IESLEA MEA . . .
credinta mea
Parteneri
credinta mea
Categoria : articole-pentru-suflet - Subcategoria : povestiri-cu-morala
Articolul precedent (Un weekend luminos )
Un weekend luminos
Articolul urmator (Adolescentii si...sanatatea )
Adolescentii si...sanatatea
Recomanda, printeaza, adauga la Social networking :
Print | trimite prin yahoo messenger |
IESLEA MEA . . .
Era una din lungile si mult prea obositoarele zile ale copilariei mele... Ziua intreaga o petrecusem intre istovitoarea munca a curateniei si pregatirea locului de odihna pentru cele ce erau singurele mele prietene, singurele cu care puteam vorbi si carora le impartaseam supararile, sperantele si neimplinirile mele, fara sa tin in seama ca nu primeam nici-un raspuns ci doar priviri galese intrerupte adesea de clipitul ochilor lor...
La cei cativa anisori ai mei toate aceste poveri timpurii mi se pareau inutile si uneori imi permiteam luxul de a visa ce bine trebuie sa fie ca doar joaca si trasnaile copilariei sa fie cele ce insotesc cresterea unui copil...
Motivat poate de asprimea tatei, imi dadusem toata silinta sa pregatesc ieslea in asa fel incat atunci cand el va veni de la munca obositoare a campului, sa-i pot vedea acea umbra de recunostinta pe chipul sau aspru si rigid...
La intoarcerea tatei am fost surprins de excesul de buna-dispozitie ce-l stapanea... Ba chiar am putut primi de la el o usoara mangaiere a capului ca semn al recunostintei ... iar vorba de binete spusa mamei mi-a intarit convingerea... Poate ca succesul in afaceri sau proaspata intelegere cu vreun negutator, ori stiu si eu ce altceva era cauza bunei lui dispozitii...

Timpul trecuse repede iar cele ce trebuiau dereticate pe afara se terminasera... Eram deja pe rogojina mea in coltul mai calduros al odaii noastre... Visele-mi erau gata sa curga, cand parca am auzit strigatul unor straini, apoi l-am vazut pe tata iesind la ei... si parca auzeam comentariile tatei impartasite celei ce sedea alaturi de el pe rogojina, pana ce oboseala ne-a adus la tacere.
Lumina crescanda ce inunda incaperea odaii noastre, anunta o noua zi al carei necunoscut era evident...
Prezenta unui necunoscut pe al carui chip se impletea o vadita neliniste stapanita de fericire, mi-a trezit curiozitatea de a sti ce anume se petrece in ograda noastra , de nici mama nu mai era de gasit prin casa.
Imbracat in acele putine si saracacioase haine despre care puteam spune ca sunt doar ale mele, am mers intr-acolo unde am banuit ca este sursa acelei agitatii...
Scancetul unui copil ce se auzea ca venind de undeva din interiorul locului meu de munca, m-a uimit in asa masura incat desi cunosteam fiecare ungheras al acelei incaperi joase si strambe, nu indrazneam sa-i calc pragul, nu indrazneam sa vad ce se petrece in interior, desi curiozitatea crestea din ce in ce...
Invitat sa intru de strainul ce semana doar la port cu tata, de parca ceea ce fusese al meu pana atunci trecuse peste noapte in proprietatea lui, am plecat capul mai mult instinctiv decat ca o necesitate si am intrat...
Oooo...... cat de placut surprins am fost sa constat ca banuiala mea cu privire la scancetul unui copil se adeverea acum prin faptul ca ochii mei Il vedeau...
Dar... de ce un copil tocmai acolo ???
Cum se putea ca locul acela rezervat doar pentru odihna animalelor sa poata fi adapost pentru un copil, si inca unul asa de mic ???

Mai tarziu aveam sa inteleg cum locul acela al ieslei noastre avea sa devina un loc cautat, un loc controversat, un loc uneori dorit, iar alteori blamat...
Aveam sa inteleg mai tarziu ca nu intamplatoare a fost buna-dispozitie neobisnuita a tatei de sfarsitul acelei zile.
In seara acelei zile, ziua uimirii mele, neintelesurile mele au continuat prin venirea acelor pastori ce-i intalnisem de multe ori pe colinele din preajma satului nostru... acei oameni mereu pusi pe sotii, exprimau insa acum o seriozitate de parca ceva ce scapa intelesului lor se intampla...

Venirea lor cu daruri la cei ce erau acum intr-un anumit sens oaspetii nostrii, m-a incurcat putin si m-a facut sa ma gandesc la rostul celor ce se petreceau...
La doar cateva zile de la neobisnuitul ce se intampla sub ochii mei mirati si mintea mea prea nefamiliarizata cu lucruri mari, s-a intamplat ceva ce avea sa faca din mine un fel de centru al atentiei colegilor de joaca si chiar a parintilor lor simplii si prea creduli uneori...
Venirea acelei caravane tocmai prin satul nostru, era ceva de domeniul inexplicabilului, tinand cont de faptul ca drumul comercial trecea la ceva departare...
Ce mare mi-a fost uimirea cand caravana s-a oprit in dreptul casei noastre, a saracacioasei noastre case, iar gandul ca tata ar putea face afaceri cu acesti straini imi incoltise in minte si ma nelinistea in asa masura incat m-am surprins zimbind si chiar razand de fericire... In sfarsit a sosit sansa noastra de a nu mai fi saraci...
Dar . . . cu acele daruri incontextabile prin sclipirea lor, ei nu se indreptau spre casa noastra . . . dar totusi spre noi veneau . . . si nici macar nu se opresc in dreptul nostru, ci doar inclina capul respectuosi in semn de recunostinta...
De ce se indreapta spre grajd ???
De ce strainul acele ce semana cu tata ii pofteste in-nuntr-u' ???
Ce se petrece oare de chiar si mama si tata nu mai inteleg nimic, ei care intotdeauna gasesc o explicatie la orice lucru ??? Ce oare ar fi trebuit sa stie ei, sau chiar si eu, si nu se stie ??? De ce atat de mult mister in tot ce se petrece ???

Uimirea si neintelesul au facut ca timpul vizitei deosebite si fastuoase prin simplitatea ei sa treaca iute, iar ramanerea mea cu gandurile controversate si simtamintele contradictorii sa nasca in mine un gand . . .
Si de la gand la infaptuire a fost doar un gest . . . Am fugit in odaie si cocotat pe acel ceva ce ne servea drept masa, am cotrobait prin lavita pe care obisnuia mama sa tina hainele bune de sarbatoare... am gasit acolo haina mea cea buna, desi peticita si tesuta pe alocuri, haina cu care ma imbraca mama cand ceva deosebit se petrecea in familie, sau cand mergeam la Templu.
Am strans-o la piept, nu ca o parere de rau ci mai degraba ca o exprimare a atasamentului meu si asa strangand-o am alergat spre usa grajdului. . .
Gestul simplu de oferire al darului meu nu i-a nemultumit pe parintii Micutului ci au apreciat lucrul acesta oferindu-mi in schimb cuvinte frumoase insotite de un zambet cald.
Era ceea ce aveam mai de pret, era HAINA MEA pe care o oferisem cu atata dezinteres... si asta nu in speranta primirii alteia in viitorul cel mai apropiat, chiar daca asta avea sa se intample candva in viitor . . .
Mai tarziu, prin cresterea Micutului am putut vedea ca darul meu era de folos...
Fusese darul meu . . . oferit aceluia ce se nascuse atat de aproape de mine, in locul atat de drag mie . . . IESLEA MEA.

De Beniamin Codescu

Articole Crestine - Copyright (C) 2007.
Republicat cu permisiunea de la

www.articolecrestine.com

si www.intercer.net






Nu exista comentarii, dar poate ai putea sa ne ajuti si sa iti spui parerea despre articol.
Articole din aceeasi categorie :
Viata.Nimic nu se compara cu un ram inflorit intr-o zi de primavara.Nimic nu se compara cu surasul copilului tau.
Oare stim sa iubim,asa cum ne iubeste Hristos ?
Oare stim sa ne plecam fruntea atunc Viata   | Un om pios statea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus: 
- Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul si cum e Iadul.
Dumnezeu l-a condus pe om catre doua usi. A deschis una dintre usi iar omul a privit inauntr   | Omul daca vrea sa nu se chinuiasca, trebuie sa creada in acel Fara mine nu puteti face nimic   | Orbecaim adesea cuprinsi de indiferenta . Uitam sa iubim rasaritul soarelui intr-o dimineata dulce de vara , cand fiorul racorii isi dezveleste de sub geana unei noi zile minunatia a tot ce ne inconjo Gandind mereu, mereu   | Azi simt lumina cum imi atinge chipul si tac. Ura s-a pierdut prin asternutul sifonat de ganduri. Alearga disperata printre cute... acelasi cantec ascultat de sute de ori. Uita de lume, de sentimente Criminal (Cosmina Cucu)   | Cel care fura si introduce la el in casa lucrul furat, duce blestemul lui Dumnezeu. Niciodata nu trebuie sa avem in casa un lucru furat. Trebuie ori sa se inapoieze lncrul in chip discret, la cel de l Pacatul furtului   | Pentru ce se casatoresc oamenii? Pentru a indeplini trei scopuri: sa inmulteasca neamul omenesc, sa se ajute reciproc, sa starpeasca patimile desfranarii. Deci doi tineri cand se casatoresc, daca inca Avortul (C.C.C)   |  
Un om nu trebuie judecat dupa calitatile lui , ci dupa felul in care stie sa si le foloseasca- La Rochefoucauld.


Stim cu totii, ca omul isi petrece aproape jumatate din viata la serviciu, la l Arta de a fi om (Cosmina Cucu )   | Intodeauna romanii sunt indragostiti pana peste cap de sarbatori. Sfantul Valentin devine astfel o sarbatoare pe care romanii au imprumutat-o de curand si la care nu se va renunta prea repede. Cel mai Univers Chicios (Cosmina Cucu)   | Fiu al Babei Dochia, Dragobetele (C.C.C)   | Cele mai dulci amintiri sunt cele din tinerete. Cele mai bune povestiri si dezvaluiri de secrete sunt cele din adolescenta. Dar nu spuse imediat dupa momentul in care le traiesti, ci dupa cativa ani. UITATI PRIN CLIPE   | Ma uit in jurul meu si vad numai tristetze, totusi asa sunt si eu. Ma bucur totusi ca tu esti fericit in zilele acestea, as putea spune ca niciodata nu mi-am dat seama cat de repede trece timpul insa Scrisoare pentru prieteni (Cosmina Cucu)   | La televizor toti canta despre iubire,in cati toti scriu despre iubire, pe strada subiectul comun este iubirea, cine o traieste? Poate sa spuna cineva cu siguranta ca este iubit? Iubesc si declar asta A mai murit un inger (Cosmina cucu)   |  In timpul unei campanii militare, un pluton muncea la repararea unei cai ferate distruse de bombardament. Cativa soldati, desi se straduiau, nu puteau clinti un stalp greu, cazut peste sine. Alaturi, O MANA DE AJUTOR (C.C.C.)   |   Exista o poveste veche, care spune ca, de fapt, au fost patru magi care doreau sa se inchine Mantuitorului, la nasterea Sa. Cel de-al patrulea si-a vandut tot ce avea si, cu banii obtinuti, a luat t AL PATRULEA MAG (c.c.c.)   | Un om simplu calatorea pe un drum de tara, in tovarasia unui preot. Vorbind ei de una de alta, omul si-a aratat o nedumerire:

         - Cuvioase parinte, nu pot intelege cum de in Sfanta Treime su SFANTA TREIME (COSMINA C.)   | Un vis ce nu se va inplini,
E un glas ce nu se aude.
Un ceas ce nu se invarteste,
E ca o moara ce nu vorbeste.
Parca suntem intr-o moara...
Parca suntem intr-o vatra...
Marea urca in casele noas PUSTIU (COSMINA CUCU)   | Sentimentele mele valoreaza un ban de aur,
Lacrimile mele nu valoreaza nimic,
Si tu ai ales ce a fost mai ieftin.
Bei din mine fara sa te gandesti ca poate
Sunt un vin fin;
Gusti din mine fara sa Gustul bucuriei (COSMINA CUCU)   | pasi prin viata.... Traznaia (Cosmina Cucu)   | Exista o poveste despre un vultur care, primavara, pe vremea cand raurile se dezgheata, zbura in inaltul cerulului cautand ceva de mancare. Urmand cursul unui rau a vazut un soarece de camp care era c Vulturul si soricelul   | Se spune ca un baiat de abia implinise varsta de 18 ani si isi luase carnetul, ca intr-o seara, a cerut voie tatalui sau sa se foloseasca de masina, nou nouta, pentru a-si impresiona prietena. Seara a Iertarea greselilor   | O ilustrare spune ca odata, a trait un rege care a pus un bolovan mare in mijlocul drumului, iar dupa aceea s-a ascuns pentru a vedea cine va da bolovanul la o parte.  Unii dintre cei mai bogati negus Bolovanul din drum   | Mark statea pe canapea, privind peste ecranul televizorului undeva departe. Cum a putut Heather sa ii spuna asa dintr-o data ca ar fi bine sa se desparta? se intreba el pentru a mia oara. Dupa toate c Perechea mea potrivita   | Intr-o zi, intorcandu-ma acasa dupa o calatorie lunga, mi-am gasit fetita mai mica jucandu-se cu papusile.  Eram obosit, si poate de aceea vroiam sa ma bucur de felul ei de a fi cand venea la mine si Vreau prea multa dragoste   | O educatoare isi ajuta unul din copii sa isi puna cizmultele in picioare.  El a cerut ajutor si acum si-a dat seama de ce. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu vroiau nicicum sa intre. 
 
Rabdarea e o calitate   | O fetita a fost la cumparaturi cu mama ei. Nu cred ca avea mai mult de sase anisori aceasta printesa cu parul rosu si fata pistruiata, ilustrand parca un tablou al incocentei. Afara ploua, sau mai deg Sa fugim macar o data prin ploaie   | Cum vom scapa noi, daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare? Evrei 2:3pp

     Daca ma intreaba cineva de ce imi place sa conduc mai mult noaptea decat ziua, am deja cateva raspunsuri pre Prea repede sau prea incet   | Zgomote ascunse intr-o cutie uitata de vreme
Par sa inunde o lume. 
Incerc sa disting melodia amortita
De scandurile cufarului ce o fac neauzita.
Sunt privata de un drept
Acela de a asculta iubir NEBUNIE LA PALAT (Cosmina Cucu)   | Astronomii impart stelele pe o scara a luminozitatii si stralucirii.  Ei le numesc pe cele mai stralucitoare, stele de prima magnitudine.  Sunt numai 20 de stele de felul acesta.  Urmatoarele stele ca Cate stele sunt pe cer   | Pelorus Jack a fost un delfin - delfinul lui Risso pentru a fi mai exacti.  El a fost probabil cel mai vestit delfin dupa Flipper, o vedeta de televiziune.  Totusi, Flipper a fost un delfin dresat, al Un delfin inimos   |
Web design & © SmartSoft Designing
SSD Network: Dragoste si prieteni | Produse cosmetice Avon | Retete culinare | Contabilitate online | Tarife contabilitate | Servicii contabilitate | Declaratii de dragoste | Jocuri online gratuite | Crestin ortodox | Constructii case la rosu | Turism romanesc | Poze Romania | Dragoste veche | Video dragoste | Stop spam | Optimizare site | Restaurante nunti | Copii crestini | Radiatoare electrice |