|
Cele patru piersici
Odata, un taran a vrut sa-i incerce pe cei patru fii ai sai. I-a chemat
dimineata la el si i-a dat fiecaruia cate o piersica. A plecat apoi la
camp, lasandu-i sa-si vada de treburi si sa-si imparta ziua cum cred ei
de cuviinta. Seara insa, cand s-a intors, i-a chemat pe toti patru in
tinda si l-a intrebat pe cel mai mare:
- Spune-mi, ce-ai facut cu piersica ta ?
- Ce sa fac, tatuca, am mancat-o si-ti multumesc. A fost tare buna. Am luat, apoi, samburele, l-am plantat in spatele casei, am udat locul si nadajduiesc sa creasca acolo un piersic frumos si roditor.
- Bine ai facut, baiatul tatii, sunt sigur ca tu o sa ajungi un bun
gospodar. Dar tu, ii zise celui de-al doilea, ce-ai facut cu piersica
ta ?
- Am mancat-o. A fost atat de buna, coapta si frageda ...
- Si apoi ?
- Pai, am aruncat samburele si m-am dus la mama sa-i mai cer cateva, ca tare bune erau.
- Fiule, zise atunci omul cu intristare in glas, ai grija sa nu ajungi
un om lacom ca "lacomul mai mult pierde si lenesul mai mult alearga".
Dar tie ti-a placut piersica, a fost buna? - l-a intrebat taranul si pe
cel de-al treilea fiu al sau.
- Nu stiu.
- Cum nu stii, da" ce-ai facut cu ea ?
- Am vandut-o. M-am dus cu ea in targ si am dat-o cu zece bani. Uite-i!
- Fiule, tu sigur o sa ajungi mare negustor, dar ai grija ca nu toate
sunt de vanzare in viata; mai ales, nu ceea ce ai primit de la parinti.
In sfarsit, taranul l-a intrebat si pe ultimul baiat, cel mai mic dintre toti.
- Dar tie ti-a placut piersica ?
- Nici eu nu stiu, tatuca.
- Cum, si tu ai vandut-o ?
- Nu, tata. Eu m-am dus in vizita la prietenul meu de peste drum, care
e bolnav, si i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea si mi-a
multumit din suflet.
Cu lacrimi in ochi, tatal si-a luat copilasul pe genunchi si i-a spus:
- Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar stiu ca, indiferent ce drum
vei urma, vei fi un bun crestin si asta e tot ce conteaza.
Oare tu care piersica o vei lua ?
|
Prima pagina
credinta [331]
