit mana si a ramas lipita de sabie. Domnul a dat o mare izbavire in ziua aceea. Poporul s-a intors dupa Eleazar, numai ca sa ia prada.
11Dupa el, sama, fiul lui Aghe, din Harar. Filistenii se stransesera la Lehi. Acolo era o bucata de pamant semanata cu linte; si poporul fugea dinaintea Filistenilor.
12sama s-a asezat in mijlocul ogorului, l-a aparat si a batut pe Filisteni. si Domnul a dat o mare izbavire.
13Trei dintre cei treizeci de capetenii s-au pogorat pe vremea seceratului si au venit la David, in pestera Adulam, cand o ceata de Filisteni tabarase in valea Refaim.
14David era atunci in cetatuie, si o straja a Filistenilor era la Betleem.
15David a avut o dorinta, si a zis: "Cine-mi va da sa beau apa din fantana de la poarta Betleemului?"
16Atunci cei trei viteji au trecut prin tabara Filistenilor, si au scos apa din fantana de la poarta Betleemului. Au adus-o si au dat-o lui David; dar el n-a vrut s-o bea si a varsat-o inaintea Domnului.
17El a zis: "Departe de mine, Doamne, gandul sa fac lucrul acesta! Sa beau sangele oamenilor acestora care s-au dus cu primejdia vietii lor?" si n-a vrut s-o bea. Iata ce au facut acesti trei viteji.
18Abisai, fratele lui Ioab, fiul Teruiei, era capetenia celor trei. El si-a invartit sulita peste trei sute de oameni, si i-a omorat, si a fost vestit intre cei trei.
19Era cel mai cu vaza din cei trei, si a fost capetenia lor; dar n-a fost la inaltimea celor trei dintai.
20Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabteel, om viteaz si vestit prin faptele lui mari. El a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. S-a pogorat in mijlocul unei gropi pentru apa unde a ucis un leu, intr-o zi cand cazuse zapada.
21A omorat pe un Egiptean groaznic la infatisare, care avea o sulita in mana; s-a pogorat impotriva lui cu un toiag, a smuls sulita din mana Egipteanului, si l-a omorat cu ea.
22Iata ce a facut Benaia, fiul lui Iehoiada; si a fost vestit printre cei trei viteji.
23Era cel mai cu vaza din cei treizeci; dar n-a ajuns la inaltimea celor trei dintai. David l-a primit intre sfetnicii lui de aproape.
24Asael, fratele lui Ioab, din numarul celor treizeci, Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem.
25sama din Harod. Elica din Harod.
26Helet, din Pelet. Ira, fiul lui Iches, din Tecoa.
27Abiezer din Anatot. Mebunai, din Husa.
28Talmon, din Ahoah. Maharai, din Netofa.
29Heleb, fiul lui Baana, din Netofa. Itai, fiul lui Ribai, din Ghibea fiilor lui Beniamin.
30Benaia, din Piraton. Hidai, din Nahale-Gaas.
31Abi-Albon, din Araba. Azmavet, din Barhum.
32Eliahba, din saalbon. Bene-Iasen. Ionatan.
33sama, din Harar. Ahiam, fiul lui sarar, din Arar.
34Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui Maacatit. Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo.
35Hetrai, din Carmel. Paarai, din Arab.
36Igheal, fiul lui Natan, din Toba. Bani, din Gad.
37Telec, Amonitul. Naharai din Beerot, care ducea armele lui Ioab, fiul Teruiei.
38Ira, din Ieter. Gareb, din Ieter.
39Urie, Hetitul. De toti: treizeci si sapte.
Numaratoarea poporului.
24
1Domnul S-a aprins de manie din nou impotriva lui Israel; si a starnit pe David impotriva lor, zicand: "Du-te si fa numaratoarea lui Israel si a lui Iuda".
2si imparatul a zis lui Ioab, capetenia ostirii, care se afla langa el: "Strabate toate semintiile lui Israel, de la Dan pana la Beer-seba; sa se faca numaratoarea poporului, si sa stiu la cat se ridica numarul lor."
3Ioab a zis imparatului: "Domnul, Dumnezeul tau, sa faca poporul de o suta de ori mai mare, si imparatul, domnul meu, sa vada cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea imparatul, domnul meu, sa faca lucrul acesta?"
4Imparatul a staruit in porunca pe care o dadea lui Ioab si capeteniilor ostirii; si Ioab si capeteniile ostirii au plecat de la imparat, ca sa faca numaratoarea poporului Israel.
5Au trecut Iordanul, si au tabarat la Aroer, la dreapta cetatii care este in mijlocul vaii Gad, si langa Iaezer.
6Au venit pana la Galaad si in tara lui Tahtim-Hodsi. S-au dus pana la Dan-Iaan, si in imprejurimile Sidonului.
7Au venit pana la cetatuia Tir, si in toate cetatile Hevitilor si ale Canaanitilor. Au iesit spre partea de miazazi a lui Iuda, la Beer-seba.
8Au strabatut astfel toata tara, si au ajuns la Ierusalim, dupa noua luni si douazeci de zile.
9Ioab a dat imparatului numarul poporului: erau in Israel opt sute de mii de oameni de razboi care scoteau sabia, si in Iuda cinci sute de mii de oameni.
Ciuma.
10David a simtit cum ii batea inima, dupa ce facuse numaratoarea poporului. si a zis Domnului: "Am savarsit un mare pacat, facand lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieste si iarta nelegiuirea robului Tau, caci am lucrat in totul ca un nebun!"
11A doua zi, cand s-a sculat David, cuvantul Domnului a vorbit astfel proorocului Gad, vazatorul lui David:
12"Du-te si spune lui David: "Asa vorbeste Domnul: "Iti pun inainte trei nenorociri; alege una din ele, si te voi lovi cu ea."
13Gad s-a dus la David, si i-a facut cunoscut lucrul acesta, zicand: "Vrei sapte ani de foamete in tara ta, sau sa fugi trei luni dinaintea vrajmasilor tai, care te vor urmari, sau sa bantuie ciuma trei zile in tara? Acum alege, si vezi ce trebuie sa raspund Celui ce ma trimite."
14David a raspuns lui Gad: "Sunt intr-o mare stramtoare! Oh! mai bine sa cadem in mainile Domnului, caci indurarile Lui sunt nemarginite; dar sa nu cad in mainile oamenilor!"
15Domnul a trimis ciuma in Israel, de dimineata pana la vremea hotarata. si, din Dan pana la Beer-seba, au murit saptezeci de mii de oameni din popor.
16Pe cand ingerul intindea mana peste Ierusalim ca sa-l nimiceasca, Domnul S-a cait de raul acela, si a zis ingerului care ucidea poporul: "Destul! Trage-ti mana acum." Ingerul Domnului era langa aria lui Aravna, Iebusitul.
17David, vazand pe ingerul care lovea pe popor, a zis Domnului: "Iata ca am pacatuit! Eu sunt vinovat: dar oile acestea, ce au facut? Mana Ta sa se indrepte dar impotriva mea si impotriva casei tatalui meu!"
18In ziua aceea, Gad a venit la David, si i-a zis: "Suie-te si inalta un altar Domnului in aria lui Aravna, Iebusitul."
19David s-a suit, dupa cuvantul lui Gad, cum poruncise Domnul.
20Aravna s-a uitat, si a vazut pe imparat si pe slujitorii lui indreptandu-se spre el; si Aravna a iesit, si s-a inchinat inaintea imparatului, cu fata la pamant.
21Aravna a zis: "Pentru ce vine domnul meu, imparatul, la slujitorul lui?" si David a raspuns: "Ca sa cumpar de la tine aria si sa zidesc in ea un altar Domnului, pentru ca sa inceteze urgia aceasta de peste popor."
22Aravna a zis lui David: "Sa ia domnul meu, imparatul, aria, si sa aduca in ea jertfele care-i vor placea; vezi, boii vor fi pentru arderea de tot, si carele cu uneltele lor vor tine loc de lemne."
23Aravna a dat imparatului totul. si Aravna a zis imparatului: "Domnul, Dumnezeul tau, sa te primeasca!"
24Dar imparatul a zis lui Aravna: "Nu! vreau s-o cumpar de la tine pe pret de argint, si nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot, care sa nu ma coste nimic." si David a cumparat aria si boii cu cinzeci de sicli de argint.
25David a zidit acolo un altar Domnului, si a adus arderi de tot si jertfe de multumire. Atunci Domnul a fost potolit fata de tara, si a incetat urgia deasupra lui Israel.