|
Salvatorul
Trenul rapid 3003 pleaca peste cinci minute in directia Ciulnita, Lehliu, Fetesti, Constanta...
Am urcat si mi-am ocupat locul. Dupa cateva secunde, usa compartimentului se deschide si, doi oameni au intrat si s-au asezat in fata mea. Unul era foarte inalt, depasea doi metri, iar celalalt era ceva mai scund, cu mustata si cu un par ce mi-l amintea pe Maradona, regele fotbalului. A inceput un fel de studiu, cum se spune, din priviri...
Cel inalt purta un fes pe cap si mi-am dat seama ca acest lucru se datora faptului ca omul era tuns zero. Hainele sale erau destul de uzate si trada lipsa mainilor delicate ale unei femei care pune totul la dunga. Am observat pe brate mai multe tatuaje si m-am gandit ca am in fata un puscarias. Dupa mai multe momente de tacere, lunganul, a luat cuvantul spargand tacerea:
-Lasa cumnate, sa nu-ti para rau...o sa-ti dau eu banii inapoi...De fapt, ce sunt 21 de milioane?
Celalalt raspunse:
- Ti-am spus sa taci...Gata! Bine ca ai scapat. Ti-am promis ca am sa vin dupa tine! Chiar daca am vandut o casa, ce conteaza? Bine ca esti liber, bine ca te-am salvat!
- Cumnate, nu-mi vine sa cred! De dimineata, mi-am luat tarnacopul si am pornit la locul meu de munca, abia tarandu-mi picioarele. Ai vazut ce catusi aveam si ce greutate taram dupa mine? Priveste aici, la picioare, vezi ce semne am? Priveste la maini...vezi cicatricele?
- Hai, gata, ajunge! Nu vezi ca se uita, domnul, la tine? Lasa...
Asa am inceput sa dialogam. Si am aflat multe...Omul se intorcea, dupa trei ani, de la puscarie. Fusese arestat pentru o palma pe care o facuse cadou, unui vecin, pe fondul unui paharel in plus. Mai avea de facut inca doi ani, dar cumnatul ii platise cautiunea si fusese eliberat...
Priveam la fata lui aspra si plina de semne de buna purtare. Ochii lui au dat nastere la cateva lacrimi...
- Iti promit, cumnate, ca nu am sa mai fac nici o prostie! Am gresit mult si iata ce am patit...Judecata nu a fost dreapta! M-au incadrat la tentativa de omor...
S-a sters la ochi, dupa care a ingenunchiat, si-a facut de mai multe ori semnul crucii, a facut cateva matanii, a sarutat podeaua si a strigat:
- Doamne! Nu-mi vine sa cred! Sunt liber! Sunt liber!...
M-a impresionat aceasta imagine...Am privit pe fereastra, in intunerec, si mi-am amintit de cuvintele lui Dumnezeu:
Oamenii au iubit mai mult intunerecul decat lumina... ( Ioan 3:19)
De ce spun asta?
Isus, Fiul lui Dumnezeu, a parasit cerul si a dat tot, chiar si viata Lui, pentru a ne salva pe noi, cei intemnitati cu lanturile grele ale pacatului. Dar cati sunt fericiti pentru salvarea oferita de El?
Cati se prabusesc pe genunchi, sa se inchine, si cati vor sa se aplece pentru a saruta pamantul, in praful caruia a curs sangele scump al Mantuitorului? Cine doreste astazi sa strige, fara sa se jeneze de cei din jur:
O, Doamne, nu-mi vine sa cred! Sunt liber! Sunt liber! Sunt liber!
Am spus in sinea mea: Doamne, nu-i drept! Nu-i drept ca oamenii sa fie atat de nerecunoscatori fata de Tine!Iar El, prin glasul intelepciunii, mi-a raspuns:
O inima egoista iubeste pentru ceea ce primeste; dar o inima asemanatoare lui Isus, iubeste pentru ceea ce ofera!
Jercan Danut Alexandru - 22 Noiembrie 01
Articole Crestine - Copyright (C) 2007.
Republicat cu permisiunea de la
www.articolecrestine.com
si www.intercer.net
|