|
Ingerul din prag
Cand Beni a adus laptele pentru verisorul meu in dimineata aceea, nu am mai vazut in el barbatul acela plin de entuziasm si zambitor. Acest barbat, aproape de cumpana anilor, nu parea sa aibe chef de vorba. Era tarziu in Noiembrie 1962, si ca un nou venit in Lawndale, California, eram placut surprinsa de faptul ca laptele era inca adus acasa. In acele saptamani in care locuiam impreuna sotul si copii, la varul meu, cautand in acelasi timp o casa a noastra si un loc de munca, am inceput sa ma bucur de slujba celui ce aducea laptele.
Astazi insa, un nor de suparare se abatea asupra lui. Au fost nevoie de multe intrebari bine puse pentru a afla de ce. Putin rusinat, mi-a spus ca doi dintre clientii sai, au parasit orasul fara a-si plati facturile, iar acum el va fi nevoit sa le plateasca.
Unul din ei nu datora decat 10 dolari, dar celalat 79, si mai mult decat atat nu au lasat nici o adresa unde ar putea fi gasiti. Mai mult decat suparat pe ei, era suparat pe el insasi ca a lasat factura sa creasca atat de mult. Era o femeie frumoasa a zis el, cu sase copii, si inca unul pe drum. Imi spunea, ‘te voi plati in curand, cand sotul isi va lua o a doua slujba.' Si eu am crezut-o. Ce nataflet am fost! Credeam ca fac un lucru bun, dar mi-am invatat lectia. Am fost pacalit!
Singurul lucru pe l-am spus a fost, Imi pare rau.
In ocazia urmatoare, mania lui crescuse. Acum vorbea despre femeia aia cu cei sase copii murdari care se delectasera din laptele lui. Familia aceea frumoasa devenise o turma de profitori. Mi-am repetat condoleantele, lasand discutia sa treaca, dar cand Beni a plecat, m-am gasit prinsa in problemele lui, si doream sa il ajut. Ingrijorata ca acest incident ar putea sa acreasca o persona dulce, m-am gandit mult la ce as putea face.
Atunci aducandu-mi aminte ca se apropiau sarbatorile de iarna, mi-am adus aminte de un lucru invatat de la bunica mea: Cand cineva ti-a luat ceva, ofera-i acel ceva in dar, si atunci nimeni nu te poate fura vreodata.
In ocazia urmatoare cand Beni a venit, i-am spus ca am o metoda care il va ajuta sa treaca mai bine peste pierderea de 79 de dolari. "Nimic nu ma va ajuta," a zis el, "dar spune-mi oricum."
"Da-i femeii laptele. Ofera-il ca un cadou de Sarbatori pentru copiii ei. Ar fi un mod bun de a comemora nasterea Domnului. Glumesti? a raspuns el. Nici sotiei nu ii cumpar cadouri de 79 de dolari. Dar Biblia spune, ‘ am fost un strain, si tu ai avut grija de mine.' Asa vei avea si tu grija de copilasii ei.
Nu vrei sa spui ca asa a avut ea grija de mine? Tu imi spui asta pentru ca banii nu au fost ai tai. Am lasat din nou discutia sa se incheie, dar credeam inca in sugestia mea. De multe ori glumeam pe baza acestui subiect. Iai dat laptele cadou? Il intrebam. Nu, dar ma gandesc sa ii cumpar sotiei mele un cadou de 79 de dolari, daca o alta femeie nu ma va trage pe sfoara. Dar de fiecare data cand il intrebam, parea ca se insenineaza tot mai mult.
Cu sase zile inainte de Craciun, s-a intamplat. A venit la noi cu un zambet pana la urechi si cu un licar in ochi. Am facut-o! I-am dat laptele ca si un cadou de Craciun. Nu a fost usor, dar ce mai aveam de pierdut?
Oricum banii nu ii mai primeam inapoi! Da, am zis eu, dar trebuie sa ii dai acest cadou din cu toata inima.
Stiu, a raspuns el. Si asa i l-am dat. Iar acum ma simt mult mai bine. De aceea am un sentiment placut legat de sarbatori. Copiii aceia au avut mult lapte in fiecare dimineata, datorita mie.
Sarbatorile au trecut la fel cum sosiera. Intr-o dimineata insorita de Ianuarie, cam la vreo doua saptamani, Beni aproape ca fugea pe trotuarul casei noastre. Stai sa vezi ce s-a intamplat spunea el zambind.
Mi-a explicat cum plecase pe o ruta diferita, ajutandu-si un coleg cand si-a auzit numele strigat. Cand s-a intors a vazut o femeie fugind dupa el pe strada fluturand niste bani. A recunoscut-o imediat - femeia aceea frumoasa cu multi copii, aceea care nu isi platise factura. In brate tinea cu copilas.
Beni, asteapta putin, am niste bani pentru tine! A oprit masina si a coborat.
Imi pare atat de rau, a zis ea, vroiam sa te platesc." Si asa i-a explicat cum sotul a venit acasa intr-o seara anuntand ca a gasit un apartament mai ieftin. A gasit si o slujba de noapte. Iar cu toate acestea intamplate a uitat sa lase o adresa. Dar am economisit, pentru care iata 20 de dolari spre plata facturii.
Multumesc, dar factura a fost platita deja. Platita? Ce vrei sa spui? De cine? De mine.
L-a privit ca pe un inger si a inceput sa planga.
Si tu ce ai facut? L-am intrebat eu.
Nu stiam ce sa fac, asa ca am imbratisat-o, si inainte sa imi dau seama ce fac, am inceput sa plang si eu, dar fara sa stiu de ce. Atunci m-am gandit la toti copilasii aceia care aveau lapte la micul dejun, si stii ceva? M-am bucurat ca m-am lasat convins de tine.
Nu ai luat cei 20 de dolari?
Iti dai seama ca nu, a raspuns el indignat. Doar il facusem cadou, nu?
Republicat cu permisiunea de la Benjamin Stan http://www.intercer.net/devotional/index.html
|
Prima pagina
credinta [331]
