|
Suferinta noastra, cea de toate zilele
Chiar daca pe pamant sunt, inca, atatea lucruri frumoase, chiar daca visul de a gasi fericirea si implinirea, aici, inca nu a apus, si chiar daca povestile cu Tinerete fara batranete si viata fara de moarte ne impodobesc copilaria, trebuie sa recunoastem ca planeta aceasta nu mai indeplineste conditiile edenice de alta data si ca din valea raiului s-a transformat in valea suferintei.
Peste tot exista suferinta...Si omul experimenteaza: suferinte fizice, suferinte care vin din partea altora, suferinte pe care si le provoaca singur, suferinte in suflet ...la tot pasul intalnesti oameni, mici si mari, care sunt afectati, foarte serios, de suferinta. Fata unora este prea din vreme ridata, parul unora este prea de vreme albit iar pe foarte multe cruci se poate observa gradul scazut de longevitate.
Plangand apare omul pe lume, adesea plange in timpul vietii iar cand moare, altii plang in urma lui...
Ce bine era, ca macar cercul familiei, sa fi fost ceva mai scutit de suferinta! Te intorceai din drumurile tale impovarat si batut de ganduri si dureri si gaseai in familie coltul tau de liniste! Ce bine! Ce terapeutic! Dar nu este chiar asa. In majoritatea familiilor suferinta este la ea acasa. De ce se intampla asa?
Traditia crestina invata ca oamenii sufera din cauza raului si pacatului existent in lume. Din nefericire, cand cineva se comporta intr-o maniera care raneste, de obicei, altcineva suporta consecintele si, ca atare, sufera. Violenta in familie este o criza care ii poate afecta pe oameni din punct de vedere fizic, psihologic si spiritual. Marea majoritate a oamenilor, atunci cand se confrunta personal cu violenta in familie, traverseaza in acelasi timp o criza de personalitate in viata lor. Este timpul in care apar acele intrebari cu nuanta filozofica sau religioasa: De ce mi se intampla tocmai mie? sau De ce ma lasa Dumnezeu sa trec prin aceasta drama? sau Ce rol joaca aceasta nenorocire in viata mea?
Toate aceste intrebari demonstreaza eforturile oamenilor de a intelege rostul, sensul sau motivul crizei, incercand sa aseze experienta lor dureroasa in contextul intelegerii propriei lor vieti.
Adevarul este ca, atunci cand sufera, omul se apropie mai mult de Biserica, de Dumnezeu. De ce oare?
Isi intelege mai bine limitele si accepta prezenta unui Prieten Atotputernic, care nu tradeaza? Sau crede ca o data intrat in Biserica durerile dispar, ca prin farmec, si nu mai revin niciodata?
Nicaieri in invatatura crestina Dumnezeu nu promite ca noi nu vom suferi in aceasta viata. Dimpotriva, El avertizeaza: In lume veti avea necazuri...dar indrazniti...
Atentie, insa, cititorule, tu, care poate suferi astazi pentru ca ti-ai pierdut prietenul cel mai bun, sau ai fost agresat si chinuit; poate ca te-a parasit sotul sau sotia; parintii te-au gonit de acasa din cauza convingerilor tale religioase, iar colegii te-au ridiculizat la scoala pentru ca esti altfel:
Dumnezeu promite sa fie prezent langa tine atunci cand te doare!
Poetul David, omul trecut prin atatea suferinte, scrie celor care vor fi incercati ca si el::
( Dumnezeu)..., nu dispretuieste, nici nu uraste necazurile celui nenorocit, si nu-Si ascunde fata
de el ci il asculta cand striga... ( Psalmul 22:24 )
Atunci cand traiesti suferinta si abuzul, cand parca toti te-au parasit si nu-ti mai gasesti echilibrul, sa-ti amintesti ca Dumnezeu nu te abandoneaza niciodata si ca in curand va veni si vremea fericirii si a sanatatii tale perfecte!
Este usor sa faci pe inteleptul si sa fii intelegator cand nu te doare nimic...mai ales atunci cand il doare ceva pe altul!... Te doare? Zambeste totusi!
Cea mai semnificativa expresie a crestinismului nu este suspinul ci... zambetul!
Jercan Danut Alexandru
Articole Crestine - Copyright (C) 2007.
Republicat cu permisiunea de la
www.articolecrestine.com
si www.intercer.net
|